După cum povesteam în articolul trecut, m-am văzut implicat într-o dezbatere despre ce ar putea include noua Constituție. Undeva, în discuțiile mai degrabă colaterale, a apărut și ideea unui „drept la locuire”. Nu se știe dacă această propunere va ajunge sau nu în forma finală a recomandărilor, dar discuția poate fi interesantă.
În formulările sale obișnuite, dreptul la locuire presupune atât o re-distribuire semnificativă de resurse (casele sunt scumpe) cât și o acțiune eficientă și responsabilă a statului. Cel puțin punctul al doilea mi se pare utopic la noi. Dar putem încerca să privim locuirea și prin intermediul drepturilor negative.
Să pornim de la un exemplu ipotetic. Eu sau dumneavoastră nu ne permitem pe această lume decât să construim o casă de chirpici. Adică excremente de vacă, paie și lut. Chirpiciul este un material rezistent la cutremur și foc dar nu la inundații. Deci, dacă suntem pe deal, ISU nu ar trebui să fie o problemă. Și totuși, la primărie există standarde care nu permit să ne facem căsuța de balegă (hai, lut, că este mai poetic). Motivele țin, presupun, de estetică: chirpiciul îmbătrânește urât. Dar și de o efectele unei ideologii modernizatoare de secol 19, aseptică și precisă. Nu repugnă birocraților și inginerilor doar ideea unei case de balegă cât, mai ales, o casă care își schimbă forma („lucrează”) de la an la an. Pur și simplu podelele, termopanele, țevile și ușile existente în comerț nu sunt gândite să facă față la așa ceva.
Putem ca afirmând dreptul la locuire să susținem că statul trebuie să ajute pe oricine să găsească o formă de locuire coerentă cu standardele birocratice. Sau putem cere statului să facă derogări de la standardele birocratice în funcție de venit/anchete sociale/ alte criterii. Cât de adânci să fie aceste derogări? – Oricât de adânci permite siguranța publică. Dacă Primăria nu vrea să i se „murdărească” frumusețe de promenadă, este liberă să subvenționeze ea o construcție mai solidă. Această abordare este coerentă atât cu o gândire de stânga (chiar ușor anarhistă), cât și cu o gândire obsedată de libertatea economică a individului.
*
Pe lângă beneficiile sociale, există și potențiale beneficii economice. Discutam altădată despre posibilitatea unei revoluții industriale în construcții. Nevoia de locuire există, iar dacă prețurile scad suficient de mult, putem vedea o explozie a pieței.
Există trei tipuri de proiecte care merg în această direcție. Architecture for Humanity promovează ideea că prin design inteligent (și disponibil sub o licență permisivă) putem să construim imobile ieftine și adaptate nevoilor locale. Există apoi proiecte (să zicem) neotradiționale care construiesc versiuni moderne ale caselor de chirpici – de exemplu cu 5% ciment în loc de balegă. În sfârșit există (deocamdată pe calculator) posibilitatea unui utilaj care să tipărească locuințe (chiar cu etaj) adăugând vectorial straturi peste straturi de material.
Nu contează, pentru articolul de față, dacă aceste abordări vor deveni scalabile și mature sau nu. Din motive complicate, toate aceste tehnologii nu vor fi acceptate prea ușor de birocrațiile moderne. În Germania un zid de pământ tasat a trebuit declarat operă de artă pentru a fi construit într-o clădire „verde”.
Dacă, însă, cetățeanul are un drept la standarde de construcții pe măsura posibilităților sale materiale, atunci el poate argumenta că are dreptul constituțional garantat la soluții tehnice inovatoare atâta vreme cât vin la un preț scăzut față de generația anterioară de tehnologii.
Andrei Tiut
Pe teme asemănătoare
Civitas Politics 
Esti nebun ? Pai chirpiciul este mai scump decat BCA-ul sau caramida si este infinit mai bun decat…betonul armat !!! Vara tine racoare iar iarna caldura …una peste alta o temperatura stabila in majoritatea timpului .Unde mai gasesti dumneata mesteri care sa-ti prepare chirpiciul…aici in Romania ? Sa-ti prepare si mai ales sa-ti construiasca o casa buna din chirpici ? Aia au murit cam de mult sau…au emigrat…in Tanzania !Daca ai posibilitatea sa-ti faci o locuinta ” pe pamant ” chiar si din chirpici…nu mai sta pe ganduri si…fa-o ! Ce-ti pasa de ce zic aia de la primarii sau aia de la ” asigurari ” ata vreme cat faci o casa …ecologica 100% ? Eu cred ca primariile , ISU sau ” asiguratorii ” …aia ce trebuie sa dea autorizatiile d e constructie fie au anume interese…fie sant cu desavarsire in situatia alora ce acum 100 de ani nu prevedeau nimic bun aviatiei si avioanelor in general sau acelora ce in anii ’50 au macelarit sute de mii de cai spunand ca …masinile vor face treburile pe care le faceau de regula caii ! Eronat dupa cum s-a vazut…doar cativa ani mai tarziu ! Din finalul articolului dumitale { ai doar cinci stele asa incat si pe acesta l-am considerat demn de …cinci stele !} am tras concluzia ca pentru un DREPT, cum ar fi alegerea materialelor din care ne construim casele …fie vom fi obligati sa ne adresam ” Justitiei ” fie sa ne lasam pe mana si la voia administratiei ,iar acest fapt … dreptul de a decide ce materiale putem folosii la alegere pentru locuinta unde vom traii ,ar cam trebui sa fie stipulat si-n viitoarea constitutie caci este adevarat tine tot de DREPTURILE ce ar trebuii garantate de Constitutia viitoare : „Dreptul la locuire ca libertate personala „! Am inteles corect Andrei tiut ?
Orice drept este corelat cu niste restrictii. Problema este cand o birocratie larga adauga restrictii peste restrictii.
Sunt curios ce zice legislatia in legatura cu structurile din pamant/lut tasat amestecat cu ciment. Este vorba de structuri care se folosesc si in zone foarte umede si rezista destul de bine (in general in Indochina).
Oricum exista niste solutii ieftine care ar putea multumi si legislatia actuala: miez de beton armat la colturile casei in loc de un intreg stalp, de exemplu. Sau pur si simplu structura de lemn facuta de mesteri locali. Acuma problema e ce vrea primaria sa aprope in functie de spaga aferenta, pentru ca o contructie facuta ca la carte (structura beton armat, pereti caramida tip Porotherm) s-ar putea sa nu corespunde standardelor duble ale administratiei locale in timp ce un bordei din BCA e foarte bun daca lumea „se intelege”.