Despre Syriza, Grecia și austeritate Răspunde

630x420[1]
Victor Giosan: [D]acă societatea românească urăște (pe bună dreptate de altfel) politicienii este și pentru că ei fac tot timpul distincția între ceea ce este “adevărat” tehnic și ceea ce este “fezabil” politic, preferând întotdeauna partea a doua a ecuației, astfel încât minciună deschisă și ostentativă a devenit cu adevărat singură “fezabilitate” politică – vezi cazul VVP.

Dani Sandu: Cred că problema este că discutăm niște lucruri al căror nivel tehnic depășește cu foarte mult la ce are acces un cetățean uzual. Practic, cetățenii greci – din vina lor sau din vina altora – au fost mutați și spre un stat risipitor, și spre un stat în care tăierile sunt brutale și deseori fără sens în lipsa unei înțelegeri clare a întâmplărilor. E normal ca ei să se enerveze cât timp nu sunt convinși că responsabilitatea asta le aparține. More…

Sfera publică românească și masacrul de la Charlie Hebdo 1

10906375_883123821718641_6781486988614519239_n

Cea mai gravă eroare comisă de intelectualii publici români este lipsa de înțelegere pentru activitatea Charlie Hebdo, care este raison d’être al acestei reviste franceze, de unde și condamnarea post-mortem a caricaturiștilor și jurnaliștilor uciși pe 10 ianuarie în Paris, pe motiv de impietate și blasfemie. Ceea ce nu a înțeles majoritatea absolută a celor care au comentat masacrul de la Charlie Hebdo e că activitatea jurnaliștilor asasinați de gloanțele teroriștilor Al Qaeda, viza condamnarea fanatismului religios și a violenței comisie în numele unei religii. Este o nuanță care a scăpat cu totul din „dezbaterile” românești privind evenimentele de la Paris.

Valoarea estetică sau bunul gust al caricaturilor din Charlie Hebdo sunt secundare oricărei discuții privind atentatul propriu-zis sau libertatea de expresie. Activitatea redacției de la Charlie Hebdo se înscrie într-o tradiție europeană din care fac parte Erasmus și Voltaire, o tradiție absentă din păcate din cultura românească. În cazul Franței nu mai pun la socoteală efectele Revoluției Franceze asupra percepției religiei, a Afacerii Dreyfus (1894) și a Legii privind separația dintre stat și biserică din 1905, fundamentul laicismului francez. În ciuda francofonismului asumat al unei părți a elitei intelectuale românești, judecând după reacțiile la atentatatul terorist de la Paris din 10 ianuarie, valorile Republicii Franceze nu par să fie deloc înțelese. More…

Despre legile Big-Brother și abordarea securității cibernetice Răspunde

lacat

Din câte știu de la oameni care se pricep mai bine decât mine, costul unei operațiuni de supraveghere a propriului popor este de câteva milioane de EUR în hardware și software, plus o echipă bună de hackeri. Vi se pare puțin? Ei bine, este chiar mai ieftin dacă ai un prieten/aliat, dispus să împărtășească tehnologia cu tine. Un sistem de acest tip nu va fi perfect; în continuare poate fi nevoie, în rare ocazii, ca serviciile să pătrundă în casele suspecților să infecteze direct BIOS-ul sau să facă alte lucruri interesante. Cu combinația potrivită de hackeri, hardware, software și acces fizic la echipamente poți urmări, în teorie, pe oricine. Prin oricine înțeleg oricine, indiferent de măsurile de siguranță.

Dar… oricine nu înseamnă oricâți. Aici intervine, în opinia mea, eroarea logică a SRI. More…

Citește aici comentariul șocant despre publicistica lui Mihai Eminescu. Nu o să îți vină să crezi ce a zis George Călinescu despre el 5

DIGITAL CAMERA

Azi este ziua lui Eminescu și, deci, ocazie de citate pioase. Ceea ce este foarte frumos, clădește conștiința națională. O singură rugăminte însă aș avea. Nu mai citați publicistica. Articolele lui Eminescu vădesc un conservatorism pășunist, defazat nu numai față de timpurile noastre ci și față de conservatorismul unui Maiorescu. Și, fiindcă știu că nu vreți să mă credeți pe mine, voi cita din Istoria literaturii române (Compendiu) a lui George Călinescu: More…

Ideile nu pot fi reduse la tăcere Răspunde

10152993_736207039747110_916597574_n

Masacrarea jurnaliștilor francezi de la Charlie Hebdo reprezintă un asalt direct asupra valorilor fundamentale ale democrației liberale. Uciderea premeditată și cu o cruzime nețărmuită a 10 jurnaliști și a 2 polițiști, aflați în exercițiu funcțiunii, reamintesc tuturor că aceste valori nu sunt nici în momentul de față banale sau pe deplin asigurate, chiar și în țările cu o democrație funcțională. Statul, societatea sau fanaticii de orice culoare politică pot suprima oricând libertatea de conștiință, dreptul la liberă exprimare sau libertatea presei, atunci când interesul politic o cere sau când ideile unora contrazic credințele și valorile altora.

Libertatea de exprimare și libertatea de conștiință nu există pentru a proteja ideile sau valorile pe care unii indivizi le apreciază ca fiind „corecte”, „decente” sau „general acceptate”. Dimpotrivă, aceste libertăți asigură cadrul în care ideile indivizilor și ale grupurilor care alcătuiesc o societate pot interacționa, uneori conflictual. Dezbaterea și conflictul dintre idei și argumente, reprezintă modul în care o societate ia decizii privind prezentul și viitorul său. În absența acestor libertăți o societate nu poate asigura membrilor săi vehiculul prin care acești pot lua decizii sau purta dezbateri privind viitorul lor. Acțiunea umană este astfel limitată și împiedicată să-și atingă potențialul. A recurge la gloanțe în momentul în care nu ai argumente sau pur și simplu pentru că nu apreciezi ideile altuia, denotă incapacitatea de a funcționa ca individ, într-o societate, oricare ar fi aceasta. More…

Predicțiile anului 2014 la control Răspunde

10828149_754162658005649_5050108525921519593_o

Privind problema sub un aspect mai degrabă calitativ, observ că am putut prevedea apropierea PNL de PPE dar nu și apariția nPNL. Am putut prevedea necesitatea lui Klaus Iohannis și lipsa din competiție a lui Sorin Oprescu, dar am supraestimat rezistența la candidatură a lui Victor Ponta.

Dacă mă uit și la predicții din alte articole, observ că nu am putut prevedea valul de prezență la vot care l-a adus pe Klaus Iohannis la Cotroceni (o eroare comună, din nefericire). În schimb, am luat mai în serios decât restul lumii posibilitatea lui Călin Popescu Tăriceanu de a construi un partid cu o minimă viabilitate.

Per total, mi se pare că am ieșit mai bine decât „piața”, deși, între noi fie vorba, piața nu este teribil de dezvoltată. Dar am ieșit puțin mai slab decât în 2012-2013; cum ziceam într-un articol mai vechi, 2014 este un an în care politicienii au avut idei. More…

Agenda tineretului, această necunoscută politică 1

skater

Agenda tineretului seamănă cu agenda populației generale în sensul că este dominată de probleme ce țin de raportul dintre venituri și cheltuieli (și siguranța acestui raport). La distanță semnificativă urmează problema sănătății (ea însăși o problemă a supraviețuirii). Problema corupției are o prezență semnificativă (11%) dar nu știm dacă este doar o creștere temporară (precum la populație generală) sau o constantă. În orice caz, este posibil ca tema corupției să devină mai prezentă în funcție de agenda media.

Găsirea unei strategii de comunicare cu cei tineri reprezintă o problemă semnificativă pentru politicieni: cine va face asta va „rupe” niște alegeri. (Țineți cont și că primele două puncte din trei sunt relevante și pentru populația populației generală.) More…

Marele pariu al lui Obama în Asia Răspunde

130916

În cele din urmă, este singura modalitate de a asigura prin fapte credibilitatea pivotului asiatic, precum și a pachetului de reacție rapidă anunțat la cel mai recent summit NATO pentru protejarea flancului estic al Alianței. Desigur, toate acestea sunt măsuri ne­cesare, dar insuficiente pentru că nu răspund pe deplin datelor actuale ale mediului de securitate contemporan. Pe scurt, s-a vorbit mult în ultimul timp de o criză de credibilitate a garanțiilor de securitate oferite de Statele Unite. Și pe bună dreptate. Fun­da­ția tehnologică pe care se sprijină aceasta este tot mai demodată, tot mai îngustă, în măsura în care competitorii au recuperat decalajul, investit masiv în tehnologii care anulează avantajele competitive care până nu de mult erau o marcă înregistrată americană și care transformau SUA într-o putere expediționară globală. Însă avantajele sale rămâneau fără egal într-o lume în care capacitatea de a domina mările, aerul și spațiul erau fără rival. Dar de ani buni, arsenalele antiacces și de interdicție regională deținute de China și Rusia proliferează: „sisteme anti-navă, antiaeriene, antisatelit gândite să contracareze avantajele tradiționale ale SUA, în special capacitatea de a-și proiecta puterea în orice regiune“, avertiza Hagel în septembrie.

Modelul din care se inspiră astăzi Administrația Obama are profunde rezonanțe istorice. A mai fost aplicat de către Eisenhower în anii ’50 (prin așa-numita politică de New Look, când armele nucleare devin principala piesă de descurajare a unei invazii sovietice), dar mai ales de către Administrația Carter în a doua jumătate a anilor ‘70. Aceasta din urmă se afla într-o conjunctură deloc de invidiat: balanța de putere convențională și chiar cea nucleară avantajau net URSS, iar eli­tele militare sovietice ajunseseră să creadă în șansele de reușită ale unei campanii de tip blietzkrieg asupra NATO. În acest context, era nevoie de o strategie de off­set, de o formulă care să compenseze dezechilibrul, investind în avantaje comparative unice Statelor Unite. Ulterior, specularea tehnologiei IT prin dezvoltarea de senzori avansați de recunoaștere și avertizare timpurie, inclusiv de arme inteligente ghi­date prin GPS vor revoluționa balanța de putere din Europa. În definitiv, așa cum arată me­mo­riile lui Robert Gates, Carter este cel care „a pregătit fundația pentru mai toate inițiativele pe care Ronald Reagan le va asuma în zona apărării“, altfel o componentă care a jucat un rol esențial în înfrângerea URSS. Obama își joacă astăzi propria șansa de a fi un Carter de secol XXI. More…

După 25 de ani: ce mâncăm și de unde Răspunde

10857792_10152873507392488_5949516838065865527_n

În 2007-2008 importurile de alimente, deja aflate pe trend ascendent, fac un nou salt pentru a a acoperi lipsa ofertei interne. Importurile rămân ridicate dar exporturile compensează din ce în ce mai mult, astfel încât în 2013 România devine exportator net de mâncare (anul nu este prezent în grafic). Agricultura românească rămâne „meteosensibilă”; de aceea prezența unei surse rapide de import prin deschiderea granițelor cu UE are o importanță strategică care nu poate fi subestimată.

Să tragem linie. Agricultura a scăzut în perioada post-comunistă dar nu a „căzut”. Având mult pământ și mulți fermieri, România produce o valoare agricolă relativ mare pe cap de locuitor. Asta deși eficiența (valoarea pe hectar) rămâne slabă. Totuși, românii au scăpat de exporturile forțate din perioada comunistă și se bucură de rolul stabilizator ar relațiilor economice cu restul UE. Asta ne asigură o dietă mai bogată în calorii, lapte și produse animale. More…

Pentru fișetul președintelui 1

iohannis-pe-bicicleta

Traian Băsescu este un studiu de caz despre cum un președinte popular și populist își poate pierde rapid legitimitatea democratică. În cazul său a fost nevoie de programul de austeritate din 2010 și reformă nesăbuită a sistemului de sănătate din iarna anului 2011, care au dus la pierderea rapidă a legitimității populare, a majorității parlamentare și în final la criza celei de-a doua suspendări în vara anului 2012. Drumul de la ovațiile cetățenilor în Piața Universității, la huiduieli și scăndari precum „Ieși afară, javră ordinară!” și „Chemați Arafatul, că-l doare ficatul!” este foarte scurt.

Nivelul de așteptări creat de alegerea lui Klaus Iohannis este foarte ridicat, iar capacitatea acestuia de a răspunde acestor așteptări este limitată. Noul președinte al României va trebui să găsească un echilibru între prioritățile pe care și le-a asumat la preluarea mandatului, promisiunile din campanie și realitatea politică. More…

O resetare a politicii externe a lui Obama pe final de mandat? 2

barack-obama

Din punct de vedere tactic, o majoritate republicană în Congres, deopotrivă în Camera Reprezentanților, dar și în Senat, anunță începutul unei gherile parlamentare intense împotriva principalelor inițiative ale Administrației Obama, în special a componentei asistențiale interne – Medicare, Medicaid sau a programului de asistență socială. În același timp, sub leadershipul senatorului John McCain (fostul contracandidat al lui Obama în prezidențialele din 2008), care va prelua conducerea Comisiei Serviciilor Armate, este de așteptat ca politica de apărare națională, precum și multe dintre inițiativele de politică externă ale administrației să fie atent evaluate și dezbătute. McCain este de departe cel mai vocal critic al politicilor articulate de Administrația Obama în crizele recente din Orientul Mijlociu sau din Ucraina.

Pe de altă parte, Obama va fi nevoit să găsească un echilibru între intervenționismul do­rit de republicani și inițiativele de suflet pentru moștenirea sa de politică externă: un acord care să înghețe programul nuclear militar al Iranului (o perspectivă destul de nepopulară în rândurile republicanilor, dar și în cercurile decizionale de la Tel Aviv), cuplat cu pregătirea fundației Pentagonului pentru războaiele viitorului. Această din urmă componentă ar face din Obama un Carter de secol XXI. Și nu ar fi puțin lucru. Dimpotrivă. În definitiv, „Carter a pregătit fundația pentru mai toate inițiativele pe care Ronald Reagan le va asuma în zona apărării“ (în cuvintele lui Robert Gates). Investițiile făcute atunci în tehnologii cheie vor genera o adevărată „revoluție în afacerile militare“, esențială pentru descurajarea sovieticilor și pentru asigurarea supremației militare americane în lumea de după Războiul Rece. Ceva foarte similar se încearcă în aceste zile. More…

Pentru o reformă mai largă a sistemului partidelor Răspunde

elef

Bun, să ne uităm la situația actuală. Cel puțin 1,5 milioane de alegători au venit la vot cu o voință politică care, în mod vădit, nu pare a fi fost definită de partidele politice. Se poate argumenta inclusiv faptul că, acești alegători rămânând orfani de reprezentare politică, avem o încălcare a dreptului la asociere; aici însă argumentația ar fi mai sensibilă.

Ergo, sistemul birocratic prin care partidelor li se cere să se nască gata capabile de a exprima voința a mase largi de cetățeni a eșuat. Merită aici să facem o comparație cu domeniul comercial. Dacă eu vreau să vând pește am nevoie să înființez o firmă care are ca obiect vânzarea de pește. Aceasta este o cerință care trebuie rezolvată cât mai repede și expeditiv. Ca să ies, însă, pe piață este nevoie de alt set de autorizații. Între înființarea firmei și ieșirea pe piață am, însă timp să mă pun la punct cu toate aspectele necesare operațiunii. More…