Is this just math that you do as a Republican to make yourself feel better? Or is this real? (Megyn Kelly, Fox News către Karl Rove, 6 noiembrie)
As a psychiatrist, I will offer to write prescriptions for anyone who needs them right now… (Charles Krauthammer, pundit conservator, Fox News, 6 noiembrie)
Unul din motivele pentru care am început să scriu pe acest portal, acum mai bine de cinci ani de zile, a fost că eram nemulțumit de modul în care se scrie, se comentează, analizează și se dezbat politica externă și relațiile internaționale în România. În mod bizar în ciuda atractivității foarte mari a domeniului și a „inflației” de facultăți de științe politice, relații internaționale și studii europene, de la Revoluție încoace calitatea dezbaterilor, a comentariilor informate sau a analizelor accesibile publicului larg este foarte scăzută. Simptomatic pentru acest fenomen este prezența în continuare „pe sticlă” a lui Bogdan Chireac pe post de analist de relații internaționale, deși nimic nu îl recomandă pentru acest rol, iar analizele și opiniile sale pot fi ușor contrazise de un student de științe politice/relații internaționale din anul II sau III de facultate. Dar prezența la tv a „Morsei Competente”, cum mai este cunoscut dl Chireac în branșă, nu este justificată de expertiza sa, ci de alte aspecte.
Scopul acestui articol nu este însă de a analiza de ce subiectele de politică externă și relații internaționale sunt comentate și/sau analizate prost în România. Pentru a face acest lucru e nevoie de o cercetare serioasă și un spațiu mai larg. Mă voi mărgini în articolul de față la a evalua cum afectează ideologia la care aderă comentatorul/editorialistul calitatea analizei. Drept studiu de caz am ales cazul realegerii recente pentru un nou mandat a președintelui american Barack Obama și modul cum au interpretat această evoluție trei comentatori români cu o identitate politică asumată: Alexandru Hîncu (Kamikaze și Blogary), Mirel Axinte aka Bleen (Blogary) și Cristian Câmpeanu (România Liberă).
De ce aceștia? În primul rând deoarece își clamează cu voce tare pro-americanismul[i] și văd în relația bilaterală româno-americană o șansă uriașă pentru România de a se moderniza, de a fi prosperă și de a juca un rol mai mare în cadrul sistemului internațional. Toți trei autori consideră puterea americană ca fiind vitală pentru protejarea României de influența rusească. În al doilea rând pentru că își asumă în mod deschis o ideologie politică – conservatorismul american, pe care ar dori să-l vadă implantat și în România. Mai mult aceștia evaluează relația bilaterală prin intermediul acestei ideologii. În al treilea rând deoarece textele selectate sunt cele mai consistente din punctul de vedere al scopului analizei de față – influența ideologiei asupra analizei.
De ce numai autori de dreapta, și nici măcar unul de stânga? Pentru că în mod bizar nu există nicio analiză al unui reprezentant al stângii românești „intelectuale” care să fi tratat subiectul realegerii lui Barack Obama și impactul acesteia asupra România, in extenso.[ii]
Începem analiza cu articolul lui Alexandru Hîncu din revista Kamikaze, articol care atacă un subiect serios într-o revistă umoristică a cărei deviză este „Săptămânal scăpat de sub control!” (adică nu are mogul). Alexandru Hâncu a dorit să arate și să avertizeze asupra riscurilor și pericolelor la adresa României ce decurg din realegerea lui Barack Obama.
Articolul dânsului este construit pe o abordare maniheistă și ideologizantă. Pe scurt republicanii (conservatorii americani) sunt buni și au făcut „ce trebuie în politica externă” – adică au avansat interesele SUA, în timp ce democrații nu au făcut acest lucru, ba au și periclitat securitatea Americii. Argumentele dlui Hâncu se dezvoltă în această logică astfel: republicanii ne-au scăpat de URSS și comuniști în timp ce democrații le fac pe plac rușilor; republicanii (conservatorii) spun adevărul în timp ce democrații, în special Barack Obama, mint.
Sub pana dlui Hâncu istoria devine victima ideologiei și a partizanatului. Astfel aflăm că Ronald Reagan a înfrânt de unul singur URSS în timpul Războiului Rece– contribuția celorlalți președinți americani la formularea strategiei câștigătoare este trecută cu vederea. Fără politica îndiguirii (containment) formulată în timpul administrației Truman, fără planul Marshall creat și aplicat pe parcursul aceleiași administrații, fără doctrina Eisenhower și reînarmarea SUA, fără hotărârea lui JFK de a se opune URSS și crearea sub administrația sa doctrinei răspunsului flexibil (flexible response), fără determinarea lui Lyndon Johnson de a contracara prin forța armelor extinderea comunismului în Asia (e drept o strategie prost calibrată după cum a dovedit de războiul din Vietnam) sau fără diplomația dezinhibată a lui Richard Nixon față de URSS și China comunistă, Ronald Reagan nu ar fi putut cere cu atâta îndrăzneală lui Gorbaciov să dărâme Zidul Berlinului sau să-i șoptească „Niet” în urechea secretarului general al PCUS la negocierile sovieto-americane de la Reykjavik.
Alexandru Hâncu susține că România nu ar fi fost invitată în NATO în 1997 din cauză că administrația președintelui Bill Clinton nu ar fi dorit să antagonizeze Rusia. Aceasta este o nouă misitificare a istoriei. În primul rând deoarece deschiderea porților NATO către fostele state membre ale Pactului de la Varșovia a fost în linii mari un proiect bipartizan. În al doilear rând eșecul intrării României în NATO în primul val de aderare (1997-1999) s-a datorat incapacității Bucureștiului de a îndeplini condițiile de bază necesare integrării. În al treilea rând România a fost compensată pentru faptul că nu a fost invitată în NATO prin parteneriatul strategic încheiat în 1997, documentul fundamental al relației bilaterale). Deși procesul de integrare în NATO a fost calibrat astfel încât să se țină cont și de interesele Rusiei, Moscova nu a avut „drept de veto” asupra extinderii, iar republicanii au fost mult mai reticenți la început decât democrații față de proiectul extinderii alianței în Centrul și Estul Europei.
Concluzia articolului din Kamikaze e cât se poate de simplă – România a avut o relație bună cu SUA numai atunci când președintele american a fost republican, în timp ce președinții democrați fie ne-au ignorat, fie ne-au dat pe mâna rușilor. O concluzie facilă care nu este fundamentată pe faptele istorice și care este profund influențată de opțiunile ideologice ale autorului.
Abordarea ideologică atinge cotele cele mai înalte, însă, în cazul articolului semnat de Mirel Axinte (Bleen) Efectele realegerii lui Obama publicat pe portalul conservator românesc Blogary. Pentru Bleen realegerea lui Barack Obama este o catastrofă globală de proporții cu efecte negative în plan ideologic, geopolitic și economic. În această viziune Barack Obama este reprezentantul Noului Comunism (corectitudine politică, anti-capitalism, discriminare pozitivă, relativism cultural, egalitarism resentimentar), va diminua puterea americană și va fi un lider global inept – corolarul acestui „argument” este că Barack Obama va sacrifica securitatea statelor mici, dependente de garanțiile de securitate americane. În fine sub al doilea mandat al lui Barack Obama economia globală va fi condusă spre dezastru, iar președintele republican va folosi dezastrul pentru a promova totalitarismul (ce fel de totalitarism, sau de ce Barack Obama ar avea simpatii totalitare nu stim).
Simptomatic pentru abordarea ideologică promovată de Bleen este absența totală a argumentelor sau a dovezilor de orice fel care să susțină aceste alegații. În esență articolul nu este decât un act de acuzare frust, generat de înfrângerea lui Mitt Romney pe 6 noiembrie. Lipsa de argumente și dovezi, precum și partizanatul ating paroxismul în ultimul paragraf:
Chiar dacă, prin absurd, Obama ar fi un rusofob radical și un românofil exaltat, efectele realegerii lui Obama ar fi maligne și devastatoare pentru viitorul României. Însă Obama nu este un rusofob radical și nici un românofil exaltat. Este doar un american pentru care Rusia este ceea ce este Mecca pentru musulmani și Bethleem sau Roma pentru creștini. Rusia este tărîmul de vis unde toate ideile frumoase și exaltante care i-au legănat anii copilăriei și tinereții au devenit realitate, cu toată opoziția șobolanilor retrograzi și îmbuibați.
Dintre toate acuzele împotriva lui Barack Obama cea mai bizară este cea de comunism. Obama este un politician de centru-stânga, dar acest fapt nu îl face în mod automat comunist, iar stilul său de conducere este unul, în general, lipsit de dogmatism. Pragmatismul său politic a reușit „să irite” atât pe republicani (conservatori) cât și pe democrați, care ar dori să vadă implementată o agendă politică mult mai progresistă de către Casa Albă. Președintele Obama este departe de a fi un anti-capitalist – are într-adevăr un discurs critic la adresa practicilor de pe Wall Street și a bogaților care luptă să-și păstreze tăierile de taxe din timpul administrației George W. Bush, dar nu este un anti-capitalist fervent, mai ales când știe foarte bine că prosperitatea și puterea Statelor Unite ale Americii depinde de funcționarea economiei de piață.
Barack Obama nu va neglija securitatea statelor mici în al doilea mandat, după cum nu a neglijat-o nici în timpul primului său mandat. România, de exemplu, a avut de câștigat în materie de securitate națională în timpul primului mandat al președintelui democrat. Astfel România va găzdui din 2015 elemente ale sistemului anti-rachetă care va proteja Europa de posibile atacuri cu rachete balistice și trupele române din Afganistan au primit vehicule blindate americane pentru a face față atacurilor cu dispozitive explozive improvizate. Polonia a obținut desfășurarea unei baterii de rachete Patriot pe teritoriul național, dislocarea unei escadrile de avioane F-16, desfășurarea unui sistem anti-rachetă similar cu cel din România în 2018 și planuri de urgență pentru apărarea teritoriului polonez au fost adoptatea în cadrul NATO, în cazul unui scenariu care ar necesita o intervenție în baza Articolului 5 al Tratatului de la Washington.
Înlocuirea strategiei administrației George W. Bush privind apărarea anti-rachetă cu Phased Adaptive Approach a nemulțumit Polonia și Cehia, dar abordarea administrației Obama este mult mai eficientă față de paleta de amenințări balistice ce vin din Orientul Mijlociu, iar sistemul de arme utilizat este superior celui propus de administrația anterioară. În timpul primului mandat al administrației Obama nu numai statele mici din Europa au beneficiat de sprijin american în materie de securitate, în Asia, de exemplu, Filipine, Vietnam și Singapore au primit sprijin diplomatic, politic sau militar pentru a rezista mișcărilor agresive ale Chinei în Sud-Estul Asiei.
Dacă acuzația că Barack Obama ar fi comunist este bizară și lipsită de fundament, imediat după ea se situază cea că ar fi pro-rus. Bleen nu oferă niciun fel de dovezi sau argumente pentru a susține această acuză, deosebit de gravă. Barack Obama a inițiat într-adevăr politica de „reset” pentru a relua dialogul diplomatic cu Rusia, înghețat după războiul din ruso-georgian. Această politică de reset a avut tot timpul obiective limitate cum ar fi obținerea cooperării pe dosarul nuclear iranian, cooperarea în domeniul combaterii terorismului (asigurarea logisticii necesare trupelor NATO și americane din Afganistan) și un nou acord de reducere a armentului nuclear, New START. Procesul de resetare a atins în linii mari aceste obiective limitate, dar a scos la iveală diferențe semnificative între Rusia și SUA, iar în momentul de față relațiile bilaterale, chiar dacă nu sunt tensionate rămân totuși la un nivel scăzut. Resetul nu a fost un succes extraordinar, dar a fost un demers diplomatic util antrenând demersuri similare în rândul statelor din Centrul Europei. Polonia, în ciuda rezervelor față de politica americană, a demarat propriul său proces de normalizare a relațiilor cu Federația Rusă.
Acuzele de pro-rusism fac parte din discursul conservatorilor americani – discurs pe care Bleen îl adoptă fără rezerve sau nuanțe. Sunt două elemente care au generat aceste acuzele de pro-rusism. Primul dintre acestea a fost dialogul surprins de microfoanele unei televiziuni ruse dintre Barack Obama și Dmitri Medvedev, în care președintele american îi cerea să transmită noului că are nevoie de „spațiu” din cauza campaniei electorale din SUA și promitea mai multă flexibilitate în privița scutului anti-rachetă din Europa. Discuția a fost utilizată de republicani în campania electorală și de Mitt Romney în timpul dezbaterilor prezidențiale pentru a arăta că președintele Barack Obama sacrifică interesele SUA spre beneficiul propriu. Respectivul dialog reflectă relațiile personale relativ bune dintre președintele american și cel rus, și nu angajează politic în niciun fel SUA. Mai mult SUA nu au cedat în vreun fel Rusiei pe tema desfășurării scutului anti-rachetă în Europa Centrală și de Est, în ciuda presiunilor și protestelor Moscovei.
Al doilea element al acuzației că Barack Obama ar fi pro-rus ține de o abilă campanie de relații publice a Federației Ruse în timpul alegerilor prezidențiale din SUA. Mai mulți reprezentanți ai autoriăților ruse și analișit aflați în slujba Kremlinului au dat de înțeles că Moscova ar prefera ca Barack Obama să câștige alegerile din noiembrie 2012, deoarece ar fi fost mai dispus la compromis și dialog decât contra-candidatul său republican, Mitt Romney. Practic Kremlinul a încercat prin această campanie abilă să afecteze rezultatul alegerilor din SUA prin sporirea polarizării dintre cele două partide. În plus o victorie a lui Mitt Romney ar fi reprezentat o oportunitate pentru Moscova, deoarece acesta s-ar fi aflat la debut de mandat – mai dispus deci să comită erori în politica externă – și candidatul republican s-a dovedit a fi stângaci pe teme de politică externă în timpul campaniei electorale.
În final ce putem reține din articolul lui Bleen de pe Blogary? Dacă vreți într-adevăr să înțelegeți relațiile internaționale sau să scrieți despre ele, modul în care Bleen abordează subiectul este contraindicat. Articolul este o înșiruire de acuze fără substanță și frustrări ideologice. Bleen nu depune nici cel mai mic efort analitic, iar concluzia sa este atât de departe de realitate încât decredibilizează tot demersul. Este în esență o formă de agit-prop conservator românesc.
Închei această analiză cu articolul lui Cristian Câmpeanu din România Liberă, care se alătură corului de critici, reacții și predicții negative privind impactul realegerii lui Barack Obama asupra relațiilor bilaterale româno-americane. În linii mari dl Câmpeanu abordează subiectul în același fel ca Alexandru Hâncu și Bleen: maniheist (republicani=buni pentru România, democrați=răi pentru România), ideologic și partizan. Ceea ce îl diferențiază de ceilalți doi comentatori este că face paradă de cunoștiințe de specialitate și „de culise” din aparatul de politică externă al președintelui american – pe care însă nu le stăpânește de niciun fel.
Cristian Câmpeanu încearcă să clasifice principalele partide politice americane după orientările lor în politică externă, astfel aflăm că democrații sunt adepții realpolitik-ului, iar republicanii sunt „mult mai idealiști în politica externă”. Din păcate această pseudo-clasificare este departe de realitatate politică de la Washington. Republicanii au fost în linii mari, până la începutul anilor 2000, „realiști”, cântărind fiecare intervenție sau angajament american extern din perspectiva interesului național și a contribuției la puterea SUA. Cel mai bun exemplu de realpolitik republican au fost mandatele lui Richard Nixon de la sfârșitului anilor ’60. Ronald Reagan în ciuda unui discurs idealist și agresiv la adresa URSS s-a desfășurat din punct de vedere politic în limitele doctrinei îndiguirii.
După 2000 tendința dominantă pe teme de politică externă în partidul republican a fost doctrina neo-conservatoare, promovată prin intermediul think-tank-ului partizan Project for a New American Century, care reprezenta o sinteză de idealism wilsonian (promovarea democrației), naționalism (America hegemonul global garant al stabilității) și putere militară – în dauna dialogului diplomatic. Apogeul neo-conservatorismului a fost reprezentant de invazia americană a Irak-ului din 2003 pentru a-l „democratiza” și transforma într-un stat model pentru restul Orientului Mijlociu cu scopul de a neutraliza islamul radical. Insurgențele din Afganistan și Irak, ascensiunea Chinei și „revirimentul” rusesc, au condus la revenirea la o abordare „realistă” a politicii internaționale de către republicani, fapt simbolizat de vizitele dese la Casa Albă ale lui Henry Kissinger în ultimii ani de mandat ai lui George W. Bush și de numirea în fruntea echipei de consilieri de politică externă ai lui Mitt Romney a lui Robert Zoellick
Democrații în mod tradițional se revendică de la idealismul lui Woodraw Wilson, care pune accentul în primul rând pe cooperare internațională, diplomație, promovarea valorilor democratice, promovarea drepturilor omului și a comerțului liber pentru atingerea obiectivelor de politică a SUA. Crearea unei ordini internaționale bazate pe cooperare interguvernamentală prin intermediul organizațiilor internaționale reprezintă un aspect important pentru democrați și mijlocul principal de legitimare a puterii americane. În acest context SUA este considerată actorul fundamental și indispensabil, fără a cărui leadership sistemul internațional funcționează defectuos. Utilizarea forței este considerată ca fiind necesară doar în situații extreme și atunci în fruntea unor coaliții largi.
Barack Obama este, în linii mari, excepția de la această regulă fiind un președinte democrat pragmatic, în tradiția realismului moral avansat de Reinhold Niebuhr. Cabinetul său include sau a inclus liberal internaționaliști precum Susan E. Rice (ambasadorul american la ONU) și Anne Marie Slaughter, și realiști precum Robert M. Gates, Thomas Donillon, Leon Panetta și Hillary Clinton. Barack Obama s-a îndepărtat de „tradiția” democrată în politica externă prin amplificarea utilizării dronelor pentru eliminarea teroriștilor, prin eșecul de a desființa centrul de detenție de la Guantanamo, prin eliminarea lui Osama bin Laden și continuarea politicilor administrației George W. Bush în Irak și Afganistan.
După ce „clasifică” partidele politice americane în funcție de doctrinele de politică externă, Cristian Câmpeanu atacă stilul de conducere al lui Barack Obama în politica externă, caracterizându-l drept inept:
Sub ineptul slogan „leading from behind” şi dintr-o orbire geopolitică impardonabilă, administraţia Obama a dezertat de la rolul de lider mondial sub pretextul ideologic că excepţionalismul american nu există, că, prin urmare, America nu este altceva decât o putere printre altele şi că a venit timpul ca America să lase altora să îşi asume rolul de a face ordine în lume.
Într-adevăr Barack Obama a preferat în politica sa externă din primul mandat o abordare reținută. Cu excepția discursurilor de la Praga și Cairo, președintele american a preferat să lucreze discret pentru atingerea obiectivelor americane – lucru care a funcționat de minune în cazul Libiei, unde a condus și gestionat o coaliție internațională. Barack Obama nu a negat excepționalismul american, ci doar a recunoscut că fiecare stat a dezvoltat un discurs al propriei sale excepționalități. Pentru cei obișnuiți cu discursul neoconservator exaltat al excepționalismului american recunoașterea altor forme de excepționalism poate părea o negare a primului. Dimpotrivă, aceasta este o atitudine inteligentă de empatie, a cărei țintă sunt cetățenii țării respective și în același timp o distanțare de moșternirea neoconservatoare lăsată în urmă de republicani care a generat reacții anti-americane puternice la nivel global.
La final Cristian Câmpeanu apreciază activitatea și în același timp deplânge retragerea a doi subalterni ai lui Barack Obama care au avut o contribuție pozitivă asupra relației bilaterale româno-americane: secretarul de stat Hillary Clinton și ambasadorul Mark Gitenstein. De unde decurge întrebarea: Dacă Barack Obama este un președinte inept cum se face că strânge în jurul lui oameni competenți? Sau or fi românii norocoși? Răspunsul se lasă așteptat.
După lecturarea editorialului dlui Câmpeanu, cititorul rămâne cu un sens al apropierii unei catastrofe iminente, fără însă a exista un fundament solid pentru o asemenea apreciere. Ceea ce este cu adevărat regretabil în cazul acestui articol este însă mimarea expertizei, bineînțeles pe lângă tonul general fundamentalist și lipsa argumentelor.
În loc de concluzii:
Când ideologia și partizanatul sunt coordonatele principale ale analizei politice intrăm pe tărâmul judecăților de valoare și al subiectivismului, nu al judecăților de fapt sau al expertizei. Toate cele trei texte exemplifică perfect acest lucru. Sunt slab argumentate, preiau idei și argumente fără a le trata critic, emit judecăți de valoare fără a încerca să ia în considerare faptele, mistifică istoria, nu iau în considerare și alte puncte de vedere și fac predicții fără fundament. Aceste texte sunt exemplul perfect de „cum nu trebuie lucrat” când te apuci să scrii despre politică externă și relații internaționale.
Nu mă înțelegeți greșit ziarele, revistele și blogurile nu sunt medii în care să aplici metode academice, și nu am nimic împotriva opiniilor argumentate (și eu scriu articole de opinie), dar acest lucru nu înseamnă că trebuie făcut rabat de la fapte, onestitate și expertiză. Cititorul merită mai mult decât o serie de epitete, etichete și argumente preluate pe nemestecate din alte părți. Scriitura partizană are rolul ei în mobilizarea politică, dar cu excepția lui Bleen, atât Kamikaze cât și România Liberă, nu sunt „organele de presă” ale unui partid sau facțiuni politice.
PS: Pentru cei care după ce citesc acest text rămân cu impresia că sunt pro-Obama, promit că voi reveni cât de curând cu un articol despre politica externa al lui Barack Obama în primul său mandat.
[i]Nota Bene. Autorul acestui articol este și el pro-american, numai că nu este dogmatic în această opțiune și își fundamentează orientare pe baza interesului național, nu a preferințelor ideologice.
[ii]Există totuși două articole scrise de intelectuali de stânga care ating subiectul alegerilor americane, dar nu fac destule referiri la relația bilaterală. Este vorba de articolele scrise de Mihai Goțiu și Florin Poenaru. Despre stânga intelectuală românească și relația româno-americană însă în altă postare.
Civitas Politics 
„dialogul surprins de microfoanele unei televiziuni ruse dintre Barack Obama și Dmitri Medvedev, în care președintele american îi cerea să transmită noului că are nevoie de „spațiu” din cauza campaniei electorale din SUA și promitea mai multă flexibilitate în privița scutului anti-rachetă din Europa. Discuția a fost utilizată de republicani în campania electorală și de Mitt Romney în timpul dezbaterilor prezidențiale pentru a arăta că președintele Barack Obama sacrifică interesele SUA spre beneficiul propriu. Respectivul dialog reflectă relațiile personale relativ bune dintre președintele american și cel rus, și nu angajează politic în niciun fel SUA. Mai mult SUA nu au cedat în vreun fel Rusiei pe tema desfășurării scutului anti-rachetă în Europa Centrală și de Est, în ciuda presiunilor și protestelor Moscovei.”
exista un precedent, obama a anulat instalarea scutul in polonia si cehia in 2009 ca urmare a presiunilor rusiei.
foarte slab articolul. nu intelegi nici america, nici pe obama, nici articolele pe care le comentezi
–costin andries
Ba le inteleg foarte bine. Problema e ca prin Romania nu prea se intelege ce se intampla pe globa sau in jurul ei.
Precedentul invocat de tine nu exista. Nu Rusia a determinat retragerea scutului din Polonia si Cehia, ci insasi abordarea era gresita. Aveai 10 lansatoare ptr interceptarea rachetelor balistice intercontinentale cu o rata de succes de 53% care trebuiau sa faca fata unor posibile atacuri cu rachete cu raza medie de actiune sau intermediara, en masse. Pur si simplu abordare Bush JR era ineficienta. In plus nu acoperea complet Centrul si Estul Europei, de ex. acoperea doar nord-vestul Romaniei…Sistemul din Polonia ii irita pe rusi, dar era complet ineficient in fata arsenalului lor, erau 10 interceptoare fixe intro-baze care putea fi lovita din Kaliningrad cu rachete cu raza scurta de actiune… Problema nu se pune sa nu ii iriti pe rusi, ci sa-l iriti pe Ivan cu cap…
George, „Romania nu prea intelege ce se intimpla pe globa sau in jurul ei”, dar tu chiar crezi ca intelegi mai bine ca „Romania” sau chiar si decit polonezii?
oct 2009 http://inliniedreapta.net/ne-a-tradat-america-sau-doar-obama/
aug 2012 http://www.ziare.com/europa/polonia/obama-acuzat-de-tradare-de-catre-presedintele-polonez-1182981 (presedintele poloniei)
precedentul invocat exista, dar te las sa il gasesti singur, daca intelegi atit de bine, fara suparare. nu crezi ca putin mai multa modestie si mai mult interes si documentare te-ar ajuta sa nu mai scrii articole atit de slabe? eu cred ca da.
Eu nu am spus ca factual acel eveniment nu a avut loc, ci ca interpretarea pe care o acorzi tu nu se sustine in lumina faptelor.
In alta ordine de idei, nu am de ce sa fiu modest cand e vorba de politica internationala. Imi cunosc domeniul destul de bine.
In fine, Florin Poenaru se incadreaza in aceeasi categorie clinica ca si Bleen, Ducu Hancu sau Cristi Campeanu. Numai ca ce a scris el pe alegerile americane nu se incadra in parametrii analizati. Va veni si randul stangii sa fie analizata, fii pe faza.
lumina faptelor 1:
„‘The NATO’s role should be of a minor importance for piled up for many years a Russian opinion about NATO being an enemy’s pact threatening the Soviet Union, and later on Russia. Poland should treat Russia not as the enemy, but as an important warrant of European security, including Poland’s security’ we read in the report which detailed analysis brings in the newest Gazeta Polska daily issue.” http://freepl.info/3454-back-soviet-block
lumina faptelor 2:
http://inliniedreapta.net/exercitiu-rusesc-de-mentinere-in-forma/
exista si altele.
poenaru scrie articole dedicate unor „politologi” care il au ca admiratori pe lenin (da lenin, acel lenin), este un admirator al lui lenin. daca leninistul poenaru se incadreaza in „aceeasi categorie clinica cu bleen, hancu si campeanu” ma tem ca esti atit de rupt de realitate incit orice fel de discutie este inutila.
in alta ordine de idei, la modestie si documentare nu poti renunta niciodata, oricit de bine ti-ai cunoaste domeniul, iar tu nu il cunosti.
–costin andries
*autori care il admira pe lenin..
in fine.
Administrația Obama: “Comunismul chinezesc funcționează… planurile cincinale, o idee bună pentru SUA”
Jeffrey Immelt, Președintele „Consiliului pentru locuri de muncă” al Administrației Obama a spus despre comunismul chinezesc, în timpul unei discuții cu Charlie Rose (care a fost de acord cu el): “poate nu îți place comunismul de stat, dar guvernul lor funcționează. Au planuri cincinale, mereu spun echipei noastre să citească al 12-lea plan cincinal, care se desfășoară acum[…], pentru SUA nu cred că e un lucru rău.” (sursa)
În Administrația Obama au existat, de-a lungul timpului, mai mulți admiratori ai comunismului chinezesc. Un exemplu este Anita Dunn, Director de comunicare al Casei Albe în 2009, cînd a spus că “doi dintre gînditorii mei politici preferați sînt Mao Țe Tung și Maica Tereza”. (sursa)
Un alt exemplu este Ron Bloom, fost “Țar al manufacturii”, numit de Obama, care spunea în februarie 2008, în timpul unui discurs despre sindcate și sindicalism în New York: “În general, am înțeles gluma. Știm că piața liberă este un nonsens, știm că scopul e de fapt păcălirea sistemului […], sîntem oarecum de acord cu Mao care spunea că puterea politică vine în primul rînd de pe țeava puștii.” (sursa)
Există și alte exemple de oameni apropiați lui Obama cu simpatii comuniste deschise și asumate. Mao Țe Tung, cel mai sîngeros tiran din istorie, care a “produs” 70 de milioane de morți și a terorizat sute de milioane de chinezi în “Revoluția culturală” începută în 1966, a fost omagiat în bradul de Crăciun din Casa Albă în 2009 (detalii aici).
http://inliniedreapta.net/insemnare/administratia-obama-comunismul-chinezesc-functioneaza-nu-cred-ca-e-un-lucru-rau-pentru-sua/
@Costin
Trebuie sa vad documentul din NSC. Nu toate documentele ce trec prin NSC devin politici. NATO de acum numai e NATO din 1989 de exemplu si toata arhitectura de securitate a Europei e complet transformat. Fie ca-ti place sau nu Rusia e parte a acestei arhitecturi de securitate. Kremlinul numai are 20000 de tancuri pregatite sa traverseze campia centrala european si sa ajunga la Canalul Manecii. Vremurile alea au trecut. Dar Moscova ramane o amenintare in sens diplomatic si politic – pentru ca e incapabila sa treaca peste faptul ca numai o superputere ci doar o mare putere in declin. E periculoasa in sensul ca poate deveni un spoiling power pentru Occident – adica opozitia ei sa zadarniceasca proiecte occidentale de politica externa. Rusii vad in NATO si Europa Unita o amenintare politica (Putin e paranoic cand e vorba de democratie) si economica. Militar Rusia in afara de arsenalul nuclear in linii mari nu conteaza – nu sunt in stare sa faca o reforma a fortelor armate iar calitate armamentului lor e discutabila. Pe scurt amenintarea ruseasca e mangeable ptr SUA cat si ptr Europa.
Polonezii exagereaza din motive istorice. Si le dau partial dreptate – sa fii impartita ca in secolul XVIII sau ca in secolul XX este traumatic ptr. un stat. Dar apar si exagereri care de fapt ascund pozitii de negociere. Polonezii au obtinut foarte mult de la americani atat pe plan militar cat si politic. In plus sunt un actor regional in ascensiune. Nu vad tradarea ca Obama a mutat scutul. Vor avea si ei in 2018 sistem anti-racheta – nu se pune problema. In acelasi timp sa dezvolti scut anti-racheta de unul singur e o provocare uriasa si nu stiu daca vor reusi (probabil vor achizitiona un sistem american sau european si il vor adapta).
Poenaru si Critic Atac sunt distractivi. Cu cateva exceptii, ei abereaza. Sunt oameni iubitori de ideologie (eu nu sunt). De aceea nu ii iau foarte tare in serios. Voi scrie si de Poenaru & Co, dar vreau mai mult material (au scris putin pe subiectele care ma intereseaza pe mine…).
precizare: nu mă regăsesc în sintagma ”intelectuali de stânga” (și nu pentru că aș considera că acest lucru ar fi ”bun” sau ”rău”), ci, pur și simplu, pentru că nu (mai) cred în ideologii;
opinia mea e că la ora actuală ideologiile nu mai sunt menite să explice lumea și să ofere modele/soluții, ci doar pretexte/justificări pentru establishmentul din toate țările lumii; de altfel, dacă ar fi să analizăm măsurile luate de Obama în primul lui mandat ar fi destule argumente pentru a spune că au fost ”de dreapta” (poate, cu ceva, mai puțin ”de dreapta” decât cele susținute/promovate de republicani);
dacă s-a creat impresia că aș fi ”de stânga” e doar pentru că, în ultima perioadă, într-adevăr, cea mai mare parte a articolelor pe care le-am scris abordează/au un conținut care ar putea fi etichetat ca fiind ”de stânga” – dar asta pentru că acesta e contextul în România și în lume (criza) care ar impune (consider eu) măsuri (reale, nu doar declarative) mai degrabă ”de stânga”, decât ”de dreapta” (ca exemplu: am susținut cota unică într-o perioadă de creștere economică, dar consider că într-o perioadă de criză, cota progresivă e mai echitabil-umană pentru a diminua/limita efectele măsurilor de austeritate);
personal, mă simt mai apropiat de modelul liberal din primele decenii ale secolului trecut, cu mențiunea că marea greșeală a acelui model a constat în faptul că nu a luat în calcul caracterul oamenilor (natura umană), pornind de la premisa (greșită) că toți ar acționa cu bună-credință;
repet însă, nu mai cred în ideologii, ci doar în modele/măsuri/soluții care se adaptează fiecărui context istoric (indiferent de etichetele care le sunt aplicate)
Mihai Goțiu
@Mihai Gotiu
Clasificarea dumneavoastra ca fiind intelectual de stanga, a pornit cam de la aceleasi elemente pe care le-ati enumerat mai sus. Adica opozitia fata de proiectul minier de la Rosia Montana, ideile sustinute prin dezbateri publice si prezenta pe medii recunoscute ca fiind de stanga. Oricum nu o folosesc in sens peiorativ.
GV
Mihai, ai dreptate, nu esti un intelectual, dar de stinga esti, si nu orice stinga, ci stinga extremista, anarhista, adica stinga revolutionara.
chiar daca sustii (in mod fals, dar asta e alta poveste) ca ideologiile nu mai sint menite sa explice lumea, aceasta idee ramine una stinga, „consider că într-o perioadă de criză, cota progresivă e mai echitabil-umană ” , si inca una falsa (doar e de stinga) pentru ca spui ca intr-o perioada de criza economica, solutia este impunerea de noi piedici economiei.
mai sint exemple in comentariul de mai sus, dar voi trece acum la ideile tale stingist-anarhiste.
iata una care sustine revolta violenta pentru a-l inlatura pe basescu de la putere – in primavara il comparai pe basescu cu dictatorii din lumea araba, chiar inainte de a fi inlaturati de la putere de revoltele islamistilor radicali. sustineai atunci, delirant!, ca basescu se baricadase in cotroceni de teama multimii dezlantuite: ”Autoritățile au închis circulația pietonală în zona și i-au îndemnat pe pietoni să urce în mijloacele de transport”. E o frază din știrea difuzată de Hotnews, referitoare la protestele din București provocate de declarațiile lui Traian Băsescu la investirea ministrului Mediului, Attila Korodi. ”Zona” la care se face referire este pietonala de lângă Palatul Cotroceni. O asemenea situație am mai întâlnit o singură dată, în urmă cu șapte ani când, împreună cu doi prieteni, vizitam ruinele vechii Cartagina, în partea estică a actualei metropole Tunis. … Această teamă – față de orice trecător – este tipică regimurilor autoritariste și dictatoriale.” basescu era asemeni dictatorului tunisia, si merita aceeasi soarta, si intr-un fel, acest lucru s-a si intimplat, pentru ca regimurile dictatoriale din orientul mijlociu au fost inlocuite de tiranii mult mai dure islamiste (fratia musulmana si al qaeda), iar guvernul pdl a fost inlocuit de o „grupare infractionala organizata”, pe care tu, mihai gotiu, ai sprijinit-o in articolele de pe voxpublica (organ media al usl).
prin incitarea la violenta contra lui basescu, erai pe aceiasi linie cu un alt „doctrinar” anarhist, costi rogozanu, care si el, cu o luna inainte, chema minerii la bucuresti pentru a i se alatura si pt a-l da jos pe basescu: „as vrea sa ii vad [pe mineri] lipindu-se de manifestatiile de la piata unviersitatii”.
sint aceste exemple incitare la violenta stradala identice cu ce facea iliescu la mineriade? http://inliniedreapta.net/insemnare/primavara-dimboviteana-delirul-revolutionar-al-dacilor-liberi-de-pe-voxpublica/
un alt exemplu de anticapitalism antiamericanism care copiaza propaganda sovietica la litera, este modul de abordare a problemei rosiei montane: „RMGC, companie descinsă în România din epoca colonialismului brutal, ca promotoare a politicii cinice a profitului”.
george, e interesant situl vostru. karl peter schwarz vi se pare un suspect, pe mirel, campeanu si hancu ii descrii in termeni medicali, iar pe gotiu si poenaru (un alt „intelectual de stinga” care sustinea de curind pe platforma populata ambundent de comunist, criticatac, ca antirusismul romanesc are la origine „rasismul” si ca armata romaniei trebuie sa iasa din „organizatia criminala numita nato”) sint simpli reprezentanti ai „stingii intelectuale romanesti”.
i worry 🙂
costin andries (am utiat sa ma semnez 😀 )
”Amănunt”: primul care a pus calificativul ”colonial” proiectului de la Roșia Montană e chiar un reprezentant al dreptei românești:
„Sunt trei aspecte – contractul, mediul si patrimoniul. Am mai spus despre contract, e unul de tip colonial. Adica ne alegem şi cu muntele distrus şi cu banii luaţi. România nu e Sierra Leone. Ştiu că unii politicieni au un comportament care era descris pe vremuri în literatura marxistă prin termenul de „burghezie compradora”. Există în Romania o burghezie compradora, succesoare a burgheziei coloniale sovietice, şi este autoarea acestui contract pagubos”
Theodor Paleologu, într-un interviu pentru ziare.com, pe 13 septembrie 2011
În calitate de fost ministru al Culturii, Theodor Paleologu a avut contact direct cu lobby-știi RMGC și cu detaliile contractului.
Mizeriile din jurul proiectului de la Roșia Montană nu sunt nici ”de stânga”, nici ”de dreapta”; sunt, pur și simplu, mizerii. Colonialismul (la fel și colonialismul brutal) nu e nici de stânga, nici de dreapta – l-au practicat (și îl practică) și britanicii, nemții, francezii, olandezii, americanii etc.., la fel cum l-au practicat (și îl practică) și rușii ori chinezii; unii sub stindardul și în numele ”valorilor democratice”, alții pentru ”victoria comunismului științific” bla-bla-bla…
Despre conținutul mesajelor propagandei RMGC (cele cu locurile de muncă, implicarea socială etc.) pot spune însă că sunt cât se poate ”de stânga” suprapuse (îmi permit să-l citez pe Paleologu) pe un contract ”de tip colonial” cât se poate ”de dreapta” – e încă un exemplu foarte concludent (legat de ce am scris și în primul comentariiu) că, la ora actuală, ideologiile sunt folosite propagandistic pentru a masca/ justifica/ pretexta mizeriile de toate tipurile. La fel cum sunt folosite etichetele ”de stânga” sau ”de dreapta” de către oponenți (unii împotriva altora) în lipsă de alte argumente în diferite discuții/dezbateri, pentru a-și anatemiza adversarii și pentru a le ”discredita” argumentele.
Nu cred că autorul articolului de mai sus a folosit etichetările ”de dreapta” sau ”de stânga” în acest sens, ci tocmai pentru a arăta cât de greșit e să abordezi/comentezi un subiect din perspectivă ideologică; cum preconcepțiile ideologice îți ”joacă feste”, făcându-te să interpretezi greșit semnificația unui eveniment: în loc să analizezi evenimentul, de fapt cauți (sau chiar inventezi), argumente/amănunte care să-ți susțină preconcepțiile.
Mihai, nu stiu cum se face, dar doar la cei cu simpatii de stinga radicala (de exemplu ai miscarii comuniste… sau o fi si asta de dreapta, occupy wall street) spun ca „stinga” si „dreapta” nu exista. ele sint niste idei, unii oameni si le asuma, altii nu, unii persista intr-o confuzie doctrinara din care iau ce le convine, chiar daca se contrazic de la o zi la alta, si spun ca nu sint nici de stinga, nici de dreapta, ca ei au depasit stinga si dreapta. aiurea. eu spun ca sint de stinga radicala, pentru ca lipsa coerentei e de stinga – putem sustine azi ceva si miine contrariul, este perfect logic si coerent cind scopul e revolutia.
nu ma intereseaza ce a spus TP, ma intereseaza ca tu ai incitat la lovitura de stat alaturi de rogozanu (pentru ca asta inseamna sa chemi minerii la bucuresti dupa ce le spui ca basescu ii extermina, ca rogozanu, sau sa il compari pe basescu cu un dictator arab asediat, cum ai facut tu).
–costin andries
Costin, nu am nimic cu Karl-Peter Schwarz. Mă deranjează modul în care este instrumentat, ca și cum ar fi vocea avizată a Europei civilizate. Ei bine nu este și nici nu sustine ca nu este. Am vorbit cu omul, a comentat pe articol si sugerez sa te uiti pe comentariu inainte sa spui eventual ca bat campii :).
La ce te referi cand spui ca exista stanga si dreapta. In Romania? Pai pe mine conceptele acestea, sociologic vorbind, nu ma ajuta sa inteleg absolut nimica. Ce gasesc uneori sub expresia „electorat de stanga” si „electorat de dreapta” mi se par mai degraba texte ale sociologilor care se „coboara” la nivelul clientilor lor. Chiar si dezbaterea intelectuala este mult prea personalizata si confuza. Avem intelectuali de dreapra acre traiesc din sinecuri de stat si intelectuali de stanga care aplica pentru fonduri private. Si nici nu am intrat in partea cu feministele care asteapta sa le deschiz usa :)). deci?
A, si guvernul Nastase a privatizat Sidex in timp ce guvernul Boc a practicat politici keynesiene incercand sa creasca rolul statului in economie…
exista stinga in romania si intr-o oarecare masura exista oameni care au unele idei de dreapta. daca tu nu crezi in idei, sau nu vezi un om de dreapta care isi traieste ideile ca un pustnic, nu inseamna ca ideile nu exista. ce importanta are ca nastase a privatizat nu stiu ce, si boc a fost socialist? eu stiu doar ca tu participind la protestele usl-occupy (deci comuniste de 2 ori) din iarna ai fost impotriva privatizarilor, pentru ideile stingii. daca esti confuz, esti confuz, nu e nevoie de explicatii complicate.
si te rog sa ma scutesti de argumentul inventat de antena3 si preluat de noua stinga din romania, cu intelectualii de dreapta care sint (au fost?) angajati la stat. pe de o parte spui ca sa fii de dreapta e o prostie, pe de alta parte, ii reprosezi lui patapievici ca nu a lucrat la icr pe bani de acasa. asta nu e argument, e circoteala.
cite despre kps, nu stiu ce ai vorbit tu cu el, eu stiu ca a spus ca ai mentalitati comuniste, dar cum nu intelegi ideologiile, nu vei intelegi nici asta – „To my libertarian and Romanian friends:
Pls have a look at https://civitaspolitics.org/2012/12/12/mituri-si-farse-astazi-karl-peter-schwarz-frankfurter-allgemeine-zeitung/
It is amazing how this guy, without even critizing my reporting on Romania, tries to delegitimize it by „unmasking” my conservative and libertarian convictions (which are really no secret ). I do not mind his snooping my private fb activity because I do not care his character or his „investigative” skills. It is the method, which interests me, because it is exactly the same used by Antena 3, Cotidianul ecc. and it is – as I suppose – unfortunately quite common in Romania. It consists in avoiding an argument-per-argument discussion of facts and ideas (ad rem) by calling into doubt the moral integrity of the opponent (ad personam). The guy presents himself as „roman catholic” and „moderate liberal”. In reality he is a prisoner in the cage of communist and securist mentality without even realizing it. I suppose that he feels offended now. Oh, I am so sorry …:)”
–costin andries
@InLinieDreapta:
doar într-o dictatură protestul e catalogat/etichetat ca fiind ”incitare la lovitură de stat” ;
altfel, consecvent e numai… știi și tu cine; dincolo de proverbul popular, una e să fii consecvent cu niște principii și valori de viață și alta e să te adaptezi/nuanțezi în funcție de schimbările care se produc în lumea din jurul tău (fără ca prin asta să-ți încalci principiile și valorile pe care ți le-ai asumat) ;
cât despre chestia cu ”lipsa coerenței e de stânga” de unde ai mai scos-o? 🙂 să înțeleg din asta că ”dreapta” ar fi ”coerentă”? 🙂 de atâta coerență li s-o aplecat multora din țările cu guvernări de dreapta – de-au ieșit în stradă cu molotovul în mână – pentru că într-un mod cât se poate de ”coerent” austeritatea i-a adus la sapă de lemn, în timp ce ”coerenții” afaceriști ”de dreapta” care au cauzat criza o ard prin insule cocotiere;
dacă ți-ar fi puțin dor de istorie, istorie a economiei, mentalități și istorie a mentalităților (sunt cărți pe care le găsești la bibliotecă, nu pe net) ai vedea că ce avem acuma în Ro, în UE, în America etc., nu e nici ”stânga”, nici ”dreapta”, e pur și simplu hoție,
și că, strict anecdotic, împărțirea stânga-dreapta a pornit de la o convenție, după cum stăteau francezii în băncile Adunării Generale a Stărilor pe la 1789, și că ăia care erau ”la stânga” erau taman burghezii care se pretind acum ca fiind ”la dreapta”, halal ”coerență”, ce să spun… știi cum au ajuns apoi de la ”stânga” la ”dreapta”? printr-o revoluție 😉
Intr-o oarecare masura pot sa fiu de acord ca exista dreapta. Si si stanga. Dar marginal – sau asa mi se pare mie.
In rest, sunt doua neintelegeri care trebuiesc comentate:
1- nu am spus ca intelectualii de dreapta sunt angajati de stat ci ca UNII sunt angajati de stat. Ceea se este obiectiv adevarat (adica se poate face o lista)
2- Nu am dorit sa contrazic parerile lui KPS pentru ca … nu am dorit. Adica sper ca imi permiti sa fiu liber sa fac ce vreau. Am dorit in schimb sa nu mai aud ca LPS reprezinta Europa si am facut ceva in acest sens. Aici TU esti cel care nu vii cu un contra argument prin care sa-mi spui: fraiere, KPS chiar este o voce autorizata a Europei.
Multumesc ca ai copiat comentariul lui KPS. Nu mai vad contul lui de FB si textul mi se pare genial. Fara gluma, il pun status pe FB :)))
A, si o intrebare: monarhistii din Piata tot comunisti erau??
„monarhistii din Piata tot comunisti erau??” nu stiu, poate imi spui tu ce erau. uite niste poze cu ei, in diferite ipostaze:
http://inliniedreapta.net/lavedere/anca-cernea-vorbeste-cu-alexa-ionescu-la-nasul-tv/#comment-59386
–costin andries
Costi Rogozanu a chemat minerii la București, nu fără a vorbi de sutele de mineri morți și răniți în accidente de muncă, morți și răniți pentru care responsabili direcți sînt guvernul și Băsescu. Drept urmare, minerii, decimați de Băsescu sînt chemați la București pentru a demonstra impotriva lui Basescu. Și cum poate demonstra o populație decimată impotriva celor care i-au decimat altfel decît violent, mai ales daca e vorba de minerii din Romania? acelasi lucru l-ai facut tu invocind un conducator inlaturat de la putere violent. voi nu ati indemnat lumea la proteste normale, ci ati incitat la lovitura de stat violenta.
Mihai, chiar nu trebuie sa imi explici tu de la ce vine stinga si dreapta, nu pari genul care este interesat de astfel de lucruri.
tu esti de stinga sau de dreapta in functie de temele pe care le primesti in plic dimineata de la vantu 🙂
–costin andries
Hmm, am recunoscut un prieten la statuie asa ca pot sa iti raspund partial. Exista un grup de monarhisti in PNL care au intruniri si toate alea. PNL fiind in USL poza ar putea fi de la o intrunire comuna (exista asemenea intruniri, si stiu ca Nastase a trecut cel putin odata si si-a plans de mila cu dosarele – evident).
Acuma, comunismul nu e contagios sau daca este am o dilema pentru tine. Ca sa faci o asociatie monarhista credibila trebuie sa ai acceptul casei regale. Adica te duci la Savarsin stai la o masa cu un memebru al casei regale, ii spui cine esti si ce vrei si acesta zice: da, bine, ma bucur si va incurajez etc.etc.
Ergo, daca comunimsul e contagios, atunci monarhistii sunt comunisti (dupa cum zici tu) dar si regele Mihai e comunist pentru ca se vede cu monarhistii.
C’mon, make my day.
trebuia sa raspund la celalat comentariu, scuze
A, si daca merge inapoi in timp surorile coposu au fost si ele la o cafea cu cercul asta de „cefe late”. ergo comuniste, ergo Coposu comunist….
nu stiu despre ce vorbesti, Andrei, ce spun eu nu e ca monarhistii sint comunist, sau devin, sau ce visezi tu, spun doar ca monarhismul este o idee care a fost deturnata de usl, de cei care acum 20 de ani il alergau pe regele mihai pe autostrazi ca sa il dea afara din tara. de asta a redevenit moda. un prieten imi povestea cum acum 20 de ani, pentru ca era monarhist si vorbea de regele mihai, era injurat de colegii de la munca. aceiasi colegi sint acum monarhisti infocati, si are probleme daca ii critica pe motive de monarhism. monarhismul de acum, nu e monarhism, e iliescism. dar nu te incarc cu fineturi de genul asta, vad ca ai deja parerile tale, si mai ales inamicii tai.
p.s. pentru karnoouh si stalin era de dreapta.
costin andries
Nicidecum; ceea ce spui tu este „nu stiu, poate imi spui tu ce erau. uite niste poze cu ei, in diferite ipostaze:”. Iar in poze vad la o masa doi insi, unul e Nastase si unul este UN monarhist, foarte probabil coleg de USL.
Acuma, amintind de cutuma care leaga casa regala de organizatiile monarhiste, reformulez in termenii tai si te intreb: este Mihai deturnat (manipulat etc) de USL? Da/Nu
Si, apropo, argumentul cu prietenul tau nu e valid. Marea majoritate a românilor l-ar fi injurat pe prietenul tau in anii 90. Intre timp si-au mai schimbat si ei parerile, Acuma poate ar injura republicanii le fel de sincer..
andrei, eu sint oaspetele, eu pun intrebari, nu tu 🙂
–costin andries
pentru câteva ore am trăit cu iluzia că la capătul celălalt al netului ar fi o persoană care își folosește proprii neuroni, nu un propagandist; scuze de deranj, o seară plăcută în continuare
PS: răspunsul de mai sus e pt. nenea cu linia
mihai, nu are nici o importanta cine era la putere, intr-o democratie liberala doar iliescu, si unii de pe voxpublica si criticatac (aici in blogroll) pot chema minerii si incita la lovitura de stat violenta. atit iliescu, cit si voi, ati facut-o deja, doar ca iliescu a avut mai mult succes.
daca a constata realitatea inseamna sa faci propaganda, fie cum spui tu. scuze de deranj, de asemenea.
–costin
Pentru un articol „foarte slab” sînt cam multe intervenții „în linie dreaptă”. De altfel, articolul e foarte bun. Ideologii români „de dreapta” nici măcar traducerea din engleza americană n-o pot face cum trebuie. Un copy-paste demn de Ponta.
@catelul alpha:
Am o rugaminte la tine – inreagistreaza-te cu un alt mail ptr. comentarii, ca din motive ce imi scapa intrii mereu la spam. What can I say, akismet face exces de zel… :)))
catelul, incercam sa ne ajutam. George scapa din vedere anumte detalii pe care eu le cred importante. el e de parere ca nu e asa, dar na, discutam, ce putem face? –costin andries