Revoluția din februarie Răspunde

euromaidan-2014-kyiv-ukraine-3

În prezent ceea ce lipsește cauzelor Euromaidanului și determină o serie de incertitudini pe termen lung este testul legitimității acțiunilor sale, legitimitate care nu se obține automat prin intermediul dimensiunii violențelor locale, a regretabilului număr de victime sau a solidarității internaționale. În contextul absenței unor calități reprezentative largi atribuite opoziției ucrainiene, dar și a manifestării unei contestări virulente îndreptată către regimul Ianukovici, elementul central menit să asigure o soluționare pașnică a situației este compromisul încheiat între părțile implicate.

Ucrainienii se află în situația ingrată de a nu avea alternative politice la regimul destituit, o situație prin care a trecut inclusiv România după anul 1989. Înlăturarea unui om, nu garantează stoparea continuității clasei politice oligarhice din Ucraina, din contră pare a favoriza o veritabilă reconversie a sa. De asemenea rocada la putere între oligarhi, nu asigură lipsa posibilității unor derapaje democratice viitoare în fața cărora cetățenii să fie nevoiți să răspundă în mod violent. Lecțiile pe care istoria recentă sau îndepărtată le oferă sunt numeroase în ceea ce privește confiscarea cauzelor revoluționare și transformarea lor în regretabile socluri ale puterii. More…

USL: tranziția non-negociată a puterii 6

59595_119281994900716_959450821_n

Mă aștept ca o primă parte a guvernării USL – și este greu de spus cât ar dura această parte – să continue ceea ce partizanii ARD numesc „asalt asupra instituțiilor”. După cum m-am lăudat fără jenă pe acest blog atunci când am putut face o predicție cu săptămâni înainte ca ea să devină evidentă și pentru alții, la fel trebuie să spun acuma că nu sunt deloc printre primii care au ajuns la această concluzie. Felicitări, deci, celor care s-au gândit mai devreme.

Fără să cauționez într-un fel ce va face USL, nu pot să nu remarc că strategia opoziției este deocamdată profund nefericită. Ceea ce speră ARD este o non-tranziție, o „contra-revoluție”; ARD este în esență „reacțiunea” celor ce agreau vechiul regim și care au trecut peste diviziunile interne pentru a opri schimbarea. Și, dacă există ceva mai violent și neplăcut decât „revoluția”, acest ceva este „reacțiunea”. „Revoluția” poate măcar – dacă dorește – să țintească chirurgical în oponenții schimbării. „Reacțiunea” în schimb, conștientă de propria ilegitimitate, este adeseori nevoită să țintească întreaga bază de susținere a „revoluționarilor”. More…

Srdja & Wael: arta de a face o revoluţie Răspunde

„Pe 21 decembrie, în Sibiu, cam pe la ora 8 dimineaţa, am păşit de pe trotuar (unde mă făceam că am treabă) pe stradă (în grupul de manifestanţi). De atunci sunt un om liber.” (Dan Perjovschi despre „Revoluţia mea”.) More…

Despre mulţime, revoluţie şi falimentul gândirii critice 2

A protesta în stradă constituie o formă de participare politică neconvenţională la care se poate recurge în mod justificat în momentul în care un anume individ sau grup de indivizi consideră că vocea sa nu este suficient de bine articulată prin intermediul canalelor convenţionale de participare politică (vot, candidaturi la funcţii publice, petiţii, audienţe sau consultări pe lângă aleşi şi instituţiile reprezentative). More…

Stânga vs dreapta în politica românească (reflecţii pe un post al lui Turambar) 6

Personal mi se pare că axa stânga-dreapta nu defineşte partidele ci este definită de ele. De aceea, în studiul domnului Comşa ideologia auto-asumată este consistentă cu votul în timp ce valorile politice nu. Această abordare fixează doar pe termen scurt aşteptările electoratului faţă de opţiunea ideologică a partidului. Pe termen mediu un partid poate capitaliza susţinerea populară schimbând eticheta ideologică dar păstrând unele idei forţă (Traian Băsescu) sau păstrând eticheta şi schimbând conţinutul (domnii Antonescu şi Tăriceanu?). O asemena axă poate fi relativ utilă electorului român ca să îşi descrie propria poziţie dar inutilă oricui ar vrea să ne înţeleagă din afară. More…