În fața evoluțiilor politice recente din România merită pusă o întrebare: riscăm să cădem în paradigma maghiară reprezentată de FIDESZ și Viktor Orban? Nu mă refer aici la resugența vreunui naționalism românesc, ci la absența unei opoziții eficiente care să articuleze un proiect alternativ credibil.
Până la preluarea puterii în urma moțiunii de cenzură ce a dus la căderea guvernului PDL-UDMR-UNPR condus de Mihai Răzvan Ungureanu, USL a reușit să coaguleze o alternativă politică puternică. Acum înfrângerea zdrobitoare a PDL la ultimele alegeri locale, degringolada internă a acestui partid, adoptarea de Parlament a formulei de vot majoritar de tip Westminster, polarizarea politică și spiritul revanșard al USL ridică semne de întrebare cu privire la funcționarea pe termen mediu și lung a regimului democratic în România.
Paradigma maghiară presupune în primul rând dominația asupra sistemului politic prin impunerea voinței asupra adversarilor și respingerea vreunui dialog constructiv cu celelalte formațiuni politice. Cele mai relevante acțiuni ale FIDESZ au fost adoptarea unei noi constituții, fără a lua în considerare opiniile opoziției, restricționarea atribuțiilor Curții Constituționale, politizarea anumitor instituții și adoptarea unei legi de funcționare a presei restrictive.
Instalați la guvernare în urma trecerii unei moțiuni de cenzură și cu „pânzele” umflate de succesul zdrobitor la alegerile locale USL a început să facă aceleași lucruri pe care acuza PDL că le-ar face și anume schimbarea regulilor jocului în timpul acestuia, corupția și politizarea instituțiilor statului. Schimbarea formulei electorale cu mai puțin de 6 luni înainte de alegerile parlamentare este similară cu tentativa PDL de comasare a alegerilor locale și generale cu ceva timp în urmă. Numai decizia CCR a oprit acea inițiativă nefericită a PDL. Având în vedere scorul obținut de USL la alegerile locale, impopularitatea PDL și lipsa sa de direcție din prezent indică posibilitatea obținerii de către actuala putere a unui scor electoral care să-i permită deținerea a două treimi din numărul de locuri din Parlament. În aceste condiții USL poate modifica Constituția fără „probleme” și poate chiar suspenda/demite președintele.[i] Cu două treimi din locuri asigurate nu se mai pune problema vreunei opoziții[ii] lăsând calea deschisă abuzurilor și subminării instituțiilor democratice.
Acțiunile actualei guvernări USL depășesc de asemenea cadrul unui cabinet interimar, a cărei misiune fundamentală este organizarea alegerilor generale din noiembrie. Cu o majoritate încropită prin transferuri de loialitate de la PDL și UNPR, (exact aceleași metode pe care USL le condamna când se afla în opoziției) actuala putere a încercat să devanseze data alegerilor generale, deși legislația și dispozițiile constituționale nu permit acest lucru, încearcă schimbarea formulei electorale, a diluat reforma educației, restricționează atribuțiile Curții Constituționale și a început un proces de politizare a instituțiilor statului sub masca „depolitizării” acestora.
Chiar dacă la debutul guvernării USL Victor Ponta a promis că numirile politice vor viza numai secretarii de stat, acestea s-au extins la companiile de stat și la agențiile guvernamentale sau la instituții conexe. Este bine să ne reamintim că USL, atunci când se afla în opoziție, condamna în termeni vehemenți politizarea instituțiilor statului de către PDL. Cele mai vizibile acțiuni de „depolitizare” a instituțiilor statului afectează în acest moment ICR, care urmează să fie trecut în subordinea Senatului, și Arhivele Naționale. Se pare că urmează să fie „depolitizate” Parchetul General și DNA în ciuda performanțelor acestora în combaterea corupției și a eficienței recunoscute de către UE prin Mecanismul de Cooperare și Verificare. Prin asemenea acțiuni USL își erodează legitimitatea democratică, repetă greșelile PDL și generează adversitatea societății civile.
Criticii PDL îmi vor reproșa că atât acest partid cât și Traian Băsescu au încercat să își impună dominația asupra regimului politic amenințând instituțiile democratice prin promovarea unor proiecte precum parlamentul unicameral, dezagregarea opoziției, revizuirea constituției și votul majoritar într-un singur tur. Cu alte cuvinte ceea ce se întâmplă acum PDL și ceea ce i se pregătește în viitor este pe deplin meritat. Greșit – o asemenea viziune dovedește o înțelegere puerilă a politicii. Politica presupune atât conflictul între diferitele viziuni și convingeri existente la nivelul societății, cât și dialogul constructiv între actorii politici. Compromisul și nu adversaritatea continuă este marca unei democrații consolidate.
PDL nu a excelat printr-o guvernare competentă: criza economică, incompetența administrativa, comunicare proastă, politicile publice prost calibrate, aroganța și corupția au erodat guvernarea și partidul. USL a obținut puterea promițând schimbarea acestei stări de fapt. Problemele USL în acest moment sunt hybris-ul puterii și spiritul revanșard. Iar debutul guvernării nu este deloc promițător: la educație într-o lună s-au perindat doi miniștri, iar actualul titular este agramat; titularul portofoliului culturii are pe rol un proces de conflict de interese și ar putea să i se deschidă dosar penal în viitorul apropiat; Ministerul de Externe este condus de un ilustru amator preocupat mai mult de generarea de conflicte instituționale cu președintele, decât de bunul mers al politicii externe.
Există totuși o calitate a USL care ar putea, în timp, să ducă la evitarea scenariului FIDESZ din Ungaria. USL spre deosebire de FIDESZ este o alianță politică formată din două partide, PSD și PNL, care teoretic sunt deobicei adversari. În timp fricțiunile dintre cele două formațiuni ar putea duce la ruperea USL – dar acest fapt nu este garantat și dacă se produce, va avea un impact neglijabil asupra regimului politic, deoarece el va fi fost deja alterat de „reforme”. Liantul dintre PSD și PNL a fost opoziția față de PDL și Traian Băsescu. În momentul când aceste variabile vor dispărea din peisajul politic, atunci rațiunea de a exista a USL va dispărea la rândul ei. Luptele pentru controlul resurselor publice între PNL și PSD sau alte conflicte politice vor duce în final, cel mai probabil, la ruperea alianței.
[i] În condițiile unei majorități de două treimi în Parlament, este vital ca Președintele să fie garantul instituțiilor democratice. De asemenea suspendarea lui Traian Băsescu ar pune sub semnul întrebării ideea de coabitare între un guvern și un președinte de culori politice diferite. Este interesantă dinamica relației Ponta-Antonescu, dacă președintele PNL devine șeful statului în 2014.
[ii] Minoritățile naționale ar putea avea un efect moderator asupra USL în cazul revizuirii Constituției, dar influența lor se va simți numai asupra subiectelor care îi interesează.
Civitas Politics 
„Jocul” merge dincolo de legile electorale. El a fost largit pe masura ce TB descoperea noi atributii constitutionale ale institutiei sale si a continuat in momentul in care, prin demonizarea adversarilor si masuri sociale lipsite de empatie a institutit un clivaj in societate. De atunci regula este – din nefericire – each side for itself. Nu vorbim aici de un soi de gentelmanly transition, si nimeni nu se asteapta la asta. Mai mult, am vazut un articol al lui Aligica pe contributors care spune ac au existat rapoarte pe masa PDL care preziceau cu acuratete rezonabila situatia de acum
Obiectia mea principala insa se leaga de o prezumtie mai subtila din articolul tau. Pari sa sugerezi ca avem o optiune intre hybris (USL) si incompetenta-dar-non-hybris (PDL). Asta ar explica si de ce pericolul Fidesz-izarii apare acum. Problema e ca PDL a trait in mod repetat momente de hybris, fiind un partid care are cultul puterii de pe vremea lui Radu Vasile (ei au brevetat expresia lupii tineri). Traian Basescu a modificat repetat sensul practic al Constitutiei, chiar daca nu si litera ei,Si, daca are aceasta sansa, va continua sa o faca. USL – de acord aici – ar putea face la fel.
De aceea alegerile noastre sunt (deocamdata) nu intre DA si NU ci intre nuante. USL cuprinde trei organizatii distincte PNL, PSD, Intact, dintre care primele doua permit existenta unor curente independente. Compara aici cu PDL, unde nici macar independentii nu sunt independenti decat cu voie de la politie :). In plus, exista curentul care sprijina USL conditionat. Electoratul din spatele acestui curent fie se va organiza in jurul unei formatiuni proprii fie, mai probabil, va fi curtat de PNL in speranta pe care o nutreste de a domina „dreapta”. deci USL are o sansa mult mai buna sa gaseasca un echilibru
@Andrei
Alegerea intre USL FIDESZ-izat si un PDL incompetent nu este pana la urma o optiune. Si nu asta propun.
PDL a comis erori fundamentale si locul unde a ajuns acum este pe deplin meritat.
Dar USL incepe sa propuna o serie de schimbari pentru care nu are mandat. Actuala majoritate a USL este la fel „artificiala” ca si cea a PDL dinainte de motiune. Iar logica aceasta Tit for tat este contraproductiva. Mai mult exista o factiune USL animata mai ales de Intact care doreste un roll-back a tot ce a facut PDL si Basescu in ultimii ani – si unele lucruri nu au fost deloc facute prost sau cu rea credinta.
Concentrarea aceasta pe Basescu, pe ce va face el sau ce-a facut este lipsita de sens. Omul mai are mai putin de doi ani de mandat – e lame duck. Nu poate sa faca mare lucru.
Care este electoratul care sprijina conditionat USL? Eu nu vad asa ceva pana acum iar singurul „contract social” care leaga USL de electoratul sau este sa dea inapoi ce a luat Basescu – 25%, pensiile militarilor etc.
Cat despre electoratul de dreapta, de clasa de mijloc ptr. care se lupta PNL si PDL incep sa cred ca este un mit. Am fost martorul direct timp de 1 an de zile la o tentativa de a „capacita” acest electorat. Nu s-a intamplat nimic – bine nu a fost niciun efort profesionist. Am ajuns sa cred ca este mai mult un mit politic romanesc. PNL si-a diversificat electoratul in ultimii ani avand multi votanti dependenti de rentele primite de la stat, iar alianta cu PSD va fi decontata la un moment dat (in sens negativ).
Ce incerc sa spun este ca riscul Fideszizarii este vechi si ramane indifierent de partid. Asta, intr-adevar duce la alegeri dificile in cabina de vot, care pot include in mod legitim abstinenta.
Nu vorbesc de „electoratul de drepata” asa cum a fost popularizat in diverse forumuri. Proiectul capacitarii acestui electorat presupunea realizarea unui entuziasm mai comparabil cu cel din 2004 (de dupa alegeri, acela cu bandwagon effect) pe teme mult mai aride si fara sa renege aberatiile PDL. Supriza: proiectul a eusat: ).
O fi vechi riscul asta al Fideszizarii dar parca nu a fost niciodata atat de aproape. PDL de exemplu avea un fetis ptr. votul majoritar, dar ar fi acceptat o formula mixta si in ciuda referendumului ptr. unicameral, ar fi optat ptr. o fromula bicamerala.
Pingback: Paradigma maghiară sau paradigma românească? « Civitas Politics
Pingback: Spre paradigma maghiara? (II) « Civitas Politics