Sunnylands: Summit-ul pașilor mici Răspunde

_68063068_68063056

Între 7 și 8 iunie la Sunnylands în California a avut loc întâlnirea la nivel înalt între președintele american Barack Obama și președintele chinez Xi Jinping. Această întîlnire este prima între cei doi președinți, fiind de asemenea și primul summit sino-american de la venirea la putere la Beijing la sfârșitul anului trecut a unei noi generații de lideri chinezi, Xi Jinping și Li Keqiang.

Summit-ul a avut loc în contextul sporirii tensiunilor din cadrul relației bilaterale sino-americane și a avut rolul sporirii încrederii între cele două și a facilitării dialogului strategic între Washington și Beijing. Temele care au tensionat relația bilaterală în ultima perioadă de timp au fost problema spionajului și a atacurilor cibernetice, pivotul asiatic al SUA perceput de Beijing ca o măsură ostilă, orientată spre împiedicarea ascensiunii Chinei, disputele teritoriale din Marea Chinei de Sud dintre China și vecinii săi, aliați ai SUA și disputele comerciale dintre cele două state.

În ciuda agendei bilaterale încărcate rezultatele summit-ului din California au fost relativ modeste. S-a încheiat un acord bilateral în domeniul protejării mediului și cei doi președinți au căzut de acord să coopereze strâns pe tema dosarului nuclear nord-coreean, având în vedere tensiunile din ultimii doi ani dintre cele două Corei și „progresele” realizate de Pyongyang în dezvoltarea arsenalului său nuclear.

Beijingul este îngrijorat de sporirea tensiunilor din peninsula Coreeană și încearcă să-și țină sub control aliatul din nord. Înaintea summit-ului de la Sunnylands, China a cerut Coreei de Nord să înceapă negocieri cu vecinul din sud pentru detensionarea situației. Există o preocupare serioasă a Beijingului în raport cu pericolul proliferării nucleare în vecinătatea sa. China este singurul actor extern care poate influența eficient deciziile de politică externă ale Pyongyangului și summit-ul de la Sunnylands a demonstrat o apropiere a poziției Beijingului de cea Washingtonului în această chestiune.

Cea mai delicată temă a summit-ului, problema spionajului și a atacurilor cibernetice împotriva țintelor militare și civile americane nu a fost discutată în detaliu, fiind inclusă în cadrul mecanismului Dialogului Strategic și Economic, mecanism utilizat deobicei pentru „a îngropa” sau amâna discuțiile asupra temelor sensibile din relația bilaterală. Problema atacurilor cibernetice a tensionat foarte mult relațiile bilaterale sino-americane, în ultimul timp fiind publicate rapoarte americane ce identifică unități militare chineze specializate în acest tip de de operațiuni. Atacurile cibernetice a căror sursă a fost China au vizat atât ținte civile cu caracter economic (s-au înregistrat atacuri chiar și asupra New York Times), cât și asupra infrastructurilor de securitate. Un raport recent al Pentagonului a arătat că o serie întreagă de sisteme de armament americane care sunt în uz sau în curs de dezvoltare au fost vizate de atacuri cibernetice.

China neagă că ar fi sursa acestor atacuri și consideră că este vizată în mod nedrept de criticile diplomației americane. Beijingul susține că nu este sursa atacurilor cibernetice și nici cel mai mare utilizator al acestor mijloace, arătând cu degetul spre SUA. Într-adevăr și Washington-ul utilizează pe scară largă spionajul electronic și atacurile cibernetice, iar atitudinea americană pe tema acestui subiect este privită cu suspiciune de China. Pentru Beijing „arma cibernetică” este un mijloc eficient de a submina puterea americană care au avut ca sursă China.

Summit-ul a fost calibrat de gazdele americane astfel încât să nu lase impresia apariției unui G2 – sau grupul celor „doi mari” care beneficiază de o relație priveligiată și stabilesc agenda globală. Washington-ul a acordat Beijingului același statut diplomatic pe care îl acordă deobicei aliaților și parternerilor săi, dar nu a acceptat să utilizeze conceptul chinez pentru a descrie natura: „noile relații între marile puteri”. Președintele american Barack Obama a recunoscut anul trecut statutul de mare putere al Chinei, dar nu se dorește punerea semnului egal între SUA și China.

Rezultatele summit-ului nu au fost spectaculoase dar marchează un progres în cadrul relației bilaterale sino-americane, sporind încrederea între cele două părți. Acest fapt poate avea efecte pozitive în cadrul discuțiilor pe teme sensibile și poate facilita cooperarea. Un mai mare grad de încredere între Washington și Beijing va contribui și la evitarea aparțieiunor crize majore în relația bilaterală, chiar dacă acest din urmă aspect nu poate fi garantat.

George VIŞAN

Articolul a fost publicat și în Revista 22.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s