Într-un articol scris înainte de apariția Mișcării Populare spuneam că alegătorii pe care Traian Băsescu îi mai are sunt de ordinul sutelor de mii. În alt articol, Barbu Mateescu, destul de activ pe această temă, vorbește de un potențial de 1-2 milioane. Și mai interesant, dl Lăzăroiu vorbește într-o postare celebră de 20% din alegători (~1,5 milioane la o prezență sub 8 milioane) care în turul doi al alegerilor prezidențiale vor vota disciplinat cu candidatul indicat de actualul președinte. Voi încerca să arăt că aceste trei estimări se referă (probabil) la același bazin electoral, însă privit din perspective (foarte) diferite.

În articolul meu, pornesc de la experiența alegerilor parlamentare. În acest caz președintele a fost cumva captiv PDL (nu a avut altă alternativă de susținut). Iar PDL a avut – suntem toți de acord – o campanie proastă. Ținând cont că Traian Băsescu nu a avut de atunci vreun come-back vizibil, cel puțin ca imagine, este de presupus că aceste sute de mii sunt capitalul de pornire, punctul zero, al unei construcții inspirate de Traian Băsescu.

Cifrele lui Barbu Mateescu se „întâmplă” în viitor și ele sunt dependente de un set de criterii de performanță indicate în articol. Dacă performează mai bine am putea vedea mai mult, dacă nu, mai puțin. Ca să fiu sincer, nu sunt sigur dacă prin „mai puțin” se înțelege sub pragul de un milion sau la limita acelui prag. Dar chiar și dacă am avea aceeași estimare nominală de minim (sub un milion), cred că așteptările lui sunt mai optimiste decât ale mele.

Nu am refăcut calculul de pe Sociollogica (veți vedea imediat de ce). Dar, în linii mari, are sens. Electoratul PDL de la locale, plus eluzivii băsescieni fără partid sunt ținte teoretic legitime pentru partidul președintelui.

Cifrele lui Sebastian Lăzăroiu par să fie din aceeași poveste. Unde dl. Mateescu spune 1-2 milioane, dl. Lăzăroiu spune 1,5. Problema este însă în estimarea comportamentului în turul doi al prezidențialelor.

Eu nu am atins acest subiect dar, vorbind de alegători „devotați”și presupunând că președintele nu face gafe majore în timpul campaniei, mi se pare probabil că majoritatea vor urma instrucțiunile lui Traian Băsescu. Barbu Mateescu se referă la un public mai puțin radical și remarcă, în mod corect, că nu se poate spune în ce măsură ar urma aceste indicații. Doar dl. Lăzăroiu, obligat să fie optimist, crede că milionul său și jumătate ar vota disciplinat.

Nu cred că dl. Lăzăroiu consideră 1.5 milioane de devotați, plus alții mai puțin hotărâți. Dacă ar avea o cifră mai mare am ști de ea. Cifra dată de el în public nu este întâmplătoare. Mișcarea Populară va trebui să meargă cu ea în gură să facă pitch-uri pe la diverși organizatori și finanțatori. De aceea nu cred că logica d-lui Lăzăroiu este cu totul fantezistă. Mi se pare posibil să se fi exagerat fidelitatea unui asemenea public.

Să centralizăm, deci, datele:

*Nu am menționat motivele pentru care nu fac o estimare a maximului în 2016, deoarece raționamentul meu nu ține în mod direct de o analiză electorală. În rezumat, el sună așa: Traian Băsescu este beneficiarul unei carisme în sens weberian. Lumea nu îl votează datorită valorilor întruchipate, ba chiar uneori îl votează în ciuda lor (Mihăileanu, Eba). El este votat, în speranța și în vederea realizărilor extraordinare pe care le poate livra în sensul acelor valori. Ori, președintelui îi va fi extraordinar de dificil să mențină aura de om „care poate” până în 2014-2016.

Astfel, pentru a estima răspunsul la întrebarea din titlu nu ne putem limita la o analiză pe numere, ci trebuie să ținem cont de perspectiva acțiunilor președintelui (și susținătorilor săi). Dacă aveți ceea ce în lumea corporatistă se numește „can-do attitude” puteți contempla cifre până în două milioane. Dacă însă sunteți mai prudent și – mai ales! – dacă vi se pare că vedeți opțiunile președintelui cum se îngustează, țineți cont de faptul că și sutele de mii tot cifre sunt. Eu asta fac… În sfârșit, invitația mea este să nu supra-estimați rolul președintelui în 2014. Desigur, astrele ar putea așeza doi candidați atât de aproape încât acele voturi să facă diferența. Dar, chiar și în acest caz, este posibil ca recunoștința învingătorului să fie limitată.

O ultimă precizare. Implicit sau explicit așteptările din tabelul de mai sus pornesc de la premisa unei drepte băsesciene care nu se re-inventează. O re-inventare ar putea reseta situația.

Andrei Tiut

Acest articol este asumat în comun de civitaspolitics.org (Facebook, RSS) şi contextpolitic.net (articole, abonamente)

UPDATE: Un sondaj IRES despre modificarea Constituției sugerează că Traian Băsescu ar putea [ține acasă] mobiliza 11% din 33% din români, adică 3,6%. Aceștia sunt fundul sacului pentru Traian Băsescu. La alegeri prezidențiale și parlamentare ei ar putea avea o mobilizare superioară care i-ar duce la 4,5 – 5%. La aceștia s-ar adăuga ce mobilizează primarii apropiați președintelui, câți vor mai fi fiind. Evident, la cifre atât de mici așteptăm și alte sondaje care să le confirme sau să infirme.