A new beginning for the Central African Republic? Răspunde

From the Agencies: AP's Ben Curtis in Central African Republic

After 54 years of independence, 5 coups d’etat, and one of the longest and most profound conflicts in the region, the Central African Republic seems to be facing for the first time an opportunity for improvement in political terms. However, enthusiasm should be kept within moderate boundaries, as the CAR carries the burden of a history of violent political confrontations, which have not yet been put an end to.

In order to better understand the reasons behind such skepticism, let us go back to a moment which marked the beginning of a period of the bloodiest civil conflicts in the CAR, namely the early 2000’s. In 2003, general François Bozizé overthrew president Ange-Félix Patassé in a coup, after a failed attempt in 2001. Later in 2005, Bozizé won the elections in the second ballot. In spite of this, he failed to acknowledge the mistakes of his predecessors and continued the tradition of governing in self- interest, in detriment of the consolidation of his own political support. More importantly, the disregard for the regions of the CAR controlled by his political enemies only enlarged the gap between Bozizé and those who opposed him, thus giving birth to rebellious movements. Two main strands of rebellion were created, one based in the northeast, close to the border with Sudan and Chad, and one based in the northwest in areas close to Chad and Cameroon. The former consists of an alliance led by Michel Djotodia, who would become a key political figure in the crisis of 2012-2013. The tensions escalated to a point where, between 2004 and 2007, the CAR experienced a conflict of unprecedented proportions, involving extrajudicial killings in the north, torture, beatings, and rape of subjects and prisoners. Both the Central African Armed Forces( particularly the presidential guard) and the rebellion were responsible for crimes against humanity. More…

Revoluția din februarie Răspunde

euromaidan-2014-kyiv-ukraine-3

În prezent ceea ce lipsește cauzelor Euromaidanului și determină o serie de incertitudini pe termen lung este testul legitimității acțiunilor sale, legitimitate care nu se obține automat prin intermediul dimensiunii violențelor locale, a regretabilului număr de victime sau a solidarității internaționale. În contextul absenței unor calități reprezentative largi atribuite opoziției ucrainiene, dar și a manifestării unei contestări virulente îndreptată către regimul Ianukovici, elementul central menit să asigure o soluționare pașnică a situației este compromisul încheiat între părțile implicate.

Ucrainienii se află în situația ingrată de a nu avea alternative politice la regimul destituit, o situație prin care a trecut inclusiv România după anul 1989. Înlăturarea unui om, nu garantează stoparea continuității clasei politice oligarhice din Ucraina, din contră pare a favoriza o veritabilă reconversie a sa. De asemenea rocada la putere între oligarhi, nu asigură lipsa posibilității unor derapaje democratice viitoare în fața cărora cetățenii să fie nevoiți să răspundă în mod violent. Lecțiile pe care istoria recentă sau îndepărtată le oferă sunt numeroase în ceea ce privește confiscarea cauzelor revoluționare și transformarea lor în regretabile socluri ale puterii. More…

Note despre Ucraina 1

image.adapt.960.high
Moartea unui protestatar sau a unui jandarm în urma ciocnirilor generate de un protest public este intolerabilă. Dacă acest lucru se petrece, atunci fie ministrul de interne, fie cel puțin, un secretar de stat din ministerul de interne își prezintă automat demisia. Dacă vorbim de mai mulți morți, guvernul (orice guvern) își prezintă automat demisia și un guvern interimar declanșează procedurile pentru alegeri anticipate. Dacă președintele țării este cel care face obiectul protestului soldat cu morți, acesta fie demisionează lăsând în loc un președinte interimar care să organizeze alegeri prezidențiale anticipate, fie declanșează el însuși procedurile pentru alegeri anticipate.

Pe scurt, guvernul ucrainian trebuie să demisioneze. Preferabil ar fi să demisioneze și Ianukovici. În orice caz, dacă Ucraina mai este o democrație – fie și una disfuncțională – alegerile parlamentare și prezidențiale anticipate sunt obligatorii.

Dreptul la protest pașnic este un drept fundamental. Indiferent de inițiatorii protestului, de participanții la protest și de temele protestului, atâta vreme cât protestul este pașnic niciun guvern nu are dreptul să îl împiedice. Faptul că toate guvernele din lumea asta recurg la violență pentru a pune capăt unor proteste pașnice nu e un motiv pentru a accepta nuanțe care să limiteze ideea că dreptul la proteste pașnice este unul fundamental. În realitate, nimic nu justifică acțiunile vreunui guvern de reprimare a unor proteste pașnice. Orice guvern care recurge la violență pentru a pune capăt unor proteste pașnice iese automat din cadrul fixat de respectarea drepturilor omului și a regulilor democratice – fie că vorbim de guvernul Thatcher în cazul protestelor minerilor, fie că vorbim de guvernul SUA în cazul Occupy, fie că vorbim de guvernul Ucrainei în cazul EuroMaidan. More…

Bosnian Winter Răspunde

Bosnia and Herzegovina consists of two entities, three constitutional nationalities and three religions. Federation of Bosnia and Herzegovina is populated with Bosniaks (Bosnian Muslims) and Croats, while Republic of Srpska is over 90% Serb. This complicated structure, crafted by international forces to pacify tendencies of three nationalities towards independent ethnic states, solved none of the original problems, but brought 20 year long political deadlock upon the country and double administration among the ethnic lines. The deadlock situation created partitocratic system, with politicians and warmongers as privileged citizens, holding multiple government positions with recorded highest salary rates in the region, feeding the nation’s trauma of a new violent ethnic conflict under ‘divide and conquer’ parole, using it as an excuse not to change enormous and useless administration.

More…

Elections and leadership in the Giant of Africa Răspunde

Goodluck Jonathan

From non-democratic regimes to fully consolidated liberal democracies, the path is never a smooth one, nor does it offer any guarantees. In this process, elections become key-elements, which help provide a better view on where a particular country places itself in this path at a certain moment in time. Like most of the other African countries, Nigeria will face new presidential elections soon. Up to this point it has made remarkable progress since the abolition of the military regime in 1999, but it still has a long way to go.

The next president is to be inaugurated on 31 May 2015, but according to the Nigerian Constitution, national elections must be held six months earlier. What is novel in the framework of Nigerian domestic politics is that for the first time in 14 years, the ruling People’s Democratic Party (PDP) is facing a serious national opposition, portrayed by the All Progressives Congress (APC). Moreover, a recent split within the PDP itself has started to take shape. As a result, current president Goodluck Jonathan’s party has lost its overwhelming dominance in the Nigerian political landscape after having towered over all the other political parties since 1999 and winning every election without ever being seriously challenged. Still, optimism should be kept within realistic boundaries, as the APC is a new political construction still facing several internal challenges. More…

Jurnalistul Răspunde

AllThePresidentsMen

Proprietarii mijloacelor de informare în masă au schimbat rețeta. E ca și cum ai merge ani de zile la un restaurant fiindcă îți place cum fac ei acolo friptura de vită, și de la un timp constați că porția e din ce în ce mai mică, la fel de scumpă, iar vita e înlocuită cu soia și asezonată cu tot felul de chestii colorate, dar ieftine și fade. Nu e niciun mister că, în condițiile astea, nu mai cumperi de la ei.

Însă dincolo de orice-am putea spune despre noul model de business din industria de informare, partea cea mai ticăloasă din întreaga poveste mi se pare cea în care producătorii de orice altceva decât de știri au ajuns să se prezinte pe ei înșiși ca jurnaliști și să fie percepuți ca atare.

Asta în timp ce jurnalistul adevărat, producătorul de știri, a murit – sau supraviețuiește, deprimat, neplătit și alcoolic, printr-un colț murdar și întunecat de redacție, ne mai îndrăznind să spună că e jurnalist. Își iubește în continuare meseria, pe care alții i-au aruncat-o la gunoi ca fiind prea scumpă și ineficientă, și fumează țigară de la țigară. More…

The Intricateness of a Regime: Difficulties and Prospects of the Future of Côte d’Ivoire as a Distinctive Political Design 1

ICOAST-POLITICS-ELECTION-GBAGBO

Is transition always progress? Is liberal democracy the ultimate and natural destination for everyone? When it comes to predictions, there are regions of the world that are particularly attractive, due to their complex situations.

Like in many cases of sub-Saharan Africa, the evolution of Cote D’Ivoire in political terms raises many questions regarding especially the direction of this evolution.

The announcement in 2013 of Henri Konan Bédié and Alassane Ouattara that they will be running for president in the 2015 elections leads to a problematic situation. In a first row, both Bédié and Ouattara, having passed the age limit imposed by the Constitution (Art. 35), from a technical point of view, no longer qualify for such a position. In this respect, the decision of the two to run for office clearly undermines the Constitution. However, before looking into such technical features, it is necessary to try and outline the nature of the Ivorian regime in a broader sense. And the answer is never a clear-cut one. More…

Reînvierea fenomenului protestatar Răspunde

 SONY DSC

În intervalul temporal dintre manifestațiile din anul 1990 care au stat la baza apariției Fenomenului Piața Universității și actualul curent protestatar inițiat în anul 2012, România cunoaște o mobilizare firavă a societății civile ca mijloc de presiune asupra guvernării. Timp de mai bine de 20 de ani, activitatea societății civile se axează în special pe inițierea unui model de intervenție în domenii pe care statul nu le poate asigura integral, acțiunile ONG-urilor sprijinite prin programe europene reprezentând un exemplu în acest sens. În privința presiunilor exercitate la nivel politic, se remarcă în special acțiunile specifice mișcărilor sindicale fără a se bucura însă de efecte concrete pe termen lung.
Absența unui dialog autentic între sfera civilă și sfera politică a reprezentant elementul dominant al perioadei tranziției, peste care s-a suprapus o lipsă a interesului cetățenilor pentru implicarea în soluționarea problemelor specifice comunității. În aceste condiții democrația se instaurează anevoios, reformarea sistemului întâmpinând dificultăți într-o societate în care predomină atitudinile conservatoare atât la nivelul decidenților, cât și la nivelul cetățenilor. More…

Personalizarea vieții politice în România Răspunde

charisma-2[1]

Experiența politică postdecembristă ilustrează o generalizare a personalizării politicului conformă cu fundamentarea unei opoziții între imaginea liderului acuzași imaginea liderului salvator. Acestea sunt cele două instanțe care au ghidat discursul politic în contexte electorale și în intervalele asumării actului guvernamental. În România toate luptele politice sunt câștigate grație discursului acuzator îndreptat împotriva unor conducători cărora le este atribuit eșecul guvernării și care primesc imagini profund negative în presă. Câștigătorul la rândul său preia aura eroului care salvează situația și pedepsește iresponsabilitatea. Dezbaterea purtată în jurul ideologiei sau a programului politic este aproape inexistentă.

Fenomenul personalizării vieții politice, atâta timp cât se rezumă la nivel discursiv, nu amenință direct regimul politic democratic, însă are efecte negative din punctul de vedere al legitimității instituționale și implicit al participării cetățenilor la procesul decizional. Fără o schimbare a culturii politice atât în rândul maselor, cât și în rândul elitelor, acapararea simbolică a puterii de persoane va fi o constantă ce va caracteriza viața politică românească. More…

Despre fragmentarea elitei (1) 1

Articolul de față își propune să identifice o paradigmă relevantă pentru viziunea actuală asupra ideii de „elită”. Această viziune a „câte o elită” nu ar putea fi posibilă fără tehnologie și fără erodarea psihologică a elitei tradiționale.

Când vorbim de elite segmentul educat inevitabil corelează conceptul de „elită” cu teoria elitelor. Elita este o formă de minoritate sui generis a societății dar nu este exonerată de eroare, greșeli și iluzia invulnerabilității. Cum se ajunge la situația în care o elită ia anumite decizii greșite, observabile cu ușurință și de omul de rând, și uneori persistă în deciziile inițiale chiar dacă timpul, circumstanțele dovedesc contrariul?

More…

Cum a ratat Crin Antonescu să fie un președinte al viitorului (1) Răspunde

crin_antonescu_62_72459900

De ce mitul viitorului? În primul rând, este un mit profilactic compatibil cu personajul politic „Crin Antonescu”, politicianul utilizând în trecut mitul unității și al Vârstei de Aur (în 2009 acest mit reprezenta o vârstă a moralității, respectiv „România bunului simț”). Logica miturilor politice, care ia în calcul contextul cultural-istoric precum și imaginea psiho-socială a societății, recomandă în mod aproape coercitiv un astfel de mit puțin exploatat în imaginarul politic românesc. După un președinte ca Traian Băsescu ce a folosit mitul Salvatorului și mitul Conspirației avem nevoie de o stabilitate, normalitate și proiecție rațională spre viitor.

În al doilea rand, imaginea lui Antonescu a fost flambată prin practicarea unui discurs anti-Băsescu. Imaginați-vă, vă rog, că mâine Băsescu moare. Ce ne va spune Antonescu, ce pârghie de relansare imagologică va avea? Păi, mitul viitorului care trebuia inițiat cu ani în urmă, care ar fi reprezentat ieșirea inteligentă și elegantă din discursul anti-Băsescu.

Mitul viitorului, cuantificat politic, încheagă un politician cu o viziune bine articulată. În acest mit al viitorului tinerii ar fi putut juca un rol important. Generația ’89 (chiar dacă reprezintă un electorat limitat) este lipsită în mare parte de sens, de ideal,de privilegiul modelelor, abandonată în mare parte de intelectuali și ignorată de politicieni. Crin Antonescu ar fi putut reprezenta un ideal de președinte pentru această generație care își înghesuie bagajele să plece în occident. More…

Problemele și provocările proteselor din Piața Universității. O evaluare critică 13

61382539

În primul rând, nu se diferențiază, ca sens, cu nimic de alte proteste care strigau împotriva politicienilor. Sigur, protestatarii sunt diferiți, tendința de a cere un litru de ulei, un kilogram de făină sau 50 de lei este mai mică, dezgustul față de clasa politică este generalizat acum. Dar, până la urmă, totul se reduce la un grup de oameni care s-au săturat de modul în care politicienii lucrează pentru ei.

În al doilea rând, toate bune și frumoase, dar care este finalitatea protestelor în loc de un generic „să fie mai bine”? O nouă generație de politicieni? Cine? De unde? Și mai ales cum, dat fiind că mai mulți comentatori au subliniat că ușile de acces în politică sunt încuiate, iar cheile sunt la politicienii actuali? Să nu uităm că oameni precum Ponta, Udrea, Anastase, Boc sunt oameni tineri. Și ne-am săturat de ei la fel de mult ca și de generația Iliescu, Băsescu, Năstase. Un nou sistem politic? Aceleași întrebări. Și astfel, dacă ne uităm dincolo de atractivitatea unui protest oarecum inedit pentru România dar care folosește activități standard din repertoriul actual al mișcărilor de protest în plan internațional (teatru, dans, muzică, lectură etc.), vedem un protest în care un grup de oameni strigă „Jos toți” fără a propune o alternativă.

În al treilea rând, protestul suferă de o reală problemă de legitimitate. Grupând toate orașele, probabil că în cea mai bună zi a protestului au ieșit 40.000 – 50.000 de oameni în toată țara. Să zicem 100.000, că nu dau de la mine. Sigur, e mult pentru România. Eu mă întreb, însă, altceva: în condițiile în care două treimi din români au încredere în USL și ar vota din nou USL, pe cine reprezintă protestatarii? More…