Stimați cititori vă propunem un nou mod de a evalua evenimentele din această vară. Am alcătuit un panel format bloggeri, analiști politici și sociologi pentru a diseca a doua suspendare a lui Traian Băsescu.
- Ce a fost de fapt criza politică: „lovitură de stat” „puci parlamentar”, un caz de „tiranie a majorităţii” sau un proces democratic normal?
Eu am perceput acţiunea mai aproape de ce numiţi puci parlamentar, în nici un caz proces democratic normal.
Nu mă pot pronunţa.
Cred că prin suspendare majorităţile (în Parlament şi în populaţia activă politic) au acţionat ferm/agresiv împotriva a ceea ce a fost perceput ca un abuz al unei minorităţi sau chiar al unui singur om. Fiind promovată ca o măsură reparatorie, nu putem vorbi de tiranie. Însă este evident că acţiunile USL au forţat normalitatea democratică.
Deviind puţin de la intenţia întrebării, aş remarca că această criză vine pe un trend de forţare a Constituţiei, la care au participat toate partidele. Pentru început Constituţia a fost făcută (se pare) după chipul şi asemănarea lui Adrian Năstase. Apoi guvernul Tăriceanu a fost instalat printr-o interpretare creativă. Apoi Boc 2 a necesitat crearea unei cooperative de voturi (UNPR). În această linie, suspendarea apare ca un gest „normal”, diferit doar în grad şi nu în natură de tradiţia constituţională recentă.
Nu cred că putem vorbi de lovitură de stat (nu avem elemente). Iar „puciul parlamentar” este o noţiune eluzivă, fără definiţie, un Kaiser Soze al analizei politice. Unii susţin că l-au descoperit într-o ţară a Americii Latine (Paraguay). În fapt este o reciclare a unui concept creat de Vladimir Tismăneanu şi Dragoş Paul Aligică încă din 2007 într-un articol din Wall Street Journal care cuprinde (cu alte nume de actori politici) exact temele acestei campanii: conspiraţie, societate civilă, Rusia vs SUA.
Cred că întreg procesul de suspendare al președintelui poate fi caracterizat ca fiind un exemplu de tiranie a majorității. Acest fapt este trădat de modul întreg procesul a fost organizat și dus la îndeplinire. Au fost limitate temporar atribuțiile CCR, șefii Camerelor au fost înlăturați în condiții discutabile, iar întreg procesul de suspendare, la nivel parlamentar, a durat numai trei zile. Toate aceste evoluții politice subsumate conduc la ideea că nu am avut de a face cu un proces democratic normal.
- Cum apreciaţi comportamentul CCR şi CSM în termeni de (a) corectitudine, (b) oportunitate, (c) comunicare?
Daniel Arfire:
CSM a fost cât se poate de decent, chiar contrar percepţiei mele anterioare. CCR a fost corect, inoportun prin amânare şi cu o comunicare evident deficientă.
Barbu Mateescu:
Nu am dat atenţie subiectului CSM. CCR a avut o ezitare spectaculoasă după care a închis criza în singurul mod permis de datele statistice pe care le avea la dispoziţie.
Andrei Tiut:
CSM a contrazis decizii mai vechi care permiteau implicarea magistraţilor în guvern iar contradicţiile şi ambiguităţile din documentele CCR sunt evidente. În aceste condiţii am mari rezerve faţă de substanţa juridică a noţiunii de cvorum şi faţă de buna credinţă a celor ce au creat-o. Odată cvorumul impus, invalidarea referendumului era aproape inevitabilă date fiind datele oferite de guvern.
Atât CSM cât şi CCR au avut o atitudine inacceptabilă faţă de societate prin termenele fixate. CSM a tras pur şi simplu de timp iar CCR a fixat termene arbitrare pe care apoi le-a modificat. Este interesant că în acest timp Guvernul nu a fost întrebat niciodată cât timp are nevoie pentru a prelucra datele.
În aceste condiţii comunicare nu avea cum să fie prea bună, dar s-a simţit şi lipsa unor purtători de cuvânt profesionişti.
George Vișan:
CCR a actionat corect cand a invalidat referendumul din cauza neîndeplinirii țintei de cvorum. A greșit fundamental în momentul când a amânat pronunțarea. Comunicarea publică a fost una extrem de slabă și ineficientă.
Performața CSM pe toate cele trei variabile a fost general bună, dar nu a strălucit.
- A fost îndreptăţită intervenţia actorilor internaţionali în criza politică?
Daniel Arfire:
Dacă UE, cancelarul german, departamentul de stat SUA şi liderii partidelor europene nu ar fi intervenit, am fi avut senzaţia de Adrian Năstase redivivus.
Barbu Mateescu:
Fiecare actor internaţional are interese – unele concrete, altele care funcţionează pe un plan mai larg şi nu pot fi definite în termeni concreţi. Este de remarcat cât de importantă era şi este România pe plan european şi, bineînţeles, geostrategic.
Andrei Tiut:
Da. Dar pentru mine lipsa de subtilitate a fost dezamăgitoare. Probabil voi sfârşi prin a scrie un articol pe tema asta.
George Vișan:
Da, a fost îndreptățită deoarece criza a afectat instituții fundamentale ale democrației românești.
- Cum şi cât de mult va afecta insuccesul referendumului popularitatea USL?
Daniel Arfire:
Destul de puţin. Pentru că preşedintele s-a întors la Cotroceni, iar marea majoritate a electoratului nu aparţin reformatorilor lui Barbu Mateescu.
Barbu Mateescu:
USL pare să fi transmis destul de bine electoratului că nu ei sunt de vină pentru insuccesul referendumului. Popularitatea USL are mici şanse să scadă din acest motiv.
Andrei Tiut:
Toate datele de până acuma sugerează că nu.
George Vișan:
Este greu de evaluat în acest moment acest fapt. Fără doar și poate va exista un cost pentru comportamentul USL în timpul suspendării. Dar USL a reușit să mobilizeze un număr foarte mare de cetățeni care detestă PDL și pe Traian Băsescu. Probabil costurile suspendării vor avea un impact minim asupra USL.
- Participarea la alegerile din iarnă va fi afectată de invalidarea referendumului?
Daniel Arfire:
În mică măsură. Prezenţa va fi afectată în mare parte de alţi factori. Poate electoratul PNL va fi ceva mai sensibil.
Barbu Mateescu:
Există două argumente, unul pro- şi unul contra-. Fie apetitul românilor pentru politică s-a epuizat, fie referendumul va motiva oameni să vină (din nou) la vot. Personal, înclin spre varianta unu.
Andrei Tiut:
Greu de spus. S-ar putea să existe mai multe spirale ale tăcerii de care să nu aflăm decât în ultimul moment.
George Vișan:
Nu neapărat. Din 2009 se înregistrează o participare relativ mare a românilor în procesele electorale. Mă aștept la o participare la alegerile generale similară cu cea de la alegerile locale.
- Suspendarea preşedintelui Traian Băsescu ar fi avut mai multe şanse de izbândă dacă era realizata după alegerile din decembrie 2012?
Daniel Arfire:
Probabil că da. Tema însă e greşită. Preşedintele e sancţionat ca sancţiune, nu pentru o acţiune eficientă electoral.
Barbu Mateescu:
Dacă Traian Băsescu desemna un premier USL, ar fi fost inutilă şi greu de explicat. Dacă Traian Băsescu nu desemna un premier din partea USL, ar fi fost prea târziu (practic, pentru doar un an şi jumătate de mandat, pentru că s-ar fi votat în martie sau aprilie şi nu în ianuarie sau februarie, din motive obiective).
Andrei Tiut:
Scopul cel mai probabil al suspendării era ca Traian Băsescu să nu fie preşedinte nici în campanie nici în momentul alegerii primului-ministru.
În altă ordine de idei, aş insista că mai toate obiectivele secundare ale campaniei de suspendare au fost atinse. Parlamentul e condus de USL şi şi-a lărgit autoritatea; potenţialul derapaj electoral USL a fost oprit înainte să se întâmple, baza mobilizată, primul-ministru va fi numit de Parlament. În acest sens suspendarea a fost un succes – dar unul modest şi extrem de costisitor.
George Vișan:
În 2013 suspendare ar fi avut mai mult succes. Ar fi existat timp destul pentru pregătirea terenului la nivel extern. Problema cvorumului s-ar fi rezolvat. Și s-ar fi adunat destule argumente pentru suspendare.
- Există potenţial de cooperare intre Traian Băsescu şi guvernul USL în acest moment?
Daniel Arfire:
Poate părea surprinzător, dar o bună parte din PSD ar fi reuşit fără probleme să coabiteze cu preşedintele. În acest moment nu văd USL stânjenit.
Barbu Mateescu:
Potenţial evident există, dar alegerile parlamentare domină situaţia. Cât şi cum va comunica Traian Băsescu va fi elementul cheie.
Andrei Tiut:
În cel mai bun caz putem spera la un non-combat.
George Vișan:
Da, teoretic există. Practic rămâne de văzut cum se va desfășura coabitarea după alegerile din iarnă. Atunci va fi punctul de inflexiune care va determina coabitarea.
- Va mai exista o a treia tentativa de suspendare a preşedintelui până la finalul mandatului sau?
Daniel Arfire:
O nouă iniţiativă de suspendare a preşedintelui e reţeta unei catastrofe pentru USL, iar de acestă dată îi va afecta şi intern la încredere.
Barbu Mateescu:
Două persoane decid acest lucru: Traian Băsescu (prin comportamentul său, care ar putea înfuria din nou USL) şi Dan Voiculescu (care a anunţat că doreşte acest lucru). Influenţa celui de-al doilea – în special – va fi testată.
Andrei Tiut:
Anumite relaţii instituţionale vor fi discutate cu suspendarea pe masă – şi în acest sens decizia depinde de preşedinte. Apoi, există lideri USL (dintre care cel mai proeminent este Dan Voiculescu) care vor sincer şi nediferenţiat suspendare. Pe aceştia USL trebuie să îi controleze mai atent.
George Vișan:
Posibil, dar improbabil. Numai dacă USL este pregătit să plătească un cost extern ridicat pentru această acțiune.
- Ce slăbiciuni sau, dimpotrivă, puncte tari ale Constituţiei s-au arătat în timpul crizei? Este oportună o reformă constituţională? Este ea posibilă?
Daniel Arfire:
Nu era nevoie de criza politică pentru a cunoaşte inadecvarea Constituţiei actuale. Reforma este necesară, dar improbabilă. Asta dacă USL nu obţine un 60% in 9 decembrie.
Barbu Mateescu:
Constituţia României este imprecisă, întrucât se bazează pe prezumţii nescrise cu privire la atitudinea actorilor de pe scena instituţională. O reformă este necesară, dar aproape sigur ea va fi realizată doar printr-un compromis care va reuni cel puţin 2 din cele trei forţe principale (PSD, PNL, PDL).
Andrei Tiut:
Vezi punctul 1. Va exista presiune largă pentru o reforma constituţională şi dacă nu apar evenimente spectaculoase probabil se va şi face. Problema este dacă partidele pot ajunge la un compromis mai robust decât ultima dată.
George Vișan:
Două slăbiciuni fundamentale au fost relevate de criza politică lipsa de claritate și modul relativ ușor de a submina atribuțiile unei puteri ale statului de o majoritate hotărâtă – în cazul de față justiția.
O revizuire a Constituției este utilă și necesară. Având în vedere însă climatul politic aceasta revizuire s-ar putea să reflecte punctul de vedere doar al unei părți a societății și a scenei politice, în loc să reprezintă un compromis național.
- Cum influenţează suspendarea echilibrul intre Guvern, CCR, Preşedinte şi Parlament?
Daniel Arfire:
Echilibrul nu există. Dacă preşedintele şi-a testat cadrul jocului, parlamentul a trecut la anchetarea procurorilor şi ultimatumuri către CCR. România nu e republică parlamentară!
Barbu Mateescu:
Pe termen scurt, CCR este marea câştigătoare. Pe termen lung, echilibrul între instituţii depinde de factori personali. Este aproape imposibil să teoretizăm în profunzime legat de impactul suspendării asupra modului în care preşedintele şi guvernul se vor înţelege, de exemplu, peste 5 ani.
Probabil însă că suspendările se vor rări semnificativ.
Andrei Tiut:
Din punctul meu de vedere (probabil minoritar) Parlamentul şi-a întărit prerogativele şi este beneficiarul instituţional net al acestei crize. CCR îşi menţine deocamdată puterea dar pe termen mediu riscă o reformă radicală.
George Vișan:
Dificil de evaluat. Toate instituțiile incluse aici au fost afectate profund de criză. CCR pare să-și fi consolidat poziția de arbitru al scenei poltice, dar cu niște costuri reputaționale relativ mari.
- Care este, în perspectiva crizei, potenţialul unei „noi politici” venită fie din ecosistemul pro-Băsescu (ex. Mihail Neamţu, MRU) sau anti-Băsescu (ex. Claudiu Crăciun)?
Daniel Arfire:
Mihail Neamţu este deja out of the game, MRU în funcţie de ceea ce va face are posibilitatea de contura o alternativă viabilă la PDL. Crăciun a aderat la PNL.
Barbu Mateescu:
Legile şi dificultăţile obiective fac ca schimbările din afara sistemului să fie dificile. Care partid se va reforma primul va câştiga cel mai mult.
Andrei Tiut:
Toate au fost sufocate de clivajul pro- vs. anti- Traian Băsescu. Cel mai relevant caz este al lui Claudiu Crăciun care plănuia un proiect post-referendum şi acuma se zvoneşte că s-ar înscrie în PNL (el zice că nu).
George Vișan:
Mișcările politice pe centru-dreapta au un aer de improvizație și de artificialitate. Atât Noua Republică, cât și ICCD/Forța Civică nu au un grup de simpatizanți numeroși și au fost construite ca vehicule pentru personalități. Există riscul ca după alegeri, în funcție de performanța acestora, fie să dispară, fie să se topească într-un PDL „reformat”.
Mișcările de tipul celei asociate cu persoana lui Claudiu Crăciun sunt greu de evaluat. Mesajul acesteia este greu de integrat în interiorul vreunui partid de pe scena politică româneacă. Rămâne de văzut dacă va rămâne doar la nivelul de mișcare socială, sau va evolua spre o mișcare politică.
Civitas Politics 
O „majoritate” parlamentara, bazata pe migratia mercenarilor din Parlament, a incercat sa puna mana pe putere.
cum poate fi o majoritate „cu ghilimele”?
Raspunsurile le gasesc foarte interesante. Ma bucur ca am participat la acest chestionar.
La 1) mi se pare ca nici una dintre variantele sugerate de intrebare nu poate fi definitorie pentru ceea ce s-a intamplat. Mai degraba „un proces democratic” anormal;
2) Mi se pare ciudat modul in care comentatorii chestionati reactioneaza fata de CSM. Daca fata de CCR pot intelege, in functie de evidentele (si normalele) simpatii ale fiecaruia, in cazul CSM mi se pare usor deplasat… adica a fost „decent”, cu „o performanta in general buna”, avand in vedere ca absolut tot ce a facut a fost sa tergiverseze o numire in functia de ministru al justitiei? Poate chiar nu inteleg nimic din ceea ce ar trebui sa fie „normalitate”, dar nu mi se pare ca elogiile aduse unei institutii care nu face decat sa tergiverseze si sa se foloseasca abuziv de autoritatea sa (spre exemplu, reglementarea prin care magistratii nu sunt obligati sa raspunda invitatiei Parlamentului de a da explicatii – cu alte cuvinte se pun deasupra tuturor celorlalti cetateni si deasupra legii) sunt normale… In fond, aceasta institutie nu are decat sa se foloseasca la fel de abuziv de prerogativele sale si pe viitor, cumva sa spunem de cealalta parte a baricadei. Ma intreb, tot normal ar fi ca intr-un ipotetic guvern MRU 2 sa nu poata fi numit domnul Danilet ministru al justitiei pentru ca nu vrea CSM sa se reuneasca sa constate demisia sa?
3) Din nou, sunt surprins de parerea dumneavoastra, domnilor. Interventiile internationale sunt binevenite atata timp cat ele nu se manifesta politic, sau daca ajung sa se manifeste politic, atunci trebuie sa fie cat mai subtile cu putinta, sa se faca in spatele usilor inchise. Interventiile in special ale Comisiei Europene au fost electorale, indiferent cat de indreptatiti s-ar fi putut considera domnul Barosso sau doamna Reading. Interventia americana a fost mult mai de bun simt, exceptand declaratia „exista indicii de fraude masive”. Acea parte mi-a adus aminte de „exista indicii ca Iraq detine arme de distrugere in masa” – adica o afirmatie americana transformata in pretext pentru tipul cel mai radical de imixtiune in viata politica a altei tari: razboiul.
10) Nu vi se pare ca un mare potential castigator este PP-DD? In fond, daca USL cum-necum nu face 50% din mandate, ci 47-48%, PP-DD devine singura formula prin care Basescu mai poate sa-si impuna un nou guvern al sau. In fond, PP-DD a pornit de la o formatiune politica marginalizata de catre celelalte forte politice inainte de referendum si se transforma in „unica speranta a dreptei”, daca vreti… De ce spun asta: daca ia 48%, USL are alternativa. Se poate intelege cu UDMR si minoritatile. Pe de alta parte, pare imposibil ca USL sa nu ia aproape 50%, daca nu cumva ajunge sa ia 60-65% (din mandate – datorita sistemului electoral), drept pentru care un guvern condus de PDL (prin vopseala numita ARD) nu ar putea guverna decat alaturi de UDMR + PP-DD, sau macar sustinut de acestea, ceea ce oricum necesita un nivel mare de concesii.
A fost o lovitura de stat (Voiculescu a pregatit-o amanuntit, elaborand un plan, o pregatire mediatica indelungata, promovarea unor pseudolideri de partid (repetentul- plagiatorul- srvitorul) impostori avizi de putere constienti ca fara acest sprijin (ei fiind nulitati) nici n-ar putea visa sa acceada la functiile din stat promise, miscari de strada pregatitoare (ianuarie-aprilie), mituirea si snatajarea unor parlamentari pentru a crea o majoritate parlamentara ad-hoc, schimbari abuzive de legislatie intr-o ordine prestabilita astfel incat justitia sa nu poata functiona (anihilarea uneia dintre puterile statului, astfel incat sa poata ataca o alta putere a statului, totul fulgerator ca sa surprinda toata lumea astfel incat sa nu existe riposta. Lovitura de stat s-a dat prin intermediul unui puci parlamentar, dat prin abuz de putere. Mai departe s-a recurs la fraudarea masiva a referendului (probabil 2 milioane de voturi) prin abuz de putere, mituire, santaj, fals in acte.
Prin implicatiile asupra institutiilor statului si a miasmelor lasate in societatea romaneasca aceasta lovitura de stat este cu mult mai nociva si mai murdara decat o lovitura de stat militara (gen african sau sud-american al anilor `80).
Implicatiile vizeaza divizarea societatii, compromiterea, in capul multora, notiunii de democratie, de parlament si activitate parlamentara, de justitie, de putere prezidentiala, de echilibru a puterilor in stat, de politica externa, imaginea RO in lume ca teritoriu nesigur la discretia unor dementi, RO ca aplicare a legii, ca tara in care orice se poate fura, de la titluri academice la presedentie; un mediu de afaceri total nesigur: junk-trash, nerecomandat investitiilor pe termen lung, o zona in care dai lovitura si fugi!
Loviturile de stat clasice au invingatori si infranti. Acum in RO adevaratul perdant este poporul roman si RO, fara castigatori, fara vinovati, fara pedepse, cu impingerea responsabilitatilor in zona democratiei (vinovatii se ascund in spatele poporului). RO un teritoriu desertificat, ca dupa o explozie nucleara, pustiit si cu o populatie (popor cu un subconstient divizat si atomizat) disperata de perenitate si nesiguranta asezata pe fondul psihic al crizei economice.
Prin neexistenta unor vinovati incepand de la revolutie si pana astazi se justifica trairea intr-o societate fara de lege, la dispozitia chipurilor cioplite, a unor idoli monstruosi, adica psihologia colectiva e aruncata in perioada precrestina.
Pe fondul mentalitatilor feudal-iobage, justificat de faptul ca revolutia de la 1848 inca nu s-a maturizat in RO, psihologia precrestina era tot ce ne era mai necesar. Aceasta combinatie malefica ne arunca direct in sclavagism.
Economic, RO neiesita din criza, mergand pe sarma, a ajuns la discretia totala a feudalilor si a finantarii din inflatie (se plateste impozit pe inflatie= Florin Georgescu) si deconectata de fluxul economiei europene si mondiala. Asta ne sugereaza o noua implozie economica ce arunca in derizoriu sacrificiile de criza. Practic feudalii au furat economiile, obtinute cu sacrificii din partea poporului roman in timp de criza, cu ajutorul domnului Florin Georgescu, si au spulberat si peste trei miliarde de euro din BNR pentru sustinerea cursului in acest an.
Ceausescu a fost ingeras fata de Iliescu si protofeudalii politruci si securisti ce au preluat puterea in `90. Brontozauri iesiti din negurile comunismului feudal a anilor `50, retardati si dezaxati mintal au preluat puterea in `90 si ne duc, din victorie in victorie – a lor impotriva poporului roman – catre viitorul luminos al sclavagismului precrestin. Si din pacate si biserica comunista le netezeste calea. De fapt biserica comunista nu poate fi decat precrestina!
Daca pana in `47, biserica a slujit si valorile poporului roman, in `47 a divortat definitiv de popor si crestinism adunand in sanul ei oameni slabi, lipsiti de caracter si care au avut deviza pentru popor: `fa ce zice popa nu ce face popa`, ca popa te da la securitate si este pus pe capatuial; in acest mod divortand de invatatura lui Christos. Nu se mai pune problema spiritului lui Christos, deja s-a indepartat si de spusele Lui.
Astazi biserica nu se mai ocupa de tamaduirea sufletului omului ci de cupole aurite care sa o separe de Dumnezeu, se ascunde la umbra lor precum voiculestii in spatele votului fraudat democratic.
Ce varza totala de afirmatii fara acoperire… 😀