USL: uniune politică sau mare coaliție? 1

07_USL_29_VS_25c9a15c03

De ce există USL?

Să începem prin a ne aminti ce ține USL împreună. Inițial (1) a fost o coaliție electorală întărită cu ideea de a prezenta un front unit în fața tendințelor președintelui de a numi un prim ministru după bunul plac. În acest sens a fost un succes desăvârșit. Am argumentat într-un articol anterior că USL a evitat/compensat pierderea de alegători spre nou-apărutul PPDD, a evitat/compensat penalizarea pe care electoratul o aplică coalițiilor pur electorale („împotriva naturii”) și a primit o frumoasă primă electorală, conform legii. Prim ministru este, după cum știm, Victor Ponta. Însă victoria nu înseamnă tărie. Atingerea scopurilor unei alianțe poate să fie un bun motiv de încetare a ei.

(2) Apoi, există o fuziune parțială a celor două electorate. Aici datele la care am acces sunt mai degrabă limitate, dar știm că această fuziune, sau, dacă vreți, identitate comună există. Atâta vreme cât cele două electorate nu sunt clar separate este greu și costisitor pentru oricare partid să apară ca fiind cel ce rupe Uniunea.

(3) Apoi, există guvernarea. PNL nu poate guverna fără PSD. Dincolo de anumite scenarii ușor „wishful thinking” o moțiune de cenzură care să răstoarne un PSD cu aproape 40% în Parlament este greu de imaginat. PSD poate să guverneze fără PNL, dar nu așa cum pare proiectat actualul curs de guvernare. Măsurile de continuare a austerității și de regionalizare par să descrie o redistribuire a reurselor în rândul aleșilor locali și susținătorilor financiari ai partidului. Victor Ponta și Liviu Dragnea, cu concursul ezitant al PNL construiesc o arcă a lui Noe în care vor intra doar o parte a puternicilor zilei; restul își vor vedea accesul la resurse diminuat. Cu banii economisiți, Victor Ponta speră să treacă bugetul prin criză, menținând astfel integritatea puterii celor din Arcă.

Este, dacă doriți, o reformă a baronatului. Fără concursul PNL nu există o nouă Constituție, ceea ce complică infinit regionalizarea. În plus, fără PNL, dl. Ponta este vulnerabil în fața d-lui Dragnea, a d-lui Oprescu sau a altor domni care ar vrea să se pună în fruntea președinților de organizații județene care se simt lăsați pe afară. Acesta este, în rezumat, principalul motiv al stabilității guvernamentale. Asta nu înseamnă că nu există conflicte interne. Dimpotrivă, PSD mai are ceva de lucru până să ajungă să folosească la maxim avantajele sale tactice în USL.

(4) În sfârșit, unul din motivele care țin împreună USL este dorință de a aneantiza PDL&MP&co sau cel puțin de a le scoate din mainstream. Aici, rezultatele sunt contradictorii. Pe de o parte fosta ARD este ultra-fragmentată (sursa):

diagrama

Odată cu eventuala numire a procurorilor propuși de premier, se va definitiva ruptura dintre cele două grupuri de reformiști și Traian Băsescu. Organizatoric vorbind, cu greu se poate pretinde mai mult în această etapă. Rămâne doar că PNL și PSD să digere ce pot din rămășițele „dreptei”, încercând să nu facă indigestie.

Pe de altă parte, electoral vorbind, strategia unei uniuni strânse s-a plafonat în mod vizibil după alegerile din decembrie și ar putea începe să aibă performanțe negative. Într-un articol pe Sociollogica, Barbu Mateescu estimează „bazinul” post-ARD ca fiind între 19 si 30%. Zona dinspre 30% poate însemna un viciu de măsurare a institutelor. Dar merită să observăm că o depășire a 20% înseamnă revenire a unor grupuri și politicieni care păreau pe cale de dispariție.

La alegerile prezidențiale această revenire este încă insuficientă. Problema aici este că nu putem (dar deloc!) să adăugăm pur și simplu procentele ale unor politicieni care se contrează public și care reprezintă o plajă electorală întinsă între ortodoxiști (moderați?) și anti-clericali, între partizani ai keynesianismului lui Emil Boc și partizani ai retragerii statului din economie. Dar la nivel de alegeri europene, cel puțin, această revenire, dacă se menține, ar putea da o gură de oxigen opoziției non-PPDD. O gură de oxigen înseamnă și o gură de speranță și o șansă ca până în 2016 să existe un partid credibil, care să fie afiliat la PPDD și sa nu fie PNL sau UDMR.

Cum va arăta USL

USL are destule interese care să o țină împreună. Scenariile care vorbesc de spargerea USL păcătuiesc de obicei reducând interesele PSD la interesele celor mai mulți PSDiști și argumentând că există scenarii în care ruperea de PNL va aduce, pe termen scurt, cele mai multe beneficii pentru cei mai mulți militanți și lideri de organizație. În fapt, însă, interesele PSD sunt un compromis între aceștia și grupul lui Victor Ponta. La fel precum odată Adrian Năstase, Traian Băsescu sau C.P. Tăriceanu, dl. Ponta are drept de veto în definirea intereselor partidului său. Majoritatea scenariilor de rupere a USL fie postulează fără explicații cooperarea lui Victor Ponta fie cultivă o mistică a postului de președinte care ar fi mai atrăgător decât cel de prim-ministru, deși are puteri mai puține.

Însă, dacă ne uităm cu atenție, majoritatea motivelor existenței USL sunt existența unor obiective care fie au fost fie atinse fie pot fi urmărite la fel de bine într-o coaliție mai relaxată. Practic, menținerea USL ca uniune politică se mai justifică doar în măsura în care ne-am găsi într-o stare de echilibru și costul evoluției USL depășește beneficiile.

Consolidarea în sondaje a opoziției non-PPDD pune presiune pe acest scenariu. Dacă strategia disipării forțelor pare să meargă pentru Opoziție, mă aștept ca și Puterea să urmeze aceeași cale. Nu vorbesc de o ruptură formală și nicidecum nu vorbesc de ruperea guvernării. Pur și simplu partidele vor începe să vorbească pe voci diferite unor electorate diferite. Guvernul USL vă începe să fie numit Guvernul PSD-PNL, cu concursul entuziast al tuturor posturilor TV care contează. Uniunea va deveni o mare coaliție. Dacă cele două partide reușesc să se stabilească în mod credibil ca poli ai axei politice, eroziunea guvernamentală se va micșora căci alegătorii ne-mulțumiți de PSD vor putea migra spre PNL și vice-versa.

Deocamdată suntem în stand-by. Actuala formă a Uniunii are o anumită inerție și probabil că mulți nu simt nevoia de a reseta relațiile de putere și a dezgheța conflictele înghețate. Cifrele sondajelor sunt încă privite cu circumspecție și înțelesul lor (presupun) este departe de a fi fost interiorizat de organizații. A(u) fost Paștele, vine vara. Dar, dacă PDL, MP și FC nu încep să pornească în sondaje înapoi înspre zona pragului electoral, cred că USL își va asuma deschis caracterul compozit și va lua aspectul unei mari coaliții. Dacă în schimb sondajele o iau în direcția dorită de liderii USL această separare se va amâna până după alegerile prezidențiale.

Andrei Tiut

Merită citit și:

Phaim: Două strategii în USL. PNL – opoziția eficientă

Anunțuri

One comment

  1. O clarificare apropo de afirmaţia citată privind „bazinul” post-ARD ca fiind între 19 si 30% – e valabilă în clipa de faţă exclusiv pentru prezidenţiale. Nu există certitudinea că lucrurile stau la fel şi la opţiunea de vot pentru partide.

    B.M,, Sociollogica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s