Conducerea Uniunii are bune competenţe strategice şi proaste competenţe tactice. Prin comparaţie echipa Băsescu pare să aibă capabilităţi tactice mai degrabă decât strategice. Pentru a argumenta această afirmaţie este suficient să ne uităm la parcursul lor. USL însuşi este o construcţie strategică pe când diversele alianţe în jurul PDL nu au fost până astăzi decât interfeţe ale organizaţiei de partid. În campaniile electorale în schimb, în confruntările directe sau numărătorile paralele supremaţia PDL/Traian Băsescu este evidentă.
La fel, boicotul USL a fost strategic, cel al preşedintelui tactic. Totuşi, există o excepţie de la această regulă şi anume politica de cadre, care ţine de strategie şi este stăpânită ceva mai bine de echipa lui Traian Băsescu.
Politicienii USL sunt relativ sinceri în opoziţia lor faţă de Traian Băsescu. Sau, mai corect, opoziţia este interiorizată. Priviţi la discursul lor: este spontan, coerent, şi fiecare caută să îşi găsească propria voce în simfonia protestatară. Opusul său ar fi discursul pro-Boc, vizibil dominat de agenda de comunicare a partidului: vorbitorii încearcă să îşi piardă vocea în discursul oficial, încearcă să deturneze agenda televiziunilor şi uneori ajung să se contrazică singuri.
Alegătorii USL sunt şi ei sinceri şi hotărâţi în această opoziţie. Nu o să reiau aici tona de argumente despre existenţa unui clivaj în societate. Este suficient să ne uităm la relativa stabilitate a faliei, aşa cum se vede în sondaje.
Proiectul anti-Băsescu este printre cele mai masive din ultimii 20 de ani. La 7,4 milioane de susţinători nu concurează decât cu integrarea euro-atlantică sau mai vechiul proiect „Lăsaţi-l pe domnul Iliescu să lucreze”.
Politicienii USL sunt raţionali şi, suficient de des, inteligenţi. Ipoteza raţionalităţii explică mult mai bine comportamentul uniunii decât diversele ipoteze ale conspiraţiei.
*
La ce bun toată această informaţie? În primul rând ar putea să mai slăbească exasperantele discuţii conspiraţioniste. Nu avem nici un indiciu (dar nici un indiciu) despre rolul eminenţelor cenuşii Iliescu, Patriciu, Vântu, Putin sau mai ştiu eu cine. Puterea lui Dan Voiculescu este reală (v. Ministrul agriculturii), dar proporţională sau chiar inferioară beneficiilor pe care le aduce Antena 3.
Apoi, la fel de agasante sunt informaţiile despre iminenta destrămare a USL. Tăriceanu, Vosganian, Chiliman, Iliescu, PSD, PNL au fost profeţiţi ca agenţi ai apocalipsei. Desigur, conflicte există. Dar raţionalitatea, internalizarea furiei şi presiunea populară oferă o platformă pe care aceste conflicte se pot rezolva.
USL se va destrăma probabil odată cu atingerea majorităţii obiectivelor: înlăturarea lui Traian Băsescu, marginalizarea radicală a PDL&comp, reformarea sistemului instituţional spre a asigura o mai mare stabilitate şi probabil un mai accentual parlamentarism. Desigur, o parte din aceste obiective vor putea fi abandonate ca nefezabile. Dar, deocamdată, toate sunt (par) tangibile.
[UPDATE] Adaug ceva ce eu subînțelegeam, dar din comentarii se vede că nu am fost destul de clar. Lipsa de abilități tactice nuanțează raționalitatea etc. În mod și mai precis lipsă de abilități tactice = lipsă de abilități de gestiune a crizelor [/UPDATE]
În sfârşit, diferenţa de abordare (strategia vs. tactică) poate juca un rol în dezechilibrul curent. Nu avem o confruntare frontală ce s-ar putea stabiliza într-un război de tranşee. Mai degrabă fiecare atacă zona fragilă a celuilalt.
Civitas Politics 
Competentele strategice ale USL ma lasa rece. Nu au anticipat reactia internationala la suspendare si nu au realizat o strategie coerente de comunicare cu Occidentul. Pe urma la nivel strategic au gresit fundamental cu suspendarea. Puteau sa o realizeze fara probleme in 2013.
De acord cu George, USL mi se pare lipsit de strategie. Mai de graba sunt uniti de un dusman comun, unul puternic care e in stare sa aduca laolalta aliati improbabili si sa ii tina uniti ca altfel ii elimina unul cate unul.
@George
Gafa de perceptie a politicii externe e monumentala, aproape istorica, dar e greu de spus cat tine de strategie si cat de executie. Iar „mai bine asteptau” e o judecata post factum care ar fi aratat altfel in caz de succes :).
Abordarea strategica mi se pare OK pentru ca au secatuit resursele instittionale ale PDL ducand la caderea lui MRU reusind in acelasi timp sa nu alieneze electorat in afara sistemului (PPDD).
Desigur greselile lui Traian Basescu au contat, dar nu ar fi fost suficiente.
Cam acelasi raspuns si pentru @Oxygen, desi nu stiu care sunt argumentele tale :).
Andrei, proasta comunicare cu Occidentul nu a fost o gafa, a fost o eroare strategica ca i-a constat imens. Ei puteau sa astepte si sa-l suspende pe Basescu mai lejer in 2013 cand aveau majoritatea in parlament, ca oricum valul de nemultumire la adresa lui Base nu disparea. Basca matrozul de la Cotroceni le-ar fi oferit o serie intreaga de motive. Imi este neclar ce a determinat graba aceasta. Condamnarea lui Nastase, decizia CCR privind reprezentarea la Bruxelles, presiunile lui Crin Antonescu care se temea ca PSD sa nu-l lase cu ochii in soare intre 2012-2014, frica de erodare a lui Antonescu…
@George: „Imi este neclar ce a determinat graba aceasta. Condamnarea lui Nastase, decizia CCR privind reprezentarea la Bruxelles, presiunile lui Crin Antonescu care se temea ca PSD sa nu-l lase cu ochii in soare intre 2012-2014, frica de erodare a lui Antonescu…”
Cred ca elementul declansator a fost scandalul de plagiat. Ponta spera ca guvernarea sa ii aduca puncte electorale pana in toamna, dar dupa povestea aceea, plus cautarea nemiloasa a punctelor slabe ale ministrilor sai, a ajuns la concluzia ca pana in decembrie mai curand va pierde electorat, ba chiar este destul de posibil sa piarda functia de prim-ministru daca va deveni o povara electorala pentru USL.
@ George, @Joness: majoritatea acestor elemente ii afecteaza pe unii mai mult decat pe altii. Eu cred ca factorul comun a fost teama ca TB sa numeasca un PM de la PDL si CCR sa il sustina pana in panzele albe. Acest scenariu se contura din declaratii ale lui TB si motivarea „creativa” in decizia de a-l trimite pe Traian Basescu la Bruxelles.
Peste acest blat se adauga ca la pizza majoritatea ingredientelor de care vorbiti voi. Plus poate incrancenarea personala a lui Voiculescu.
In general de acord, cu o exceptie … sau cu o precizare: politicienii de varf ai USL sunt rareori inteligenti, poate cei mai putin vizibili, si mai putin importanti. Si … or fi sinceri in opozitia fata de TB, dar nu sunt sinceri unul fata de altul. Exista o psihoza in USL, fiecare suspecteaza pe fiecare de „colaborationism”.
Am mai avut discutii pe tema inteligentei asa ca nuantez. Nu discut aici despre inteligentele individuale ci mai degraba despre faptul ca actiunile lor au o rationalitate si uneori o adecvare la scop care, antropomorfizand, poate fi comparata cu o inteligenta colectiva.
Spre ex boicotul citirii deciziei CCR a scos la iveala mult talibanism si multa prostie dar, per total, lucruile s-au oprit la timp si a fost doar unn „protest moral” si o palmuta data Curtii/
Iar psihoza nu e musai nesanatoasa pentru USL, date fiind dezertarile din ambele parti.
„Politicienii USL sunt raţionali şi, suficient de des, inteligenţi.”
realitatea te contrazice.
si asta luand ca exemplu concret doar ultima tentativa de suspendare a lui Base, care a fost inceputa prea devreme, pregatita prost, a „beneficiat” de imbecilitatea imensa a credintei ca nu va da nimeni 2 bani pe niste rasturnari politice incredibile executate in 24-48 de ore (dand nastere temei loviturii de stat), rastelile prostesti la liderii europeni (si nu numai), acuzatiile ca intreg vestul e cumparat de / subordonat lui Basescu (de unde, cu doar saptamani inainte, Base era in cel mai fericiti caz ignorat si dispretuit international), cardul interminabil de ministri cu bube in cap si tot asa.
daca astia is politicienii „rationali si inteligenti” ai USL, mi-e teama sa ma gandesc cum sunt restul, aia irationali si prosti.
@Dracu: am adăigat un paragaf prin care lipsa de abiltati tactice inseamna lipsa de abilitati de gestiune a crizei si deci nuanteaza rationalitatea.
O umanizare si o analiza literara,nicidecum una politica.Cea mai mare greseala pe care o face Andrei Tiut in analiza asta este ca ia formatiunea ca un intreg si nu individual .Cred ca a vrut sa foloseasca termenul de tel(scop) si ia iesit strategie.La intocmirea unei strategii mai de fiecare data iei in calcul si doua,trei planuri alternative.USL a incercat un joc de sah numai cu nebuni.
@Andrei
Talibanismul asta afecteaza perceptia si decizia politica. Incapacitatea de a-l demite pe Basescu nu va fisura USL?
Lipsa de diplomatie in plan intern si extern mi se pare evidenta pentru liderii USL.Se vede ca nu au un program coerent de guvernare si s-au format doar din dorinta de a-l „detrona”pe Basescu.
@ SS, @ George, @ Bogdan: articolul nu este in primul rand legat de suspendare ci de evolutia USL de la nastere pana la eventuala extinctie.
@ George, @ Bogdan
Scopul nu e detronarea lui Basescu ci puterea, ceea ce complica putin analiza.
Esecul maxim al USl ar fi un nou prim ministru PDL&co. Atata vreme cat pericolul persista nu cred in destramare ci doar in re-asezare. Interesul propriu si presiunea publica coincid in sesnul unitatii.
Succesul maxim este elininarea lui Basescu si/sau eliminarea PDL de pe axa decizionala a populatiei (efect masiv de bandwagon dupa alegeri). Atingerea acestor obiective ar putea presa spre fisurarea USL sau macar evolutia spre doua identitati distincte (coalitie -> mare coalitie).
Securizarea obiectivelor minime (prim ministru non-PDL) plus abandonarea ambelor obiective maxime ca nefezabile ar puttea pune unele probleme si crea coonflicte. dar e destul de greu sa ajungem aici data fiind lipsa increderii
Pingback: Mirel Axinte şi Vocea Rusiei au căzut de acord: PDL este în continuare centrul politicii « Civitas Politics
Pingback: Victor Ponta și PSD « Civitas Politics
Pingback: Victor Ponta și PSD