Tendințe în sondaje: INSCOP vs. CSCI Răspunde

640px-Bulle_und_Bär_Frankfurt
Multa vreme nu am mai comentat sondaje pentru că nu au rămas decât doi jucători care publică date în mod regulat și diferența dintre datele lor este fenomenală.

Totuși, avem o serie mai lungă de date și merită deja să facem o comparație.

Credibilitate și finanțare

CSCI publică prin Infopolitic, care, oricum am întoarce-o, este apropiat PSD. Când scriam pentru Context Politic am observat în repetate rânduri întrebări pe care le-am găsit părtinitoare. Totuși, în 2012 țin minte că sondajele lor s-au reflectat rezonabil în rezultatele alegerilor. (Pe de altă parte, USL a câștigat cu aproape 60%).

INSCOP publică datele printr-un proiect al ziarului Adevărul. Care este modelul de afaceri care permite unui ziar să finanțeze un asemenea proiect va rămâne unul din misterele istoriei. Prin 2012 făceam glume văzând că suma voturilor PFC+PMP este 10% (celelalte case dădeau de regulă 5%); după aceea nu mai îmi amintesc lucruri la care să fi obiectat. More…

De ce nu îmi place În Linie Dreaptă 11

55
Ei bine, cei de la ILD, dincolo de alte defecte, sunt coerenți semantic. Când spun că stânga este rea, ei zic că toate partidele de stânga sunt nefrecventabile și nu se poate face o alianță cu ele. Liberal (în sens american) sau progresist (idem), anarhist sau comunist, euro-comunist sau laburist pentru ei este tot una. Stânga este rea, deci toată stânga este rea. (Simetric, tot ce e rău nu poate fi de dreapta, de unde suspiciunea că Hitler era tot de stânga).

Când spun că Islamul e rău, ei vor să spună că oricare musulman practicant este crescut într-o religie a răului. Un singur Islam, o singură Stângă, o singură Tradiție. Militantul Fatah care bea liniștit cana de vin înainte de luptă, salafistul ultra-ortodox quietist (adică supus autorității) care disprețuiește ISIS pentru că promovează un fals sfârșit al istoriei sunt același lucru. La fel militanții Al Qaeda și travestiții indonezieni (waria). More…

Despre atentate și musulmani, pe intervalul generos dintre genocid și prostioară 1

PRR_4715
Am observat astfel ca pe lângă sentimentul copleşitor şi nejustificat, la urma urmelor, al catastrofei iminente şi totale, aceşti prieteni ai mei suferă de o frustrare palpabilă. Nimeni, cu excepţia tovarăşilor lor de cuib, blog şi share, nu pare să îi bage în seamă. Ei au înţeles şi problema, deţin şi soluţia şi sunt dispuşi să o explice oricui sta să asculte, dar, cu toate astea, nici criminala de Merkel, nici pămpălăul de Obama, nici fătălăul de Hollande nu le acorda vreun grăunte de atenţie, ba dimpotrivă, continua în ignoranţa lor vinovată să sinucidă Europa în fel şi chip.

Ei bine, pentru că sunt prietenii mei, mă ofer să pun pe masă o posibilă explicaţie pentru indiferenţa pe care autorităţile euroatlantice o afişează faţă de punctul lor de vedere. Şi sper că cei cărora mă adresez să accepte această explicaţie şi să mediteze asupra ei, chiar aşa cum e ea, produsă de un macoveist multiculti corect politic progresist liberal şi cam cretin care nu postează pe Facebook decât ca să citească lumea ce scrie şi să dea like. More…

Toamna patriarhului 2

12189010_1025866724113832_8762783404672909913_n

Este pentru prima oară în istoria României când Biserica Ortodoxă a devenit ținta unor proteste de masă. Protestarii au urcat Dealul Mitropoliei și au scandat împotrivat BOR și a patriarhului Daniel. Nici măcar în timpul Revoluției sau imediat după, BOR nu a fost ținta unor astfel de proteste – deși instituțional biserica a cooperat cu regimul comunist și spre deosebire de alte biserici creștine din Europa Centrală și de Est nu s-a constituit într-un pol de contestare a regimului comunist. Această evoluție trebuie privită ca fiind una fără precedent în istoria României moderne și manifestarea clară a existenței unui clivaj secular/religios în cadrul societății românești.

Asocierea dintre biserică și elita politică a fost una dintre cauzele protestelor de la patriarhie. Antipatia protestarilor față de elita politică s-a transferat asupra bisericii, aceasta fiind perceputa ca o entitate care facilitează corupția și „căpușează” societatea românească. More…

Note cu și despre Klaus Iohannis 2

Președintele a obținut ceva, anume un plus de legitimitate și niscaiva timp. Partenerii săi de dialog nu au obținut nimic. Să zicem că protestatarii au fost acolo să protesteze (deși înțeleg că Adrian Despot a tăcut copios și a fost admirat pentru asta). Dar ONG-urile s-au întors clar cu mâna goală. Nici una din temele de acolo nu a fost însușită de președinte, pentru nici una nu s-a agreat un plan de consultări ulterioare.

12190027_933248806749974_3247338679842268053_n[1]

Ca victoria președintelui să fie clară, nimeni nu pare să fi spus la ieșire cuvântul magic eșec. Astfel, nici o umbră nu cade peste președinte în timp ce participanții au deja niște discuții… interesante cu colegii de protest și societate civilă. More…

O demisie tardivă și care nu rezolvă nimic 1

12193888_804934839630058_3761484507063682137_n

Această demisie tardivă nu este în măsură să rezolve problemele României – poate însă deschide un nou capital politic care să permită formularea de soluții pentru problemele pentru care s-a ieșit în stradă zilele acestea: justiție, demnitate, siguranța cetățeanului, bună guvernare, transparență, respect pentru cetățean și responsabilitate în actul de guvernare.

Protestele din noiembrie 2015 se remarcă în raport cu cele din 2013 sau 2011-2012 printr-un pronunțat caracter politic și prin punerea la îndoială a „contractului social” de până acum între elita politică, pe de o parte și cetățeni, pe de alta: noi vă lăsăm să faceți „politică” (adică să furați) că oricum nu se schimbă nimic orice am alege, în schimb ne lăsați în pace să ne descurcăm cum putem și nu ne puneți viețile în pericol.
More…

Faptul că poți să-ți faci un SRL nu te face automat Bill Gates 1

cropped-untitled[1]

Pentru cine nu mai știe povestea, PfB a propus o relaxare a criteriilor de intrare în politică a unor noi partide (doar 3 membri pentru înființare) păstrând limitări la înscrierea în alegeri. Comisia de cod electoral a acceptat propunerea noastră în ce privește înființarea partidelor. Dar a și ridicat pragul de intrare în alegeri (până a a impune în unele cazuri susținerea a 5% din lista electorală pentru a putea înscrie o candidatură) și a creat un proces de desființare juridică a partidelor care nu depun „suficiente” candidaturi. Plus niște artificii în ce privește finanțarea partidelor și campaniilor asupra cărora nu mai insist.

Posibilii beneficiari, în mod absolut surprinzător, au părut relativ mai puțin interesați de liberalizarea pieței politice și au susținut în unele cazuri bariere impuse de Parlament, deși acestea erau în mod demonstrabil în defavoarea lor. Nu putem exclude un efect de eșantionare aici. Dar cel puțin la fel de probabil este că o parte din cei ce vor să își creeze un nou partid nu înțeleg cadrul legislativ și/sau se identifică aspirațional cu partidele mari. More…

Klaus Iohannis și eterna prudență 2

7225187-mediafax-foto-octav-ganea[1]

În aceasta cheie trebuiesc citite acțiunile lui Klaus Iohannis. El nu este propriu-zis inactiv, ci așteaptă la cotitură ca să fructifice greșelile neforțate ale adversarului și alte ocazii ce pot apărea. Dacă are succes (vezi Codul Fiscal), cu atât mai bine. Dacă nu are (vezi cazul cotelor obligatorii) se repliază rapid și cooperează cu cei ce l-au învins pentru a nu se vedea eșecul (sau măcar pentru a se uita cât mai repede). More…

Ce este naționalismul? (la moartea lui Vadim-Tudor) 6

Trist cartofor, tu, monument de ură
satyr drapat în giulgiu vişiniu
cum vii să faci tu ordine-n cultură
mai bine-ai vinde nasturi şi rachiu
mici echimoze-s ochii tăi de fiară
rînjeşti ca rîia, hoţ, cu colţii răi
mefiboşet gîngav şi fără ţară
răufăcător eşti tu, cu toţi ai tăi.

(Din opera lui Corneliu Vadim-Tudor) More…

România: o poveste cu trei electorate 1

Falkland Islands. East Falkland Island. Sand beach. King penguins (Aptenodytes patagonicus).
PSD este urmașul (C)FSN care la rândul său este urmașul mixturii de stat și partid din perioada comunistă. Ori, statele moderne tind să trateze cetățenii în mod egal. Inclusiv dictaturile comuniste oprimă în mod (relativ!) egal. În același timp PSD este produsul primei mașini de vot din România. Ori, pentru antreprenorul electoral toate voturile sunt egale. Un vot = un vot = un vot. Am putea chiar glumi spunând că voturile viilor sunt egale cu ale morților. Astfel, PSD nu este, de regulă, îndreptat împotriva nimănui. Excepția principală de la această regulă este naționalismul maghiar (atât cel real cât și cel imaginat). Această excepție nu trebuie să ne surprindă. Deja în vremea național-comunismului maghiarii fuseseră marginalizați în sânul națiunii politice. Faptul că, după revoluție, UDMR a extras această minoritate din bazinul de voturi ce pot fi urmărite partidele românești nu a făcut decât să consolideze această marginalizare.

PNL este mai puțin deschis, dar ar fi greșit să considerăm că intoleranța este definitorie pentru toate aripile partidului. Dimpotrivă, CDR/PNL/PDL au atras între membri și susținători unii dintre cei mai aprigi propovăduitori ai valorilor occidentale și, implict, ai societății deschise. Dar există și o altă tradiție discursivă, care își are originile în frustrarea anilor ’90 când CDR părea limitată la marile arii urbane. Atunci a apărut imaginea alegătorului de dreapta similară cu a consumatorului de Norvea: „bărbatul la 30 de ani, frumos, deștept și cu bani”; și nevasta lui, desigur. Această imagine a fost întărită de modul în care Traian Băsescu a ales să abordeze problema salariilor și pensiilor în anul 2010. Imaginea statului gras cocoțat peste un „privatul” slab a devenit rapid imaginea hoardelor de asistați social care stau în spatele oamenilor vrednici și muncitori. More…

Întrebări și răspunsuri cu și despre refugiați 46

AFP PHOTO    / ATTILA KISBENEDEK
Am ezitat înainte să scriu acest articol. Pe lângă fotbal și agricultură se pare că românul începe să se priceapă și la refugiați. Și nu îmi doream în mod particular să intru și eu în acest grup al pricepuților. Dar, în fața puroiului de aberații, deja simt că e datoria mea să nu tac din gură. Deci să curgă întrebările, așa cum le-am auzit în diverse contexte sociale. More…