Probabil că această întrebare a trecut de multe ori prin mințile multora dintre politicienii USL. Pentru unii dintre aceștia această întrebare a fost însoțită și de alta, mai mult sau mai puțin firească: Dar de ce se bagă ei în problemele României? Și bineînțeles s-a trecut într-un registru naționalist pentru a explica brusca transformare  a României în noua oaie neagră a Europei Unite. În fine președintele interimar Crin Antonescu pare să fi găsit explicația pentru degradarea rapidă a imaginii externe a României: o conspirație internă – și a cerut serviciilor de informații să identifice responsabilii:

Să vedem ce se poate face pentru relaţiile şi imaginea afectate ale acestei ţări, pentru că ele au un rol sau îl pot avea. Să vedem ce se întâmplă – că mă întrebaţi de un anumit serviciu (SIE, n.r.) – trebuie să înţelegem totuşi mecanismul prin care imaginea unei ţări a fost distrusă în două săptămâni într-o acţiune evident organizată, coordonată, finanţată. Trebuie să vedem totuşi cine a făcut asta, pentru că este ceva ce afectează ţara, toată ţara…

Adevărul, mi-e teamă, este un pic mai simplu. USL fie a ignorat cu bună știință impactul extern al acțiunilor lor, fie a subestimat acest efect în momentul planificării și punerii în practică a acțiunii de suspendare. De asemenea este posibil că acțiunea de suspendare a președintelui să fi fost de fapt devansată – ar fi avut mai mult sens dupa alegerile generale din 2012 –, iar  ignorarea reacției internaționale reprezintă un risc asumat de USL. Acest lucru nu înseamnă însă că PDL și Traian Băsescu nu au utilizat rețeaua de contacte politice din interiorul instituțiilor europene pentru a transmite propria lor varianta a ceea ce se întâmplă în România. Problema este însă un pic mai complexă decât o strategie de comuncare bine pusă la punct. Se pierd din vedere rolul ambasadorilor acreditați la București și contextul european și regional în care a avut loc această nouă suspendare a lui Traian Băsescu.

Statele membre ale UE , Comisia Europeană și Statele Unite ale Americii nu se bazează numai pe informațiile care vin „pe surse” interne partizane sau pe scrisorile și memorandumuri trimise de diverși actori politici români către acestea. În România sunt acreditați ambasadori care trimit periodic informări, fundamentate pe evaluări proprii și care reflectă interesele respectivilor actori în raport cu țara noastră. Răspunsul Occidentului a fost formulat în mod covârșitor pe baza informațiilor venite de la reprezentanții lor acreditați la București. Mai mult USL a subestimat probabil percepția actorilor externi față de Traian Băsescu – aceștia par să-l considere mai dedicat și mai interesat decât USL față de reforma justiției și combatarea corupției. Iar pentru cancelariile occidentale nu este niciun secret faptul că USL are un discurs critic la adresa câtorva instituții cheie pentru reforma justiției și combaterea corupției în rândul clasei politice: DNA și ANI.

În momentul de față României în general și  USL în particular, i se impută deturnarea procesului democratic, nerespectarea separației puterilor în stat, ignorarea cu bună știință a balanțelor și contraponderilor sistemului politic și periclitarea statului de drept. Mai precis sunt incriminate destituirea Avocatului Poporului, destituirea președinților celor două camere ale parlamentului, tentativa de reducere a atribuțiilor CCR și campania de denigrare a acestei instituții, utilizarea ordonanțelor de urgență pentru amendarea legilor constituționale, ignorarea deciziilor CCR și politizarea ICR, IICCMER, TVR sau a Arhivelor Naționale.

Bineînțeles unii ar putea zâmbi – IICCMER și TVR erau deja politizate (mai bine spus au trecut prin mai multe valuri de politizare). De asemenea percepția privind utilitatea și semnificația într-un sistem politic a instituției avocatului poporului (ombudsman) diferă foarte mult în România față de alte state europene. Nu putem pune egal între modul cum funcționează avocatul poporului la București și felul în care această funcționează la Stockholm. Dar ceea ce contează e percepția actorilor internaționali, iar un avocat al poporului schimbat cu atâta celeritate ridică suspiciuni în cancelariile occidentale.

În momentul în care încalci cu bună știință o decizie a CCR, limitezi atribuțiile curții constituționale prin ordonanță de urgență și te lansezi în atacuri verbale asupra probității judecătorilor curții deja se intră într-un alt registru – deturnarea procesului democratic în favoarea unei majorități temporare. Acest ultim fapt semnifică încălcarea unor valori fundamentale ale Uniunii Europene: statul de drept și independența justiției.

Succesiunea rapidă de evenimente care au condus la suspendarea președintelui a alarmat Uniunea Europeană și a reușit contraperformanța să anuleze întreg progresul înregistrat de România în ultimii cinci ani – sau cel puțin asta e percepția la nivelul instituțiilor europene. La vârful crizei, un oficial european a declarat sub protecția anonimatului că spre deosebire de Ungaria, unde s-a adoptat o nouă constituție în condiții controversate, în România se încalcă constituția în vigoare. Mai mult la Bruxelles demersul suspendării nu a fost înțeles de către instituțiile europene – USL oricum este pe cai mari se câștige alegerile generale din toamnă, de ce să mai recurgă la suspendare?:

Nobody in Brussels really understands why the Ponta government is so blatant in ignoring current legislation and in moving swiftly to get institutions – especially the judiciary – under party control. It is even more difficult to comprehend as Mr Ponta is poised to win the general elections later this year. „We were flabbergasted. But it is a mistake for them to think they can pull it through, these are not the 1990s,” the EU official said.

USL a ignorat complet contextul regional – sud-estul Europei se confruntă deja cu o criză economică care în Grecia a reușit să pună sub semnul întrebării  soliditatea sistemului politic. Ungaria traversează o revoluție culturală conservatoare, grație unei majorități zdrobitoare obținute de FIDESZ și nu posedă o opoziție eficientă. Cu Atena zguduită de un colaps economic fără precedent, cu Budapesta aflată sub tirania majorității FIDESZ, Bucureștiul părea, până la declanșarea operațiunii de suspendare a președintelui, stabil – chiar dacă avea în continuare probleme la capitolul reforma justiției și combaterea corupției. În momentul în care atribuțiile CCR au fost limitate, conducerea camerelor a fost schimbată și avocatul poporului destituit – toate calculele și predicțiile europene au fost date peste cap. Ceea ce părea un pilon de stabilitate s-a dovedit a fi un castel de nisip care a început să se prăbușească prin mânuirea abilă a legilor sau a încălcării lor flagrante.

Cea mai mare teamă a UE o constituie regresul reformelor în domeniul justiției și abandonarea voinței politice pentru susținerea combaterii corupției. Aici este călcâiul lui Ahile al întregului demers USL – nu au putut convinge că acțiunile lor au vizat numai suspendarea președintelui, nu au convins UE de necesitatea politică a suspendării președintelui, iar pagubele colaterale la nivel instituțional nu par să se justifice prin prisma rezultatului obținut. Costurile reputaționale pentru USL la nivel extern sunt foarte mari, iar tentativele de a placa liderii europeni au fost lipsite de succes. Suspiciunile Comisiei Europene în privința intențiilor USL sunt atât de puternice încât a fost nevoie de impunerea unor condiții ferme asupra Bucureștiului cu privire la respectarea principiilor statului de drept care au fost codificate în ultimul raport MCV.

Citind lista de condiționări impuse cabinetului Ponta de către Comisia Europeană în raportul MCV din iulie două aspecte ies în relief: abținerea de la grațieri în timpul intermatului lui Crin Antonescu la Cotroceni și abținerea de la numirea unui nou procuror general și unui nou procuror șef la DNA tot pe perioada interimatului. Există teama la Bruxelles că Adrian Năstase ar putea fi grațiat iar condamnarea sa să fie golită astfel de conținut, iar procuratura generală și DNA să fie conduse într-un mod voit inept. Cu alte cuvinte neîncrederea în capacitatea USL de a reforma justiția este foarte mare la nivelul instituțiilor europene, în momentul de față.

Premierul Victor Ponta a fost forțat să revină asupra celor mai controversate măsuri luate cu ocazia suspendării, iar eforturile sale pentru a convinge oficialii europeni că respecte angajamentele asumate nu sunt convingătoare după cum demonstrează cea mai recentă reacție a Vivianei Reding. Asaltul legislativ și presiunile politice asupra CCR au ajuns în atenția Comisiei de la Veneția care a emis două comunicate într-o lună în care trage semnale de alarmă cu privirea la evoluțiile politice din România și impactul lor asupra independenței justiției.

Sursele lipsei de credibilitate a USL în plan extern și degradarea imaginii externe a României nu sunt rezultatul vreunei conspirații interne. Da, PDL și Traian Băsescu au recurs la rețeaua lor de contacte externe pentru a transmite propria varianta asupra evoluțiilor din România, dar actorii internaționali nu se bazează numai pe aceste surse partizane în evaluarea situației. Occidentul, adică UE și SUA, consideră acțiunile USL dăunătoare pentru interesele lor din România – reforma justiției, consolidarea instituțiilor democratice și combaterea corupției. O simplă strategie de comunicare externă nu va soluționa deficitul de credibilitate a USL – este nevoie de o schimbare de discurs și de acțiuni care să înlăture suspiciunile privind respectarea valorilor democratice și a statului de drept.

George VIŞAN

Articole pe teme similare:

• George Vișan: Criza politică și deriva naționalistă (I)
• Andrei Tiut: Controversa internațională privind statul de drept în România s-ar putea sfârși abrupt
• George Vișan: Criza politică și deriva naționalistă (II)