În fața evoluțiilor politice recente din România merită pusă o întrebare: riscăm să cădem în paradigma maghiară reprezentată de FIDESZ și Viktor Orban? Nu mă refer aici la resugența vreunui naționalism românesc, ci la absența unei opoziții eficiente care să articuleze un proiect alternativ credibil.

Am scris aceste cuvinte pe acest site, acum șase luni. După șase luni configurația politică locală e urmatoare: USL deține două treimi din mandatele din parlament, PDL împreună cu apendicele său politic ARD au sub 100 de parlamentari, următorul clasat este PPDD (cu Dan Diaconescu rămas la OTV, dar cu un potențial uriaș de transfer al loialității către majoritatea guvernamentală), UDMR este teoretic în opoziție (deși a încercat să intre la guvernare) și grupul minorităților votează cu guvernul (normal în logica politică românească). Detaliu: Gigi Becali este membru al legislativului, este deputat și membru al Comisiei Juridice și cei care cred că va fi un comic relief al acestui Parlament probabil se vor înșela. Alt detaliu, destul de important, este posibilitatea reală ca o parte din parlamentarii ARD și PDL să „migreze” către partidele din USL, pentru a se bucura de privilegiile puterii.

Dificultatea formării unei opoziții credibile nu este dată numai de scorul electoral al USL, dar și de o situație socio-demografică favorabilă puterii din punct de vedere politic. Mesajul politic al USL a rezonat și a fost credibil pentru foarte mulți români, victoria datorându-se câștigării unor procente mari în rândul cohortelor de alegători care s-au prezentat la urne. USL a reușit performanța de a aduna chiar și 16% din voturile etnicilor maghiari, punând sub semnul întrebării intrarea în parlament a UDMR. PDL/ARD are o misiune dificilă de a convinge cetățenii că reprezintă alternativa viabilă la puterea USL, lucru care nu se va întâmpla prea curând având în vedere datele problemei. Pierderile înregistrate de PDL/ARD la urne indică o lipsă de credibilitate masivă a românilor în mesajul acestei formațiuni politice.

Prima bătălie politică a opoziției constă în a se dovedi o alternativă credibilă la USL – o provocare imensă în momentul de față pentru PDL/ARD. Acest fapt presupune articularea unui mesaj politic credibil pentru electorat. Concomitent PDL/ARD ar trebui să-și lărgească bazinul electoral, astfel încât să atragă voturile acelor persoane care nu fac parte din electoratul său de bază – numai așa va putea contesta eficient puterea USL. Ca să „fure” voturi de la USL, PDL/ARD ar trebui să speculeze greșelile, bâjbâielile și conflictele din interiorul coaliției de guvernare. Dar pentru a realiza aceste lucruri e nevoie de leadership și o strategie politică – elemente care momentan lipsesc PDL/ARD.

Oportunități de a face opoziție credibilă există, majoritatea furnizate chiar de actuala putere. De exemplu, din punct de vedere economic guvernul USL condus de Victor Ponta nu se poate lăuda decât cu insolvența Hidroelectrica, plata TVA la facturare și o stagnare economică. În 7 luni de guvernare USL performanțele economice din 2012 sunt mai proaste decât ale guvernării PDL din 2011, când România a avut creștere economică de 2,5 %.  Mai mult guvernul condus de Victor Ponta a anunțat pentru 2013 un program de austeritate, în opoziție practic cu așteptările care le-a creat cât timp USL a fost în opoziției și apoi la guvernare. Aceste aspecte pot fi utilizate de către o opoziție abilă împotriva guvernului.

În fine se pune întrebare, ce fel de opoziție se poate face: una „loială” sau una agresivă și obstrucționistă, de tipul celei practicate de USL între 2010 și 2012? Având în vedere dezechilibrul politic din România ideal ar fi o opoziție agresivă, numai că nu există resurse politice pentru acest tip de demers. PDL/ARD este lipsit de credibilitate și nu poate mobiliza, pe termen scurt, destule resurse politice pentru o opoziție agresivă.  O parte din activul PDL/ARD este dezamăgit de performanța conducerii în alegeri, și nu este dispusă să urmeze un partid sau alianță politică condusă de Vasile Blaga și Mihai Răzvan Ungureanu. PDL/ARD nu poate decât să înceapă, dacă poate, un program de reconstrucție în vederea creării unei alternative viabile la USL. Pe termen scurt perspectiva este neplăcută – 0 dată cu reluarea sesiunii parlamentare o parte din senatorii și deputații PDL/ARD ar putea să-și transfere loialitatea în schimbul beneficiilor puterii către USL.

În esență, pe termen scurt singura formă de opoziție va veni probabil de la Cotroceni.

Ce înseamnă paradigma maghiară?

În paradigma maghiară un singur partid deține o majoritate zdrobitoare, de două treimi care îi permite să schimbe fără teamă de opoziției regulile jocului politic. FIDESZ a reușit să adopte o nouă constituție, ignorând protestele opoziției, să adopte o nouă lege a presei, favorabilă intereselor sale, să reducă atribuțiile Curții Constituționale și să adopte o nouă lege electorală, care să facă dificilă contestarea la urne a puterii sale.

USL are în momentul de față o majoritate similară cu cea a FIDESZ și o agendă politică care vizează schimbarea regulilor jocului politic și chiar a regimului constituțional, astfel: revizuirea constituției în sensul transformării regimului politic din republică semi-prezidențială în republică parlamentară, reformă administrativă care să introducă regionalizarea, schimbarea legii electorale. Schimbarea legii Curții Constituționale, care fie va schimba modul prin care judecătorii curții sunt selectați și numiți, fie va tăia din atribuțiile acesteia. Este chiar posibilă desființarea CCR și trecerea atribuțiilor sale la ICCJ. Alte instituții al căror statut ar putea deveni incert pe parcursul guvernării USL sunt CSM, DNA, Procuratura Generală și ICCJ.

Ce înseamnă paradigma românească?

Diferența dintre FIDESZ și USL este că aceasta din urmă nu este un partid politic, ci o alianță formată din PSD, PNL și PC. Este o diferență fundamentală care are potențialul să afecteze dinamică evoluțiilor politice din România în viitorul apropiat. Fiind o alianță USL are nevoie de consens între membrii săi pentru a funcționa. Iar disputele privind împărțirea „prăzii” guvernamentale vor submina unitatea alianței. Atât PSD, cât și PNL vor veghea ca niciunul din membrii USL să obțină o „cantitate” de putere mai mare în cadrul alianței. Acest fapt va genera o dinamică interesantă în interiorul coaliției de guvernare ale cărei efecte vor duce, poate, la politici publice moderate, în raport cu discursul radical adoptat de USL în timpul perioadei petrecute în opoziție și în timpul campaniei electorale.

Pe scurt, în locul unor evoluții radicale de tipul mini-revoluției conservatoare puse în aplicare de FIDESZ în Ungaria, USL în România ar putea pune în practică nu un program radical, ci un muddling through, bazat pe captura și controlul instituțiilor statului. Acest muddling through ar putea fi dublat și de intervenția unor actori externi cum ar fi UE și SUA, care vor limita „entuziasmul” USL pentru „reforme” în anumite domenii. Dar, atenție, acest lucru nu înseamnă că anumite prevederi din programul USL nu vor fi puse în aplicare – după ce au câștigat alegerile politicienii au tendința să pună în aplicare o bună parte din promisiunile făcute în timpul campaniei.

De exemplu, dacă USL rămâne la planul său original cu Victor Ponta premier și Crin Antonescu președinte, revizuirea constituției în sensul transformării României în republică parlamentară ar putea fi un obiectiv contrar intereselor PNL. Ce sens ar mai avea o președinție cu puteri în mare parte simbolice pentru PNL? În contra-partidă nici schimbarea regimului politic nu ar fi per total în interesul PSD, dacă Victor Ponta are ambiții prezidențiale. Există astfel o șansă reală ca mult trâmbițată transformare în republică parlamentară a României, să nu fie altceva decât o revizuirea a constituției care să clarifice și să reinterpreteze raporturile dintre președinte-premier-parlament, menținând în esență un regim politic semi-prezindențial.

Pe termen lung coeziunea alianței ar putea avea de suferit. Dispariția principalei rațiuni de existență a USL (terminarea mandatului lui Traian Băsescu) în 2014, conflictele din interior privind distribuția resurselor și beneficiilor guvernării și interpretarea „liberală” a termenilor alianței ar putea duce la dispariția USL. Dacă PNL își utilizeaza agresiv potențialul de șantaj, PSD ar putea opta pentru ruperea alianței și formarea unei majorități cu UDMR și PDL (un scenariu oarecum îndepărtat având în vedere actuala situație politică, dar perfect posibil pe termen mediu și lung).

Concluzie:

Existența unei opoziții credibile este fundamentală pentru funcționarea unei democrații. În absența unei opoziții credibile, puterea este liberă sa facă ce vrea, mai ales în cazul unor democrații tinere cum este România. Până în mai 2012 România a avut o opoziție credibilă care a reușit să țină în șah și apoi să forțeze schimbarea guvernului. Această opoziție parlamentară a fost dublată de proteste de stradă și de nemulțumirea mută a românilor față de modul cum a funcționat statul sub guvernarea PDL. În momentul de față nu există o opoziție credibilă, fapt ce va avea consecințe negative pentru funcționarea sistemului politic românesc.

Există însă câteva „raze” de speranță în acest context politic dificil. Puterea de la București nu este unitară – este o alianță ai cărei membrii s-ar putea să se țină șah reciproc, ca niciunul să nu obțină un avantaj decisiv asupra celuilalt. Deja au apărut conflicte generat de împărțirea resurselor și beneficiilor puterii – acest tip conflict vor mai apărea și vor slăbi în timp coeziune USL.  În mod bizar s-ar putea ca primele semnale ale existenței unei opoziții credibile să vină din interiorul USL, nu din afara acesteia. 

În al doilea rând guvernul USL va avea puțin timp să convingă pe cetățenii României că vor guverna în „interesul public”. Luna de miere a început în mai 2012 și s-a încheiat – USL se află la putere deja de 7 luni, și există o serie de așteptări privind îmbunătățirea situației economice. Dacă USL nu „livrează” o creștere economică sau măcar speranța că lucrurile vor fi diferite de perioada 2010-2011, atunci publicul treptat se va întoarce împotriva guvernului Ponta și a majorității sale. Dar această evoluție nu se va produce mai devreme de următoarele 12 luni.

În al treilea rând există posibilitatea intervenției actorilor internaționali – UE și SUA – dacă USL va încerca să modifice cadrul legislativ privind combaterea corupției său să revină asupra unor reforme din justiție. Posibilele „derapaje constituționale” similare cu cele din vara lui 2012 nu vor rămâne nesancționate. Relația cu „partenerii internaționali” se va dovedi destul de sinuoasă.

George VIŞAN