Traian Băsescu și refuzul modestiei 5

basescu

Influența președintelui asupra susținătorilor se bazează pe reputația că este capabil să facă lucruri extraordinare. Adică pe carismă (în sens sociologic). Barbu Mateescu îmi spunea ieri că trebuie să luăm în considerare și atașamentul bazat pe valori. Ceea ce este corect, dar nu ne scutește de a considera legitimitatea carismatică.

Obiectiv vorbind, dl președinte este misogin („păsărică”), rasist („țigancă împuțită”), profitor (Mihăileanu), nepotist (Elena și Ioana Băsescu), autoritar și uneori mitocan. Confruntați cu această serie de derogări de la morală, câțiva susținători au încercat să susțină că beneficiile aduse de Traian Băsescu depășesc cu mult costul social. Ciprian Ciucu scria undeva că intelectualii s-au folosit de președinte în aceeași măsură în care el s-a folosit de ei.

Este o gândire logică, consistentă cu legitimitatea rațional-legală. Dar nu acesta a fost discursul tipic. Discursul pro-băsescian nu s-a remarcat prin analiza cost-beneficiu ci prin caracterul său moralist. Ca să ne dezbărăm puțin de limbajul religios, vom spune că dl. Băsescu s-a bucurat printre ai săi de „privilegiul geniului”. În cinstea realizărilor sale remarcabile, admiratorii au închis ochii și mintea la micile transgresiuni față de morala comună. More…

Reclame

De ce am ieşi în stradă? 6

Deciziile recente ale Parlamentului şi mai ales ţinta suspendării lui Traian Băsescu reflectă voinţa majorităţii, atât în camere cât şi în populaţie. Stricto-sensu, nu putem vorbi despre lipsa democraţiei.

Deasemenea nu există o minoritate oprimată, astfel încât să vorbim de o democraţie ne-liberală, tiranie a majorităţii etc. Asta dacă acceptăm că înalţii demnitari nu au drepturi la funcţia lor ci doar servesc.

Rămâne statul de drept. De fapt… nici măcar asta. EBA, UNPR şi alte acte politice au transformat de mult statul de drept într-o cochilie îndoielnică. Până şi Constituţia nu mai poate oferi protecţie deoarece sensul ei este din ce în ce mai greu de prevăzut. More…

Un motor gratuit de căutare a plagiatelor 2

Sunt printre cei care s-au bucurat cu anticipaţie de dezvăluirile de plagiat ce ar fi urmat să curgă între PDL şi USL. La fel – ba chiar mai mult – s-a bucurat şi Ovidiu. El însă nu a avut răbdare, ci l-a căutat la dosar pe Robert Negoiţă. L-a găsit subţire. Mene, tekel, fares.

Inspirat de ne-răbdarea lui, am început să caut o modalitate mai simplă de a detecta plagiatul. Înţelepciunea tradiţională susţine că asemenea soluţii costă bani mulţi; însă nu m-am descurajat. În definitv „nu poţi opri semnalul” (acesta a fost un citat). More…