Încă mă mai gândesc la argumentul legat de stimulentele de la Ministerul de Finanţe: situaţia a fost uitată, iar Emil Boc nu a ştiut de existenţa lor. Interesant este că ar fi existat suficiente căi să i se comunice dar, nimeni nu a făcut nimic.

Structurile din minister au ocazia să înainteze rapoarte; sindicatele au şi ele căi de comunicare cu partidele; opoziţia poate face interpelări; însuşi preşedintele – nu ne îndoim – are căi de a-i atrage premierului atenţia când greşeşte. Şi totuşi se pare că nimeni nu i-a zis nimic.

Explicaţia ar fi destul de simplă: toată lumea a crezut că guvernul acţionează cu intenţie. Da, tratamentul stimulentelor faţă de sporuri este discriminatoriu, da salariile de la MF par să fie cele mai mici din sistemul bugetar, dar în contextul deciziilor din ultima vreme ale premierului acest lucru nu a mai mirat pe nimeni. Faptul că nimeni dintre prieteni şi adversari nu a pariat pe coerenţa, buna voinţă sau realismul său ar trebui să îl îngrijoreze pe domnul Boc.

Pe lângă problema politică a premierului, avem şi o problemă de sistem. În cadrul Constituţiei curente un proiect de lege intră în dezbaterea publică, trece prin Camera de dezbatere, prin comisii şi abia după o serie de dezbateri succesive intră în vot. Deşi greoi şi criticat acest sistem nu a produs erori de o asemenea magnitudine în timp ce corectarea ordonanţelor de urgenţă pare să devină un obicei.

Între timp a apărut şi o eroare parlamentară: deputaţii au votat două proiecte legislative … din greşeală.

Toate aceste evenimente duc spre acelaşi set de concluzii:

• Eforturile de a eficientiza (= grăbi) procesul legislativ, cum ar fi parlamentul unicameral, riscă să aibă efecte contrare celor sperate.
• Chiar şi actualul sistem nu e infailibil. Este nevoie permanent ca dezbaterea parlamentară să fie luată în serios şi nu tratată ca o formalitate.
• Legiferarea sub forma ordonanţelor de urgenţă ar trebui făcute de cineva suficient de competent încât să ştie ce face şi suficient de credibil pentru ca cei din jur să se obosească să îl corecteze.

Andrei Tiut