La începutul romanului Ana Karennina de Lev Tolstoi, Ana este o mare doamnă în timp ce viitorul ei amant, Vronski, este un june tâmpiţel dornic să avanseze în cariera militară. Undeva spre mijlocul cărţii, Vronski, cuprins de ruşine, încearcă să se sinucidă. Tolstoi însuşi avea să spună mai târziu că, deşi nu şi-a dat seama de ce a scris această scenă, ea urma să fie esenţială pentru evoluţia personajului. Chinuită de sentimente asemănătoare Ana nu face nimic.

Spre sfârşitul cărţii Vronski îşi depăşeşte superficialitatea arogantă de la începuturi şi devine un gentelman de ţară, sincer în dragostea sa şi prevenitor cu cei din jur. Ana însă (scuze fetelor – asta e) involuează într-o femeiuşcă isterică, umbră a doamnei de altă dată.

*

În viziunea mea, şi probabil a voastră, gestul lui Adrian Năstase nu anihilează responsabilitatea sa morală şi legală. Populaţia însă va vedea că:

• lui Adrian Năstase i s-a cerut un preţ, poate inadecvat, pentru faptele sale
• Adrian Năstase a considerat că acest preţ este imens, mai mare decât viaţa însăşi
• Adrian Năstase încearcă sincer să plătească acest preţ

Pe scurt, dacă nu apar elemente noi, Adrian Năstase va ieşi din acest eveniment reabilitat în faţa opiniei publice şi poate şi în proprii săi ochi.

Al doilea beneficiar este PSD, care primeşte din valul de simpatie. Al treilea beneficiar este Victor Ponta – chiar dacă gestionează situaţia sub-optim – scapă cel puţin de presiunea dinspre scandalul plagiatelor.

Cât despre Adrian Năstase, pregătiţi-vă să auziţi despre el că a fost un domn. Rectific: „un Domn”.

Alternativa PDL este să susţină existenţa unei înscenări. Dar, indiferent de realitate, acest scenariu este extrem de riscant.

Andrei Tiut