Dorește Israelul o intervenție americană în Siria? 6

DEFENSE MINISTER YAALON MEETS WITH US COUNTERPART DEMPSEY

Ministrul apărării israelian Moshe Yaalon a îndemnat Statele Unite ale Americii să intervină în Siria în sprijinul rebelilor. În timpul întâlnirii cu șeful statului major inter-arme al SUA, generalul Martin Dempsey, aflat în vizită în Israel, Yaalon a declarat că:

It is forbidden to allow the axis of evil — Tehran-Damascus-Beirut — to win this conflict. 

În cadrul întâlnirii care avut loc pe data de 13 august la Tel Aviv, Moshe Yaalon a mai adăugat că în spatele fiecărui conflict din Orientul Mijlociu se află regimul de la Teheran, iar SUA și Israelul trebuie să se pregătească pentru un conflict de durată în Siria.

…Instability in the Middle East is due in part because the Iranian regime is involved in every conflict taking place in the region…

Declarația lui Moshe Yaalon este extrem de importantă, fiind pentru prima dată când un oficial israelian sugerează o intervenție americană în conflictul din Siria. Până în acest moment Israelul s-a opus unei intervenții americane sau internaționale cu scop umanitar în conflictul civil sirian. Tel Avivul a preferat să intervină punctual pentru a împiedica transferul de arme către mișcarea integristă Hezbollah sau achiziția de arme sofisticate din Rusia de către regimul lui Bashar al Assad – recent marina israeliană a distrus la scurt timp de la livrare un lot de rachete anti-navă rusești pentru marina siriană.

Concomitent cu loviturile limitate din Siria, Israelul a sprijinit tacit regimul lui Bashar al Assad pe parcursul războiului civil deoarece ajunsese la un modus vivendi cu acesta în ciuda ostilității reciproce, iar posibilii succesori ai acestuia nu puteau garanta status quo-ul anterior, dacă ar fi obținut puterea. Cele două state se găsesc și acum în război, Siria nerecunoscând dreptul de existență al statului Israel, fiind unul dintre actorii principali ai războaielor arabo-israeliene. Tel Aviv-ul este însă conștient că în ciuda diferendelor majore cu Damascul, dinastia Assad a reprezentat un pol de stabilitate în Orientul Mijlociu, menținând stabilitatea la granița de nord.

s23_0RTXYLK9

Interesul strategic fundamental al Israelului în raport cu Siria este semnarea unui tratat de pace pentru a pune capăt oficial războaielor în care s-au înfruntat. Principala piedică care stă în calea încheierii unui tratat de pace israelo-sirian sunt Înălțimile Golan, teritoriu controlat de Israel în prezent și important din punct de vedere strategic, dar revendicat de Siria. Până la izbucnirea conflictului din Siria modus vivendi-ul dintre Tel Aviv și Damasc era caracterizat prin ținerea sub control a Hezbollah-ului (mai ales după conflictul din 2006) și renunțarea de către regimul Bashar al Assad la ambițiile de a dezvolta arme nucleare (posedă deja arme chimice).

Războiul civil din ultimii doi ani dintre rebeli și regimul al Assad a subminat treptat bazele acestui compromis funcțional între cele două state. Bashar al Assad a devenit din ce în ce mai dependent de sprijinul Hezbollah și al Iranului pentru a supraviețui rebeliunii. Iar pentru Israel această evoluție este negativă. Un Assad prea dependent de Teheran și de Hezbollah pentru a guverna Siria înseamnă instabilitate la granița de nord a Israelului.

Ministrul apărării israelian a sugerat intervenția americană în Siria unuia dintre cei mai înverșunați oponenți ai implicării SUA în războiul civil ce a cuprins această țară – chiar generalul Martin Dempsey. Acesta a prezentat Congresului SUA la mijlocul lunii iulie cinci opțiuni de intervenție niciuna lipsită de riscuri: antrenare și pregătirea forțelor rebele, atacuri limitatea asupra unor ținte strategice ale regimului Assad, impunerea unei zone de interdicție aeriană, stabilirea de „zone sigure” pentru civili și misiuni de „punere sub control” a armelor chimice pentru a nu cădea în mâinile teroriștilor. Scrisoarea sa către legislativul american avertiza că:

All of these options would likely further the narrow military objective of helping the opposition and placing more pressure on the regime. We have learned from the past 10 years; however, that it is not enough to simply alter the balance of military power without careful consideration of what is necessary in order to preserve a functioning state. We must anticipate and be prepared for the unintended consequences of our action. Should the regime’s institutions collapse in the absence of a viable opposition, we could inadvertently empower extremists or unleash the very chemical weapons we seek to control.

…As we weigh our options, we should be able to conclude with some confidence that the use of force will move us toward the intended outcome. We must also understand risk-not just to our forces, but to our other global responsibilities. This is especially critical as we lose readiness due to budget cuts and fiscal uncertainty. Some options may not be feasible in time or cost without compromising our security elsewhere. Once we take action, we should be prepared for what comes next. Deeper involvement is hard to avoid. We should also act in accordance with the law, and to the extent possible, in concert with our allies and partners to share the burden and solidify the outcome…

Administrația Obama s-a abținut să intervină în Siria, în ciuda unor voci din interiorul acesteia care au cerut implicarea SUA pentru a pune capăt crizei umanitare generate de războiul civil. Susan E. Rice, Samantha Power și Anne-Marie Slaughter au fost printre membrii cei mai vocali ai administrației care au cerut intervenția în Siria pe baza principiului responsabiliății de a proteja. Situația incertă din Libia de după intervenția din 2011, opoziția Israelului, problemele din plan intern ale SUA (bugetare și economice), lipsa de interes pentru o nouă intervenție în Orientul Mijlociu, beneficiile dubioase ale intervenției în raport cu costurile strategice și politice, pivotul politicii externe americane spre Asia-Pacific și adoptarea rolului de balansator extern (off-shore ballancer) în cazul Orientului Mijlociu – toate aceste elemente au descurajat o intervenție americană directă în Siria.

Pe hârtie o intervenție în Siria „arată bine”: ar elimina singurul aliat arab al Iranului, care s-ar vedea astfel izolat diplomatic în Orientul Mijlociu, ar pune capăt fluxului de arme și fonduri către mișcarea Hezbollah din Liban (elimininând una din principalele amenințări teroriste la adresa Israelului), ar elimina un stat care sponsorizează terorismul și care a proliferat arme de distrugere în masă. Însă în practică aceste rezultate nu ar putea fi garantate pe termen lung. Succesorul sau succesorii lui Bashar al Assad s-ar putea dovedi islamiști radicali, dictatori seculari cu ambiții similare cu cele ale regimului Assad sau un nou război civil sectar ar putea izbucni după eliminarea fostului regim, sporind instabilitatea regională. Toate aceste deznodământuri sunt posibile. Alternativ, ar fi profitabil pentru SUA, în ciuda problemelor de prestigiu care ar apărea în urma continuării crizei umanitare, dacă războiul civil ar continua. Washingtonul și aliații săi au înarmat acele grupuri rebele pe care le consideră „respectabile” și acestea ar putea face „treaba murdară” pentru sponsorii lor – adică să irosească resursele Iranului printr-un război de uzură. Bineînțeles, la finalul acestuia, Siria ar fi devastată.

Remarca ministrului Yaalon este extrem de importantă deoarece indică faptul că Israelul este îngrijorat de evoluția războiului și că poziția Tel Avivului în privința unei intervenții este mai nuanțată în prezent decât la debutul conflictului civil. Forțele lui Bashar al Assad sprijinite de Iran și Hezbollah au preluat inițiativa în ultimele luni. Dacă Iranul devine, în urma victoriei forțelor lui Bashar al Assad, principalul factor de decizie de la Damasc, atunci statul Israel are de pierdut. Apelul discret la intervenția americană arată că poziția Tel Avivului a evoluat – Assad numai e „omul lor” din Damasc deoarece nu ar putea garanta status quo-ul din relația bilaterală și ar fi în „buzunarul” Teheranului.

În viziunea Israelului intervenția americană ar trebui să vizeze în principal interesele iraniene din Siria. Întrebarea care se pune în momentul de față este – sunt SUA dispuse să pluseze în Siria, să se implice dincolo de sprijinul acordat grupurilor de rebeli considerați utili și abodrabili, pentru a combate influența Iranului și a proteja interesele aliaților săi?

George VIŞAN

Anunțuri

6 comments

  1. Pingback: » Doreste Israelul o interventie americana in Siria?

  2. Pingback: Israelul preseaza SUA sa atace Siria. Casa Alba nu poate sa confirme deocamdata folosirea armelor chimice. 300 de combatanti instruiti de CIA se indreapta spre Damasc | Blogul artistului Marian Bataiosu, fondatorul Partidului Național Creștin

  3. Pingback: Intervenție americană iminentă în Siria « Civitas Politics

  4. Pingback: Defecțiunea britanică și intervenția americană în Siria « Civitas Politics

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s