Cum se amorsează o primavară persană: insurgenţa nonviolentă a lui Obama 1

Primăvara Arabă este oportunitatea lui Obama de a dezlănţui puterea celor fără de putere. Dar în interiorul Iranului. More…

Acrobatul de la Casa Albă: exerciţiu de comunicare cu Teheranul via Tel Aviv 1

„Mi se pare deosebit de important ca politicienii să aibă un elementar simţ dramatic, simţ în legătură cu modul în care diferite acţiuni sau evenimente pot crea o ordine, o succesiune, o gradaţie şi o arhitectură“, obişnuia să spună Václav Havel. Sunt observaţii cheie care ne ajută să descifrăm inegalabila coregrafie diplomatică a preşedintelui Obama, din ultimele zile, pentru a opri la timp ciocnirea a două trenuri civilizaţionale. More…

Se poate trăi cu un Iran nuclear? Răspunde

Chiar se pregăteşte Israelul să atace preventiv Iranul? Un editorial apărut în presa israeliană la sfârşitul lunii trecute sub semnătura lui Nahum Barnea a panicat întreaga planetă. Acesta vorbea de o veritabilă schismă între şefii serviciilor secrete israeliene, care se opuneau lobbyului făcut de premierul Netanyahu şi ministrul Apărării, Ehud Barak, în favoarea unor lovituri preventive asupra Iranului. More…

Criza din Iran – între raţiune şi simţire Răspunde

Protestele din Iran izbucnite în urma publicării rezultatelor oficiale ale alegerilor  prezidenţiale atrag atenţia asupra unei dileme de politică externă cât se poate de serioasă: să promovezi o politică externă dominată de propriile valori – adică democraţie şi drepturile omului, sau să fii prudent şi să optezi pentru urmărirea intereselor naţionale. Prima opţiune este tentantă pentru toate statele democratice, care consideră că normele împărtăşite ale statului de drept, ale democraţiei parlamentare şi drepturile omului moderează conflictele internaţionale. Promovarea acestor valori la nivel internaţional are darul de a reduce posibilitatea conflictului internaţional între statele democratice şi de a câştiga în popularitatea la nivel naţional. În practică, această metodă nu dă întotodeauna rezutatele scontate, dând impresia unei politici imperiale şi arogante, şi creşte riscurile de confruntare cu state care nu împărtăşesc valorile democratice.  A doua opţiune este fundamental amorală – presupune negocierea cu oricine se află la putere şi este dispus să stea la masă trativelor. Nu este deloc populară, deoarece ignoră valorile democratice în favoarea eficienţei politice.

More…