Deşi serviciul meu este aproape de Arcul de Triumf, am ajuns la manifestaţia USL la spartul târgului. Am prins puţin din Ponta şi întregul discurs al lui Antonescu. Participanţii, indiferent cum vor fi fost motivaţi să vină, păreau sincer dornici sa protesteze. Dar lipsa de experienţă îşi spunea cuvântul. În locul scandărilor din mii de piepturi, diverse grupuri scandau slogane diverse, iar câte unul înjura liniştit preşedintele fără a avea pretenţia sa i se alăture cineva, doar ca să se descarce.
Videourile Vodpod nu mai sunt disponibile.
Dl. Antonescu a promis (sau a sugerat) că USL se va retrage din Parlament. Afirmaţia a avut mai mult succes decât însuşi discursul de laudă adus militanţilor de rând. (După cum dealtfel era de așteptat).
M-am re-întâlnit cu coloana de manifestanţi „USL” pe la Piaţa Victoriei. Nu s-a stat mult şi s-a plecat mai departe spre Universitate, pâlcuri, pâlcuri, fără pancarte de partid.
La Romană s-a riscat crearea unui ambuteiaj în trafic, iar demonstranţii au ajutat un poliţist vădit amuzant, să fluidizeze traficul
Dealtfel Jandarmii, aceşti „câini de pază ai democraţiei” (George dixit) lipseau cu desăvârşire. Integritatea, libertatea şi proprietatea au rămas în mâna câtorva poliţişti pe motocicletă şi a celor din intersecţii. Aceştia au avut nesperata înţelepciune de a trata grupurile de protestatari ca pe maşini de mare tonaj, permiţând circulaţia perpendicular pe traseu între două pâlcuri.
Din fericire nu a fost nici un incident, dar se ridică din nou celebra întrebare: prostie su provocare?
La Universitate un cordon de jandarmi ne anunţă că trebuie să trecem pe trotuar. Legal dincolo de Pirinei, ilegal dincoace!
După vreo 15 minute protestatarii ocupă cumva carosabilul. Intru şi eu cu întârziere, fac poze cu steagul pus pe pavaj ca să blocheze înaintarea unei coloane de jandarmi şi câteva în mulţime.
Jandarmii se masează de o parte şi de altă, în costumaţie de luptă, nimeni nu explică nimic. Tensiunea creşte iar eu hotărăsc, după ezitări, că am venit să apăr democraţia, nu o bucată de ciment. Încet, încet mai mulţi protestatari iau aceeaşi decizie. Astfel, la ora 19.00 rămân pe carosabil doar cele două grupuri dispuse să joace jocuri de copii tâmpiţi: ultraşii şi jandarmii. Frigul mă înconjoară şi plec să mă încălzesc cu Leacul Durerii.
Civitas Politics 
A nu se întelege ca jandarmii (sau ultrasii) sunt copii tampiti. O sa incerc sa revin cu o incercare de analiza a modului in care s-a ajuns aici.
Inainte de debutul mitingului de la Arcul de Triumf am avut o treaba prin Modrogan, am trecut sa las niste chestii la biroul sefului (fara bancuri :))) era ditai dizpozitivul de Jandarmi de la Piata Victoriei pana la monumentul Aviatorilor. Jandarmii erau pe strazile secundare in special, plus ca erau si doua elicoptere – unul de la SMUR si unul de la MAI. Probabil ca a fost mai practic sa lase protestatarii USL sa ajung la Universitate.
Am vazut si eu elicopterul, si presupun ca undeva erau jandarmi. Dar (1) daca vrei sa transmiti cetatenilor un mesaj despre legalitate si ilegalitate trebuie sa fii consistent ; (2) ce este practic pentru jandarmii care au abandonat strada nu este practic pentru proprietarii de magazine din zona.
Cred ca lipsa interventiei in momentul aparitiei grupului de protestatari pe Calea Victoriei are o explicatie destul de simplu. Jandarmii stiau ca tinta lor e Universitatea, nu sa vandalizeze. Daca se intervenea in forta, fara un dispozitiv organizat, riscau sa fie atacati oameni obisnuiti de catre fortele de ordine.