Xenoscepticismul: nuanțe de gri 10

10955397_10155261844665467_8654661147545924362_n

Barbu Mateescu propune un concept excelent: xenoscepticism. Xenoscepticul are aparent valori similare cu xenofobul. Dar, în practică, și le ignoră. Spune dl Mateescu:

„xenoscepticism” implică respingerea a ce este străin (nu doar UE sau nu doar SUA), dar realizată în majoritatea cazurilor fără violență și fără manifestări psihologice grave, ergo sufixul „-scepticism” și nu „-fobie”. Astfel, xenoscepticii noștri se tem de Facebook și cred că telefoanele mobile sunt cancerigene, dar nu renunță de fapt la utilizarea acestor mijloace de comunicare. De la Roșia Montană și îngroparea de porci pe terenul pe care se va construi o moschee în București la legea anti-legionară sau opoziția în creștere față de hipermarketuri, xenoscepticismul continuă să definească scandalurile și subiectele zilei.

Conceptul mi se pare fertil deoarece pune un nume peste celebrele contradictorii valorice al românilor, pe care le știe oricine se uită cu oarecare atenție peste sondaje. Dar articolul pare să îi vadă pe xenosceptici ceva mai unitari decât sunt, sfârșind prin a-i aronda în majoritatea lor în curtea PSD. În discuțiile ce au urmat mi s-a părut că văd un efect pe care eu îl numesc „halou de bere”. Cei cu care bem bere sunt oameni mișto, ergo opiniile lor politice sunt cel puțin decente, ergo cei ce împărtășesc opiniile lor politice sunt și ei mai decenți decât media. Dl Mateescu vede xenoscepticii în curtea PSD, iar unii amici mai la „stânga” văd xenosscepticismul în curtea „dreptei”

Ori, există cel puțin trei „școli” de xenoscepticism și un curent xenosceptic pan-românesc.

More…

Klaus Iohannis: șanse folosite și șanse risipite 2

Clipboard01
O parte din susținătorii președintelui au puternice așteptări carismatice, adică doresc ca acesta să livreze realizări excepționale, dincolo de limitările funcției. Despre aceștia (pe care îi estimez la 30% din populație la finalul anului trecut) într-un articol viitor. Cele trei oportunități simbolice putea contribui la conturarea dlui Iohannis ca personaj excepțional. Ok, poate că nu toate erau în mod egal fezabile politic. Dar faptul că nu s-a folosit nici una arată că dl Iohannis și echipa sa ar putea avea o problemă de auto-percepție. More…

Consilul Fiscal și non-dezbaterea economică 8

pib si cim
Adică mai există un grafic/ calcul, care arată mai puțin rău, dar dl Dumitrescu a ales să-l prezinte pe cel mai rău și să ne dea cuvântul său ce cel mai puțin rău este, totuși, suficient de rău. Nu este bine, domnule președinte.

Altfel, probabil că evoluția investițiilor totale deviază de la trendul pe termen lung prin limitarea agresivă a investițiilor statului (care nu sunt doar construcții). Dar după ani de zile în care am avut creștere economică fără creșterea investițiilor statului nu mai putem să stăm cu burta pe manualul de doctrină și să zicem „toate investițiile sunt bune” ci trebuie să ne punem problema dacă nu cumva investițiile statului (român) au o contribuție extrem de mediocră la creșterea economică. Iată o discuție care, cred eu, trebuia avută și care Consiliului Fiscal i se pare puțin relevantă. More…

Să recunoaștem când am fost fraieri 10

sursa
Să începem exemplele, dar nu cu Băsescu, să nu ziceți ca sunt parțial. Să începem de la stânga românească și Hugo Chavez. Într-o vreme CriticAtac a publicat niște articole glorificatoare la adresa socialismului venezuelean. Asta este o problemă în sine pentru că, dincolo de orientarea ideologică, nu mi se pare OK ca un estic să nutrească iluzii despre eficiența socialismului real de inspirație sovietică. Pe măsură ce chavismul și-a arătat eșecul și dependența de petrodolari, a apărut a doua problemă: liniștea totală pe subiect. Am scris data trecută un articol pe acest sens și, mai mult „la derută”, am pus un link pe pagina lor de Facebook: nimica. More…

Tocănița de sondaje. Azi: INSCOP 1

a

Nu am mai vorbit despre sondaje în ultimul an. Asta din cauza eșecului lor de a pre-vedea valul schimbării dintre cele două tururi. Nu este vorba aici de (ne)reușita practică cât, mai ales, de imposibilitatea datelor de a explica clar ce se întâmplă inclusiv post-factum. Ori, dacă nu știi ce măsoară întrebările sondajului, este evident că evoluțiile cifrelor devin brusc mult mai puțin interesante.

Dar de curând am început (cred eu) să văd mai bine opțiunile pe care le avem în față. Așa că am început să recuperez sondajele necitite. De unde și acest, lung, articol cu ce am observat interesant la sondajele INSCOP ale ultimului an. More…

De weekend: pentru excelență în trolling Răspunde

În funcție de scopul lor în viață există cel puțin trei feluri de troli. Socrate era un trol idealist. Trollingul său era o metodă de a te apropia de adevăr, o abordare indirectă a peșterii mitice. Trolul tipic descris pe Internet urmărește să altereze starea emoțională a victimei. Trolul intelectual atacă ideile despre lume și despre sine ale victimei până când însăși victima nu le mai poate susține (pseudo)coerent. Arghezi, pe care noi îl știm ca pamfletar, își propune de fapt să fie un astfel de trol. More…

E pluribus unum: surprinzătoarea convergență a noilor mișcari politice 5

pluribus
„Politicienii sunt răi. Voi știți asta, noi știm asta. Veniți la noi, pentru că suntem altfel. Este suficient să vă uitați la noi cum suntem altfel decât ei, și asta ar trebui să vă ajungă. Nu vă îngrijorați și nu întrebați de capacitatea noastră de organizare politică: DNA îi va rade pe cei organizați (și corupți) și atunci lumea ne va vota pe noi. Pentru că suntem altfel.

Veniți alături de noi. Dați-ne un vot, un post pe Facebook, o oră de voluntariat și, dacă rezolvăm chestiile birocratice pe care nu prea le înțelegem doi lei pe SMS și patru euro pe Paypal.

În privința direcților de dezvoltare, noi avem viziune. Poate că pe alocuri această viziune vi se pare a fi insuficient operaționalizată. Dar e normal așa, suntem la început [și tot la început vom fi până ajungem la putere]. Se știe dealtfel că direcțiile de politici publice se fac de către specialiștii în politici publice conform ghidurilor și bunelor practici în crearea politicilor publice.

Și, nu uitați, în buget există deja banii necesari pentru a îndeplini visurile voastre. Mai trebuie doar să îi smulgem din ghearele actualilor guvernanți.” More…

România frivolă și violul Răspunde

480720

Dacă pașoptiștii mergeau la popor și îl învățau să traducă slobozenie prin libertate, noi stăm cel mai adesea în bula noastră confortabilă. Produsele noastre nu sunt vizibile în cârciumi, cluburi, biserici și canale de divertisment (exemplu).

Poate că unii dintre noi nu au poporul pe care îl merită. Dar, cu siguranță, unii din popor nu au elitele pe care le-a merita. More…

Victor Ponta și PSD Răspunde

http://www.wprost.pl/F/pic.php?T=news&P=263177
Aceste victorii și abilități tactice maschează, însă, diluarea strategică. Mai este PSD partidul forței liniștite, în linia Iliescu-Năstase? Poate că nu, căci premierul se simte obligat să combată. Mai este PSD principalul partid anti-Băsescu? Probabil că da dar, dincolo de un electorat captiv, cui îi mai pasă? Mai este PSD continuatorul USL? Din nou, cui îi mai pasă? Mai este PSD partidul celor săraci? Poate, dar, iată, și al celor bogați. Pe scurt identitatea dlui Ponta este neclară și, date fiind epurările, identitatea dlui Ponta este identitatea PSD.

Deocamdată dl Ponta beneficiază de deciziile pe termen lung luate mai demult (întărirea UNPR/ PLR; Codul Fiscal). Dar când acestea își vor fi trăi traiul, la ce va mai apela premierul?

Evident, situația este cumva ipotetică. Dacă dl Ponta va fi condamnat atunci discuția devine caducă. Dacă va fi achitat (în viitorul apropiat) suferința sa eroică în ghearele DNA va servi drept combustibil electoral o vreme. Dar, până în 2016, problema revine oricum: cine este Victor Ponta? , pe cine reprezintă PSD? Până se vor găsi răspunsuri la aceste întrebări PNL are (deși nu neapărat merită) avantajul strategic. More…

Marele scandal al geamiei turcești 2

Omar-Sharif-peter-otoole-009

Rareori spațiul public românesc a fost inundat de asemenea valuri imense de prostie, ignoranță, populism, șovinism și intoleranță religioasă ca în cazul construcției unei moschei în București finanțată parțial de statul turc.

Probabil cea mai mare șansă de evitare a radicalizării studenților musulmani din România sau a musulmanilor care s-au stabilit în țara noastră după 1990 și care provin din state care se confruntă cu radicalismul islamic este acest centru care va funcționa pe lângă moscheea sponsorizată de statul turc. More…