Despre atentate și musulmani, pe intervalul generos dintre genocid și prostioară 1

PRR_4715
Am observat astfel ca pe lângă sentimentul copleşitor şi nejustificat, la urma urmelor, al catastrofei iminente şi totale, aceşti prieteni ai mei suferă de o frustrare palpabilă. Nimeni, cu excepţia tovarăşilor lor de cuib, blog şi share, nu pare să îi bage în seamă. Ei au înţeles şi problema, deţin şi soluţia şi sunt dispuşi să o explice oricui sta să asculte, dar, cu toate astea, nici criminala de Merkel, nici pămpălăul de Obama, nici fătălăul de Hollande nu le acorda vreun grăunte de atenţie, ba dimpotrivă, continua în ignoranţa lor vinovată să sinucidă Europa în fel şi chip.

Ei bine, pentru că sunt prietenii mei, mă ofer să pun pe masă o posibilă explicaţie pentru indiferenţa pe care autorităţile euroatlantice o afişează faţă de punctul lor de vedere. Şi sper că cei cărora mă adresez să accepte această explicaţie şi să mediteze asupra ei, chiar aşa cum e ea, produsă de un macoveist multiculti corect politic progresist liberal şi cam cretin care nu postează pe Facebook decât ca să citească lumea ce scrie şi să dea like. More…

Reclame

Toamna patriarhului 2

12189010_1025866724113832_8762783404672909913_n

Este pentru prima oară în istoria României când Biserica Ortodoxă a devenit ținta unor proteste de masă. Protestarii au urcat Dealul Mitropoliei și au scandat împotrivat BOR și a patriarhului Daniel. Nici măcar în timpul Revoluției sau imediat după, BOR nu a fost ținta unor astfel de proteste – deși instituțional biserica a cooperat cu regimul comunist și spre deosebire de alte biserici creștine din Europa Centrală și de Est nu s-a constituit într-un pol de contestare a regimului comunist. Această evoluție trebuie privită ca fiind una fără precedent în istoria României moderne și manifestarea clară a existenței unui clivaj secular/religios în cadrul societății românești.

Asocierea dintre biserică și elita politică a fost una dintre cauzele protestelor de la patriarhie. Antipatia protestarilor față de elita politică s-a transferat asupra bisericii, aceasta fiind perceputa ca o entitate care facilitează corupția și „căpușează” societatea românească. More…

Note cu și despre Klaus Iohannis 2

Președintele a obținut ceva, anume un plus de legitimitate și niscaiva timp. Partenerii săi de dialog nu au obținut nimic. Să zicem că protestatarii au fost acolo să protesteze (deși înțeleg că Adrian Despot a tăcut copios și a fost admirat pentru asta). Dar ONG-urile s-au întors clar cu mâna goală. Nici una din temele de acolo nu a fost însușită de președinte, pentru nici una nu s-a agreat un plan de consultări ulterioare.

12190027_933248806749974_3247338679842268053_n[1]

Ca victoria președintelui să fie clară, nimeni nu pare să fi spus la ieșire cuvântul magic eșec. Astfel, nici o umbră nu cade peste președinte în timp ce participanții au deja niște discuții… interesante cu colegii de protest și societate civilă. More…

O demisie tardivă și care nu rezolvă nimic 1

12193888_804934839630058_3761484507063682137_n

Această demisie tardivă nu este în măsură să rezolve problemele României – poate însă deschide un nou capital politic care să permită formularea de soluții pentru problemele pentru care s-a ieșit în stradă zilele acestea: justiție, demnitate, siguranța cetățeanului, bună guvernare, transparență, respect pentru cetățean și responsabilitate în actul de guvernare.

Protestele din noiembrie 2015 se remarcă în raport cu cele din 2013 sau 2011-2012 printr-un pronunțat caracter politic și prin punerea la îndoială a „contractului social” de până acum între elita politică, pe de o parte și cetățeni, pe de alta: noi vă lăsăm să faceți „politică” (adică să furați) că oricum nu se schimbă nimic orice am alege, în schimb ne lăsați în pace să ne descurcăm cum putem și nu ne puneți viețile în pericol.
More…

Faptul că poți să-ți faci un SRL nu te face automat Bill Gates 1

cropped-untitled[1]

Pentru cine nu mai știe povestea, PfB a propus o relaxare a criteriilor de intrare în politică a unor noi partide (doar 3 membri pentru înființare) păstrând limitări la înscrierea în alegeri. Comisia de cod electoral a acceptat propunerea noastră în ce privește înființarea partidelor. Dar a și ridicat pragul de intrare în alegeri (până a a impune în unele cazuri susținerea a 5% din lista electorală pentru a putea înscrie o candidatură) și a creat un proces de desființare juridică a partidelor care nu depun „suficiente” candidaturi. Plus niște artificii în ce privește finanțarea partidelor și campaniilor asupra cărora nu mai insist.

Posibilii beneficiari, în mod absolut surprinzător, au părut relativ mai puțin interesați de liberalizarea pieței politice și au susținut în unele cazuri bariere impuse de Parlament, deși acestea erau în mod demonstrabil în defavoarea lor. Nu putem exclude un efect de eșantionare aici. Dar cel puțin la fel de probabil este că o parte din cei ce vor să își creeze un nou partid nu înțeleg cadrul legislativ și/sau se identifică aspirațional cu partidele mari. More…

Klaus Iohannis și eterna prudență 2

7225187-mediafax-foto-octav-ganea[1]

În aceasta cheie trebuiesc citite acțiunile lui Klaus Iohannis. El nu este propriu-zis inactiv, ci așteaptă la cotitură ca să fructifice greșelile neforțate ale adversarului și alte ocazii ce pot apărea. Dacă are succes (vezi Codul Fiscal), cu atât mai bine. Dacă nu are (vezi cazul cotelor obligatorii) se repliază rapid și cooperează cu cei ce l-au învins pentru a nu se vedea eșecul (sau măcar pentru a se uita cât mai repede). More…

Ce este naționalismul? (la moartea lui Vadim-Tudor) 6

Trist cartofor, tu, monument de ură
satyr drapat în giulgiu vişiniu
cum vii să faci tu ordine-n cultură
mai bine-ai vinde nasturi şi rachiu
mici echimoze-s ochii tăi de fiară
rînjeşti ca rîia, hoţ, cu colţii răi
mefiboşet gîngav şi fără ţară
răufăcător eşti tu, cu toţi ai tăi.

(Din opera lui Corneliu Vadim-Tudor) More…

România: o poveste cu trei electorate 1

Falkland Islands. East Falkland Island. Sand beach. King penguins (Aptenodytes patagonicus).
PSD este urmașul (C)FSN care la rândul său este urmașul mixturii de stat și partid din perioada comunistă. Ori, statele moderne tind să trateze cetățenii în mod egal. Inclusiv dictaturile comuniste oprimă în mod (relativ!) egal. În același timp PSD este produsul primei mașini de vot din România. Ori, pentru antreprenorul electoral toate voturile sunt egale. Un vot = un vot = un vot. Am putea chiar glumi spunând că voturile viilor sunt egale cu ale morților. Astfel, PSD nu este, de regulă, îndreptat împotriva nimănui. Excepția principală de la această regulă este naționalismul maghiar (atât cel real cât și cel imaginat). Această excepție nu trebuie să ne surprindă. Deja în vremea național-comunismului maghiarii fuseseră marginalizați în sânul națiunii politice. Faptul că, după revoluție, UDMR a extras această minoritate din bazinul de voturi ce pot fi urmărite partidele românești nu a făcut decât să consolideze această marginalizare.

PNL este mai puțin deschis, dar ar fi greșit să considerăm că intoleranța este definitorie pentru toate aripile partidului. Dimpotrivă, CDR/PNL/PDL au atras între membri și susținători unii dintre cei mai aprigi propovăduitori ai valorilor occidentale și, implict, ai societății deschise. Dar există și o altă tradiție discursivă, care își are originile în frustrarea anilor ’90 când CDR părea limitată la marile arii urbane. Atunci a apărut imaginea alegătorului de dreapta similară cu a consumatorului de Norvea: „bărbatul la 30 de ani, frumos, deștept și cu bani”; și nevasta lui, desigur. Această imagine a fost întărită de modul în care Traian Băsescu a ales să abordeze problema salariilor și pensiilor în anul 2010. Imaginea statului gras cocoțat peste un „privatul” slab a devenit rapid imaginea hoardelor de asistați social care stau în spatele oamenilor vrednici și muncitori. More…

Întrebări și răspunsuri cu și despre refugiați 46

AFP PHOTO    / ATTILA KISBENEDEK
Am ezitat înainte să scriu acest articol. Pe lângă fotbal și agricultură se pare că românul începe să se priceapă și la refugiați. Și nu îmi doream în mod particular să intru și eu în acest grup al pricepuților. Dar, în fața puroiului de aberații, deja simt că e datoria mea să nu tac din gură. Deci să curgă întrebările, așa cum le-am auzit în diverse contexte sociale. More…

Xenoscepticismul: nuanțe de gri 10

10955397_10155261844665467_8654661147545924362_n

Barbu Mateescu propune un concept excelent: xenoscepticism. Xenoscepticul are aparent valori similare cu xenofobul. Dar, în practică, și le ignoră. Spune dl Mateescu:

„xenoscepticism” implică respingerea a ce este străin (nu doar UE sau nu doar SUA), dar realizată în majoritatea cazurilor fără violență și fără manifestări psihologice grave, ergo sufixul „-scepticism” și nu „-fobie”. Astfel, xenoscepticii noștri se tem de Facebook și cred că telefoanele mobile sunt cancerigene, dar nu renunță de fapt la utilizarea acestor mijloace de comunicare. De la Roșia Montană și îngroparea de porci pe terenul pe care se va construi o moschee în București la legea anti-legionară sau opoziția în creștere față de hipermarketuri, xenoscepticismul continuă să definească scandalurile și subiectele zilei.

Conceptul mi se pare fertil deoarece pune un nume peste celebrele contradictorii valorice al românilor, pe care le știe oricine se uită cu oarecare atenție peste sondaje. Dar articolul pare să îi vadă pe xenosceptici ceva mai unitari decât sunt, sfârșind prin a-i aronda în majoritatea lor în curtea PSD. În discuțiile ce au urmat mi s-a părut că văd un efect pe care eu îl numesc „halou de bere”. Cei cu care bem bere sunt oameni mișto, ergo opiniile lor politice sunt cel puțin decente, ergo cei ce împărtășesc opiniile lor politice sunt și ei mai decenți decât media. Dl Mateescu vede xenoscepticii în curtea PSD, iar unii amici mai la „stânga” văd xenosscepticismul în curtea „dreptei”

Ori, există cel puțin trei „școli” de xenoscepticism și un curent xenosceptic pan-românesc.

More…

Klaus Iohannis: șanse folosite și șanse risipite 2

Clipboard01
O parte din susținătorii președintelui au puternice așteptări carismatice, adică doresc ca acesta să livreze realizări excepționale, dincolo de limitările funcției. Despre aceștia (pe care îi estimez la 30% din populație la finalul anului trecut) într-un articol viitor. Cele trei oportunități simbolice putea contribui la conturarea dlui Iohannis ca personaj excepțional. Ok, poate că nu toate erau în mod egal fezabile politic. Dar faptul că nu s-a folosit nici una arată că dl Iohannis și echipa sa ar putea avea o problemă de auto-percepție. More…