Harta electorala pentru alegerile prezidenţiale din Polonia, 2010. Courtesy of Wikipedia

“Democraţia a câştigat. Democraţia noastră poloneză a câştigat.” a spus Bronisław Komorowski la aflarea rezultatelor alegerilor din 4 iulie, un preşedinte care creează impresia că va fi puţin vizibil în mandatul său. Bronisław Komorowski, susţinut de Platforma Civică, a câştigat 53 la sută din voturi, potrivit comisiei electorale şi a devenit preşedintele Poloniei. Jarosław Kaczyński, liderul Partidului Dreptate şi Justiţie, a câştigat 47 la sută, după o campanie în care a încercat să ofere o imagine diferită de cea ultraconservatoare, o trăsătură aparte a perioadei sale ca prim-ministru, din 2006 şi 2007. După o campanie lipsită de evenimente majore, Polonia va avea o relaţie armonioasă între preşedinte şi premier şi o opoziţie puternică, ce are şanse să se impună la umătoarele alegeri locale şi generale.

În ciuda unui mandat electoral obţinut prin vot popular, preţedintele polonez nu are atribuţii executive impresionante. Cel mai puternic instrument este cel de veto, care poate fi răsturnat doar cu o majoritate de trei cincimi din camera inferioară a parlamentului.  Bronisław Komorowski pentru început îi va face viaţa uşoară premierului Donald Tusk, membru al aceluiaşi partid, care l-a înlăturat pe  Jarosław Kaczyński de la biroul de prim-ministru în 2007.  Platforma Civică a evidenţiat de nenumărate ori acest lucru în campanie. Polarizarea Polonei, electoratul tradiţionalist versus electoratul liberal, a fost o temă preluată de presa internaţională dar nu a fost atât de vizibilă în ţară. Perioada anterioară începerii alegerilor cât şi cea după au fost mai calme decât de obicei, din cauza tragediei de la Smolensk şi a inundaţiilor grave din Polonia – multe situaţii dificile la un loc.

Limbajul folosit în timpul campaniei a fost temperat, dezbaterile nu au fost aprige, nu au avut locuri atacuri la persoană şi nu au ieşit la iveală ipostaze compromiţătoare. În ceea ce priveşte campania, Kaczyński a avut o ascensiune considerabilă. A început de la 25 la sută în sondaje, iar rezultatul său final în primul tur a fost mult mai bun, aproximativ 37 la sută. Komorowski nu a reuşit să convingă în prima parte a campaniei şi a pierdut o parte din sprijinul său. Grzegorz Napieralski, liderul socialiştilor polonezi a avut un rezultat neaşteptat în primul tur de scrutin, 14 la sută, dar nu datorită unei campanii exemplare, ci datorită greşelilor făcute de Komorowski, care a preluat responsabilităţile de preşedinte după accident.

Polarizarea Poloniei nu este atât de evidentă dacă ne uităm puţin la modul în care s-au desfăşurat alegerile. Celebra sintagmă a lui Adrian Năstase din 2004 se poate aplica şi Poloniei? Harta electorală arată diferenţe semnificative între Est şi Vest, cu câteva insule într-o parte şi alta. Kaczyński a încercat să-şi schimbe strategia folosită la alegerile trecute încercând să nu mai arate atât de frecvent convingerilor sale naţionaliste şi scepticismul său la adresa Uniunii Europene. După moartea fratelui său geamăn, Lech, care a servit ca preşedinte din 2005, a câştigat simpatia şi voturile unui număr considerabil de polonezi. În partea de vest Komorowski a avut cele mai multe voturi şi în est pentru electoratul a mizat mai mult pe Kaczyński, iar rezultatele sunt în conformitate cu partiţiile care s-au încheiat cu aproape un secol în urmă. Există câteva trăsături simple, cum ar fi: nivelul de educaţie  şi mărimea oraşului, cu cât creşte fiecare cu atât au fost şansele mai mari pentru Komorowski.  Au existat şi unele excepţii, iar electoratul indecis a putut fi întâlnit în zonele urbane.

Au existat unele teme  principale de dezbatere ce au ţinut de bio-etică, fertilizarea în vitro (dacă acesta ar trebui să fie susţinută de stat sau nu) şi problema ajutoarelor sociale şi a pensiilor. O mulţime de discuţii s-au axat pe unele greşeli sau declaraţii ale candidaţilor. Kaczynski a spus că în anii 70 nu au existat prizonieri politici în Polonia (total neadevărat, un gest făcut pentru a atrage un altfel de electorat). Komorowski a făcut unele promisiuni, mai degrabă populiste care vor fi greu de îndeplinit, cum ar fi reduceri mai mari pentru pentru studenţi, salarii mai mari pentru profesori, schimbarea vârstei de pensionare pentru soldaţi şi poliţişti. Astfel de lucruri nu intră în competenţele preşedintelui. O altă greşeală (poate cel mai vizibil pe plan internaţional) a fost promisiunea de a încheia misiunea Poloniei în Afganistan, în 2012, fără a considera relaţiile internaţionale, participarea în cadrul NATO, etc

Dar victoria lui Bronisław Komorowski în alegerile de duminică trecută ar putea permite rivalului său, Jaroslaw Kaczyński, liderul partidului naţionalist conservator Lege şi Justiţie,  să se pregătească în timp util pentru alegerile locale, ce vor avea loc mai târziu în acest an şi la alegerile parlamentare din 2011. Însă orice speculaţie nu îşi are locul în perioada de după alegeri.

Rezultatul este în primul rând o mare provocare pentru Platforma Civică, până la alegerile viitoare nu vor putea acuza eventuale blocaje politice. Polonia, care a fost puţin afectată de criza economică, va avea probleme cu bugetul, din cauză în mare parte a promisiunilor lui Komorowski. Pe de altă parte, există o speranţă că relaţiile bune dintre prim-ministru şi preşedinte vor contribui la bunăstarea ţării. Relaţia Poloniei cu UE cel mai probabil se va îmbunătăţi, deşi au fost tensiuni doar la nivel declarativ. Relaţiile Poloniei cu Statele Unite şi cu NATO vor râmâne la acelaşi nivel şi în viitor. Bronisław Komorowski şi Donald Tusk vor avea în cel mai scurt timp şansa să arate cum a câştigat democraţia poloneză.

Cosmin CĂRBUNARU