Miercuri, 21 august Ghouta, zona verde și concomitent o zonă rezidențială de la marginea Damascului, a fost ținta unui atac cu arme chimice lansat de forțele guvernamentale siriene împotriva rebelilor care se aflau în acea parte a capitalei siriene. Deși atacul nu a putut fi confirmat în mod corespunzător, multitudinea de dovezi indirecte și circumstanțiale prezentate, precum și mărturiile locuitorilor indică fără tăgădă utilizarea de către regimul lui Bashar al Assad al unei neurotoxine împotriva locuitorilor și rebelilor din Ghouta. Atacul a fost extrem de sângeros numărul morților fiind estimat a fi undeva între 322 de persoane (cea mai conservatoare estimare) și 1800 de persoane. Alte peste 3600 de persoane au fost rănite de atacul cu arme chimice din 21 august conform Médecins san Frontières. Mărturiile rebelilor arată că armele chimice au fost lansate cu ajutorul unei salve de rachete nedirijate (cel mai probabil de tip Katiușa) care au eliberat gazele de lupta sub forma unor aerosoli la o înălțime prederminată.
Atacuri cu arme chimice s-au mai produs în Siria de la izbucnirea războiului civil acum doi ani, dar niciodată pe o asemenea scară și nu au implicat utilizarea de neurotoxine. Armele chimice pe bază de neurotoxine atacă sistemul nervos central și provoacă oprirea funcțiilor de vitale ale organismului. Moartea survine în general relativ rapid, dar în urma unei agonii extreme. În cazul utilizării acestui tip de gaze de luptă este necesară protejarea totală a corpului prin intermediul unui costum de protecție, disponibil în general numai pentru forțelor armate, masca de gaze fiind inutilă – neurotoxină fiind „absorbită” de organism la nivel cutanat, nefiind nevoie ca aceasta să fie inhalată. Supraviețuirea mai este asigurată în cazul adăpostirii în interiorul unor vehicule, clădiri sau nave protejate împotriva atacurilor nucleare, bacteriologice și chimice. Localnicii din Ghouta nu au avut nicio șansă să se protejeze sau să se adăpostească – atacul a avut loc noaptea, în timp ce majoritatea dormeau.
Ca și în cazul celelorlalte atacuri, atacul de la Ghouta nu a putut fi confirmat direct, dovezile prezentate de părțile implicate în conflict fiind inconcludente și uneori contradictorii. Confirmarea s-a făcut pe baza dovezilor indirecte, a mărturiilor de la fața locului și în prezent se așteaptă un raport al unei echipe de inspectori ai ONU. Statele Unite au interceptat transmisiuni siriene ce indică faptul că atacul a fost lansat de forțele loiale președintelul Bashar al Assad. Obiectivul atacului, în afară de terorizarea acelui segment de populație loial rebelilor nu este clar. Dacă acesta a fost obiectivul atacului, atunci vorbim de un eșec costisitor pentru forțele guvernamentale deoarece utilizarea armelor chimice a întărit hotărârea rebelilor să lupte, a eliminat posibilitatea unei soluționări politice a războiului civil, a întărit reputația negativă a regimului lui Bashar al Assad în raport cu sistemul internațional și a creat precedentul necesar unei intervenții occidentale în conflict. La momentul lansării atacului cursul războiul din Siria era în favoarea regimului Assad, în mare parte datorită intervenției Hezbollah-ului și a Iranului.
Analizele realizate de serviciile de informații occidentale au confirmat utilizarea probabilă a armelor chimice în cazul atacurilor precedente. Atât în cazul atacului de Ghouta cât și în cazul atacurilor ce s-au produs anterior, rebelii și forțele loiale regimului Assad s-au învinuit reciproc pentru utilizarea armelor chimice în conflict. Regimul Assad a permis inspectorilor ONU să cerceteze circumstanțele atacului de la Ghouta, chiar dacă majoritatea dovezilor au fost compromise sau au dispărut între timp. Această concesie din partea regimului de la Damasc a survenit pe fondul protestelor internaționale generate de acest atac barbar.
Atacul de la Ghouta reprezintă o escaladare fără precedent a ostilităților în cadrul războiului civil atât prin numărul de victime cauzat, cât și prin utilizarea de gazelor de luptă pe scară largă. Acest atac se încadrează fără doar și poate la categoria crimelor de război și împotriva umanității așa cum sunt ele definite în dreptul internațional. Din punct de vedere politic atacul de la Ghouta reprezintă un prag de netrecut – așa cum a fost definit de președintele Barack Obama în discursurile sale referitoare la situația din Siria.
We have been very clear to the Assad regime, but also to other players on the ground, that a red line for us is we start seeing a whole bunch of chemical weapons moving around or being utilized. That would change my calculus. That would change my equation. (Barack Obama, 20 august 2012)
And today, I want to make it absolutely clear to Assad and those under his command: The world is watching. The use of chemical weapons is and would be totally unacceptable. And if you make the tragic mistake of using these weapons, there where be consequences, and you will be held accountable. (Barack Obama, 2 decembrie 2012)
Assad has lost his legitimacy to lead by attacking the Syrian people with almost every conventional weapon in his arsenal, including Scud missiles. And we have been clear that the use of chemical weapons against the Syrian people would be a serious and tragic mistake. We also share Israel’s grave concern about the transfer of chemical or other weapon systems to terrorists – such as Hezbollah – that might be used against Israel. The Assad regime must understand that they will be held accountable for the use of chemical weapons or their transfer to terrorists. (Barack Obama, 20 martie 2013).
În ultimele zile președintele american a ordonat comunității de informații americane să determine natura atacului de la Ghouta și a desfășurat patru distrugătoare americane din clasa Arleigh Burke în apropierea coastelor Siriei. Întrebarea care se pune în momentul de față este că o dată ce linia „trasă în nisip” a fost depășită de regimul Assad vor exista și repercursiuni. Deja o parte din aliații americani au cerut intervenția împotriva regimului lui Bashar al Assad pentru utilizarea armelor chimice împotriva propriilor cetățeni, în virtutea doctrinei privind responsabilitate de a proteja, responsibility to protect (R2P). Președintele Franței François Hollande și premierul britanic David Cameron au cerut „un răspuns ferm din partea comunității internaționale” și au caracterizat atacul de la Ghouta ca fiind o crimă împotriva umanității.
Sursa: BBC
O intervenție în Siria este o acțiune riscantă, cu consecințe serioase și nebănuite pe termen lung. Judecând doar după forțele pe care SUA le-a desfășurat în prezent în apropierea Siriei cel mai probabil scenariul presupune o serie de atacuri limitate asupra locațiilor unde se bănuiește că sunt depozitate armele chimice ale regimului lui Bashar al Assad. Distrugătoarele aflate în prezent în Marea Mediterană, precum și submarinele americane (a căror prezență nu a fost confirmată de SUA) pot lansa rachete Tomahawk asupra presupuselor depozite de armament siriene. Loviturile cu rachete de croazieră vor fi dublate de atacuri ale aviației navale americane de pe portavioanele aflate în apele Golfului Persic și ale Mediteranei. Acestei forțe de intervenții s-ar putea alătura avioane multirol britanice cu baza în Cipru care ar putea lansa rachete de croazieră sau vor bombarda ținte aflate în adâncimea teritoriului sirian, precum și unul sau mai multe submarine de atac britanice echipate rachete Tomahawk. Franța ar putea utiliza portavionul nuclear Charles de Gaulle aflat în prezent în Mediterana la baza sa din Toulon și care poate fi desfășurat rapid în apropierea coastelor Levantului. Forțe de operațiuni speciale americane și/sau aliate vor putea lovi discret, locațiile bănuite că ar adăposti arme chimice – dar tipul acesta de operațiuni sunt extrem de riscante ținând cont de dinamica războiului civil sirian.
*
În momentul de față o intervenție americană pare să fie probabilă nu doar posibilă, dacă judecăm după mesajele diplomatice transmise de Washington. Secretarul de Stat John Kerry a comunicat în termeni extrem de duri poziția americană lăsând să se înțeleagă că intervenția americană ar fi iminentă:
The meaning of this attack goes beyond the conflict in Syria itself, and that conflict has already brought so much terrible suffering. This is about the large-scale, indiscriminate use of weapons that the civilized world long ago decided must never be used at all – a conviction shared even by countries that agree on little else. There is a clear reason that the world has banned entirely the use of chemical weapons. There is a reason the international community has set a clear standard and why many countries have taken major steps to eradicate these weapons …
Anyone who could claim that an attack of this staggering scale could be contrived or fabricated needs to check their conscience and their own moral compass. What is before us today is real, and it is compelling.
Our sense of basic humanity is offended not only by this cowardly crime but also by the cynical attempt to cover it up. At every turn, the Syrian regime has failed to cooperate with the UN investigation, using it only to stall and to stymie the important effort to bring to light what happened in Damascus in the dead of night…
But make no mistake: President Obama believes there must be accountability for those who would use the world’s most heinous weapons against the world’s most vulnerable people…
Jay Carney, purtătorul de cuvânt al Casei Albe a întărit declarațiile secretarului de stat Kerry susținând că SUA pregătesc „un răspuns pe măsură”, dar că „opțiunile avute în vedere nu includ și o schimbare de regim în Siria”. Declarațiile lui Carney indică faptul că obiectivele americane în cazul unei intervenții vor fi limitate, iar eliminarea regimului lui Bashar al Assad nu se găsește printre opțiunile strategice avute în vedere, deoarece acest aspect nu servește cu nimic interesele americane în cazul conflictului sirian. Șeful Pentagonului, Chuck Hagel a declarat la rândul său că președintele a fost informat despre opțiunile militare care îi stau la dispoziție și că forțele militare americane sunt „pregătite de luptă”.
Având în vedere tonul declarațiilor decidenților americani și ai aliaților acestora intervenția s-ar putea produce în viitorul apropiat – până la începutul week-endului conform Lordului Michael Williams de la Chatham House. Obiectivul militar al atacurilor aliate va fi cel mai probabil eliminarea arsenalului de arme chimice sirian, a vectorilor purtători și a centrelor de comandă și control necesare utilizării acestor arme, sau distrugerea unei părți semnificative a acestuia pentru a împiedica utilizarea sa ulterioară. Nimic nu garantează că eventualele lovituri aeriene și atacuri cu rachete de croazieră vor conduce la atingerea acestui scop. Obiectivul politic va fi de a transmite mesajul că utilizarea armelor chimice împotriva populației și a rebelilor va costa din punct de vedere militar regimul de la Damasc. Atacurile americane și occidentale însă nu vor afecta per total direcția în care se îndreaptă în prezent conflictul.
Intervenția, când se va produce, nu va avea drept scop înlăturarea regimului Assad sau sprijinirea rebelilor. Mai curând scopul politic este de a demonstra hotărârea americană de a-și respecta angajamentele – a se vede „pragurile de netrecut” pe care administrația Obama și le-a asumat de fiecare dată când pe agenda internațională apărea situația din Siria. Utilizarea armelor chimice a pus în discuție credibilitatea politicii externe americane – în momentul de față aceasta trebuie restabilită.
Situația din Siria reprezintă conform lui Michael Morell, director adjunct al CIA, o amenințare la adresa securității SUA – ce-i drept îndepărtată – din cauza combinației explozive de terorism și război civil. În caz că regimul Assad se prăbușește Siria va deveni o nouă bază de operațiuni pentru Al Qaeda, luând locul Pakistanului – o evoluție contrară intereselor americane, de unde și nevoia de intervenție.
Obiectivele urmărite de SUA în cazul unei intervenții în Siria vor fi limitate și din cauza că interesele americane sunt fundamental minore, iar administrația Obama nu dorește să adopte o politică intervenționistă în Orientul Mijlociu, atât timp cât agenda sa de politică internă este încărcată: relansarea economiei, sprijinirea clasei mijlocii americane, aplicarea reformei sănătății, reforma legilor imigrației, „prăpastia fiscală”, sechetrarea fondurilor Pentagonului, și opoziția obstrucționistă a Republicanilor din Camera Reprezentanților. Administrația Obama are în momentul de față un apetit redus pentru o intervenție de durată în Orientul Mijlociu, care ar consuma resurse politice și militare. Scopul este nation building at home nu în exterior.
*
Interesele americane nu ar fi servite conform strategului militar Edward Luttwak nici de victoria rebelilor, nici de victoria lui Assad. O victorie a rebelilor ar însemna că puterea ar putea fi preluată de islamiști și de grupări afiliate rețele Al Qaeda, iar o victoria al lui Bashar al Assad ar însemna că regimul acestuia ar fi dependent de sprijinul Hezbollah și al Iranului. Primii ar putea utiliza resursele militare, politice și economice ale Siriei pentru a crea instabilitatea în regiune, pentru a ataca Israelul și pentru a se implica direct în luptele sectare din Irak. Armele chimice siriene ar putea fi transferate unor teroriști care ar putea lovi interese americane, occidentale sau israiliene în Orientul Mijlociu. Un Assad îndatorat Hezbollah-ului ar însemna transferul de arme sofisticate către forțele grupării integriste din Liban, folosirea Siriei ca baza de operații împotriva Israelului. De asemenea un Assad victorios înseamnă că acesta devine clientul Iranului –reprezintăun deznodământ nedorit pentru SUA, deoarece dictatorul sirian va fi lipsit de autonomie politică și va trebui să execute agenda Teheranului. Edward Luttwak susține că deznodământul optim pentru interesele americane în Siria nu este victoria niciuneia dintre tabere, ci o remiză sângeroasă în urma unui război de uzură, care să epuizeze resursele ambelor tabere care se confruntă acum în Siria.
There is only one outcome that the United States can possibly favor: an indefinite draw. By tying down Mr. Assad’s army and its Iranian and Hezbollah allies in a war against Al Qaeda-aligned extremist fighters, four of Washington’s enemies will be engaged in war among themselves and prevented from attacking Americans or America’s allies…Maintaining a stalemate should be America’s objective. And the only possible method for achieving this is to arm the rebels when it seems that Mr. Assad’s forces are ascendant and to stop supplying the rebels if they actually seem to be winning.
Nu este cel mai fericit deznodământ din perspectiva sirienilor de rând, dar este singurul rezultat strategic care servește interesele americane.
De citit și:
Civitas Politics 
nu e nici pe departe asa clar cine a lansat atacul chimic: http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/middleeast/syria/10039672/UN-accuses-Syrian-rebels-of-chemical-weapons-use.html
Mda, Del Ponte. A fost contrazisa de mai toti specialistii inclusiv de cei ai ONU. Armele chimice nu stau pe garduri berenger, Arma chimica nu e RPG sau SA-7 sa o iei din rastel si sa apesi pe tragaci. Trebuie expertiza. Oricum articolul nu se refera la atacul din primavara si la cel din 21 august – de miercurea trecuta. Citeste si tu mai atent.
citesc cu foarte mare atentie, tocmai ca nu mi-e nimic clar. insa raspunsul tau nu e decat o intampinare slaba, pentru ca:
1. expertii onu NU au dovezi directe. de ce i-as crede pe ei?
2. gazul sarin si ricinul sunt chiar usor de procurat. plus ca nu se stie pe mainile cui e arsenalul chimic a lui assad.
3. atacul foloseste rebelilor, nu lui assad (bine, logica nu guverneaza decat rar mintile politicienilor si militarilor, dar totusi…)
1. Si probabil nu vor gasi foarte multe din cauza ca zona a fost bombardata de fortele siriene pentru a acoperi urmele atacului. ONU va confirma ceea ce se stia deja de cateva zile – e vorba de arme chimice – neurotoxine. Sunt destule dovezi indirecte si marturii (poate cele mai relevante sunt ale MDC) ca s-au folosit arme chimice. Militarii britanici din regimentul interarne pentru protectie NBC au analizat videourile postate de rebeli si au tras urmatoarea concluzie: simptomele sunt similare cu efectele unei arme chimice si nu sunt mimate.
2. Armele chimice nu stau pe garduri. S-a chinuit Al Qaeda sa puna mana pe arme chimice si nu a reusit. Numai Aum Shinrikyo a reusit sa sintetizeze de capul ei sarinul. De atunci pana acum niciun actor non-statal nu a reusit sa faca chestia. SUA a monitorizat depozitele suspecte de armament chimic ale Siriei zilnic de cand a izbucnit razboiul civil sa vada ce se intampla cu armele chimice si nu a anuntat ca au fost vreunul cucerit de rebeli.
3. In aparenta foloseste rebelilor – am zis si eu chestia asta, dar practic nu va servi la nimic, ptr ca americanii vor ataca depozitele de armament chimic. Nu vor executa misiuni de sprijin la sol pentru rebeli.
Uite aici berenger cine da cu arme chimice in Siria http://www.lemonde.fr/proche-orient/article/2013/05/27/chemical-war-in-syria_3417708_3218.html
Si ce mandat are misiunea ONU: https://medium.com/editors-picks/27481b9ab6e5
o, da, francezii. care in ore de la declansharea atacului – erau deja cu degetul pe tragaci. expertiza top-class. facuta intr-o zona in care niste reporteri (intimplator sprijiniti de rebeli) – sau altfel spus organul de PR al rebelilor – jura cu mina pe inima ca au vazut ei asta. asa cum a jurat si Powel.
in plus – filmari puse pe youtube cu lansari de proiectile. (daca vrei iti dau si link) – postate pe 20 aug. atacul intimplindu-se pe 21 la ora 4AM ora locala.
ah. si cine a zis ca trebuie sa fie arme chimice siriene. or fi singurii care o au prin depozite.
si inca un ah. comandosii americani sint in misiune de prin iunie pe teritoriu sirian. dar totusi Asad (cu un picior pe zona de cistig) isi pierde mintile (sau high ranking staff) arunca cu gaze.
ah. americanii au interceptat convorbiri – dar dovezile sint tinute la secret. si in loc de un ton decis (logic si firesc cind ai dovezi beton) – e intr-un crescendo destul de ezitant.
pfuuuuu
Poti sa fii mai coerent in comentariu? Tu crezi ca Franta a decis sa sprijine o interventie pe baza unei anchete jurnalistice? Oamenii au asseturi in regiune.
si o coincidenta – Ghadaffi era pe aceeasi pozitie – aproape ii killerise pe rebeli cind s-au hotarit aliatii sa intre….
However, on June 13, 2013, the White House released a statement by Deputy National Security
Advisor Rhodes saying that, after further investigation,
”our intelligence community assesses that the Assad regime has used chemical weapons,
including the nerve agent sarin, on a small scale against the opposition multiple times in the
last year. Our intelligence community has high confidence in that assessment given multiple,
independent streams of information.”
chestia cu atacul din 20 e doar pretext. de aia nici n-au o dovada indubitabila.
Interventie americana cand se va produce nu va viza eliminare lui Assad. Ci distrugerea partiala sau totala a arsenalului chimic.
erau 2 puncte acolo. coincidenta si faptul ca americanii erau cu degetul pe tragaci de pe 13.
n-ai avut raspuns pt a 2-a?
cit despre non-eliminarea lui Asad. chiar e asa de greu sa ratacesti niste rachete si sa le tragi intr-un convoi care pare suspect? si surpriiiise – am omorit dictatorul. sau „hmmm… collateral damage”
Aren’t you getting ahead of yourself? Strict tehnic americanii au fost cu degetul pe tragaci de cand au aparut prin zona iranienii si Hezbollah. Si nu, Assad nu e Gaddafi sa poata fi absolutely expandable.
cum poti sa distrugi un container cu gaz fara sa lasi gazul? io chestia asta n-am priceput-o. arunci un anti-gaz peste? 😀
sau arunci o bomba si te astepti ca gazul sa arda?
Exista metode stai linistit. Munitiile incendiare sunt cele mai eficiente.
pai eu am si mai multe intrebari, mai ales dupa ce tu imi prezinti ca „dovezi” anchete jurnalistice:
1. daca nimeni de la aum incoace nu a sintetizat sarin, inseamna ca nu se mai poate face asa ceva?
altfel spus, ce spui tu NU e un argument
2. daca sua a monitorizat atat de bine depozitele de substante chimice si au dovezi ca rebelii nu le-au capturat, cum nu au dovezi si ca armata siriana a luat din depozitul x, cantitatea y de armament chimic si l-au folosit?
altfel spus, fie americanii nu monitorizeaza tot, si au dovezi, iar faptul ca nu le ofera e cel putin dubios, fie ca nu monitorizeaza tot si astfel e foarte posibil ca armament chimic sa fi cazut in mainile „free syrian army”. iar apropo de monitorizare, sunt absolut sigur ca sateliti militari americani scaneaza fiecare centimetru din teritoriul sirian, mai ales din damasc, si astfel ar trebui sa aiba dovezile… de ce nu le ofera.
3 intrebarea fundamentala: de ce regimul assad ar fi folosit armament chimic atata vreme cat singurule consecinte sunt profund negative pentru el?
1. Argumentul e urmatorul: e foarte dificil daca nu chiar imposibil ca un actor non-statal (si rebelii sirienii sunt actori non-statali) sa produca arme chimice si sa creeze sisteme eficiente de lansare a acestora. Lucrul asta nu exclude depunerea de eforturi de catre acesti actori non-statali sa puna mana pe arme de distrugere in masa. Eu l-am prezentat sub o forma eliptica anterior. Secta Aum a fost practic exceptia care a confirmat regula.
2. Americanii au anuntat de mai multe ori ca depozitele siriene sunt ok – adica nimeni nu le-a spart. Insa lucrul asta nu impiedica trupele loiale ale regimului sa foloseasca aceste depozite. Si daca ar fi reclamat SUA ca Assad a scos x cantitate de arme chimice din depozitul y ce s-ar fi intamplat? Crezi ca Assad nu le-ar fi utilizat? Assad a practicat o strategie inteligenta cu armele chimice pana la Ghouta: le-a utilizat localizat si in cantitati reduse tocmai ptr a nu atrage atentia. SUA nu ar fi intervenit ptr 7 rebeli gazati, dar ptr 350-1800 de morti, civili in cea mai mare parte va interveni.
3. Aceasta este o intrebare la care numai Assad si cel care a executat atacul pot raspunde. Poate pentru ca nu cred ca americanii vor interveni. Ptr ca stiu poate ca interventia americana nu schimba datele razboiului. Atacul poate a fost considerat o operatiune de rutina. Sau poate, Assad a ordonat atacul ca sa implice America in razboi – nu vrea sa fie dependent de Teheran si Hezbollah si stie ca americanii vor trebui sa-si onoreze angajamentele (bine asta e o varianta destul de improbabila). Asupra rationalitatii deciziei de utilizare pe scara larga armelor chimice trebuie sa dea socoteala Siria – nu eu sau americanii. Bashar al Assad si subordonatii sai stiu mai bine de ce au lansat atacul de la Ghouta decat serviciile de informatii occidentale sau observatori neimplicati. Daca vrei sa stii mai multe o vizita in Siria cred ca ti-ar fi utila.
Ancheta aia jurnalistica de la Le Monde e destul de buna si detaliata si probabil maximul de informatie publica verificabila la care vom avea acces pentru ceva vreme. Exista o multitudine de dovezi circumstantiale, dovezi indirecte si marturii de la fata locului care sa confirme utilizarea armelor chimice. Citeste si nota de fundamentare britanica a interventiei: http://www.globalsecurity.org/wmd/library/report/2013/uk-syria-cw-legal-130829.htm
Si evaluarea Joint Intelligence Organization: http://www.globalsecurity.org/wmd/library/report/2013/uk-jic-syria-cw-130829.htm
erata si ps 🙂
erata:
„altfel spus, fie americanii nu monitorizeaza tot” se citeste ”altfel spus, fie americanii monitorizeaza tot”
„de ce nu le ofera.” se citeste „de ce nu le ofera?”
ps: cand a fost ultima data cand britanicii nu i-au urmat pe americani?
De ceva vreme. Daca Obama a decis ca va intervenii, se poate descurca si fara britishi. Dar votul negativ din Camera Comunelor stirbeste o parte din legitimitatea interventiei.
Mai vedem noi cum va fi cu interventia, ca nici nemtii nu au intervenit in Irak dar ei de fapt aveau forte speciale acolo chiar mai devreme decat polonezii si americanii, deci, una este interventia, alta este sprijinul operational si logistic, altul este schimbul de informatii militare, etc. Daca ai baze in Cipru cum au britanicii esti oricum implicat, asa cum sunt implicati turcii si restul vecinilor.
In materie de dovezi, sunt convins ca Obama stie ca nu are voie sa repete greselile predecesorilor. Probabil ca vor mai fi si alte dovezi prezentate.
KSK in Irak, in 2003? Un link please. Nu sunt atat de naiv incat sa cred ca votul de astazi din Camera Comunelor elimina orice fel de participare britanica, dar ia din legitimitate.
sincer, inca nu sunt convins (ca sa fie clar: NU sunt convins ca armele chimice au fost folosite DOAR de o tabara, pentru ca, in lupta dintre un satrap oriental si niste fundamentalisti islamici – misto faza cu armata „libera”… – ambele tabere sunt de o cruzime si de o lipsa de scrupule fara limita). iar interventia lui kerry nu a fost deloc convingatoare („stim”, „stim”, „stim”…de parca incearca in primul rand pe ei sa se convinga, in timp ce raportul lor spune „”Vom continua să cautam informații suplimentare pentru a închide lacunele in intelegerea noastra a ceea ce a avut loc.”)
ma tem ca americanii nu vor reusi decat sa deranjeze un cuibi de viespi al dracului de agitat. o interventie limitata nu va face decat sa mareasca interventia rusiei si a iranului, iar la un atac terestru nici nu pot sa ma gandesc…
Si ce te-ar convinge beranger? Un maldar de cadavre? O prezentare din partea lui Kerry? Ca logica si bunul simt nu par sa te convinga.
cred ca acuzatiile ca nu-s deschis logica si bunul simt sunt exagerate si imi permit sa-ti spun ca ai depasit limitele dialogului civilizat (asta ca sa folosesc un eufemism). din aceasta cauza, inainte de a incheia, nu pot decat sa observ cat de subreda este pozitia ta (ca a tuturor interventionistilor agresivi din ultimele zile), fiindca ai pomenit de un „maldar de cadavre”. acesta exista: 100.000 de morti. de ce va ofticati acum si nu la primii copii nevinovati sfartecati de grenade?
Stai usor o tara si nu te da afectat ca nu te-am injurat de mama. In primul rand ca textul de mai sus nu este o pledoarie pentru interventie. Eu explicam resorturile si circumstantele posibilei interventii. Daca tu ai inteles ca eu pledez pentru interventie inseamna ca ti-am supraeatimat capacitatile intelectuale. Pe de alta parte scepticismul tau in privinta originii atacurilor cu gaze de lupta mi se pare revoltator si ignorant. Dovezile sunt in fata ta – trebuie doar sa faci un efort de bun simt ca sa intelegi.
„ti-am supraeatimat capacitatile intelectuale.”
”scepticismul tau… mi se pare… ignorant”
„trebuie doar sa faci un efort de bun simt ca sa intelegi.”
Hai ma berenger te superi din atata? Credeam ca esti trol intelectual, ca ai vana in tine ca baietii de pe malul stang al Senei. Suparacios mic ce esti….
@george, cind doi oameni iti spun ca esti beat, te duci acasa si te culci. la bunul simt.
hai ca spun si eu ca ai scris articolul cu incit si eu am inteles ca „pledez pentru interventie”
sa fim 2. sa vedem bunul simt functioneaza la tine? 🙂
@fish Is treaz. Stai linistit. Poti sa formulezi un argument coerent fara sa trolezi? Multam frumos. Now back to your little troll hole you came from!
faptul ca iti spun ca am interpretat la fel – cum ca articolul e partinitor inspre partea americana – ma face troll? lol. double-lol. cu extra cheese.
sau aplici atacul la persoana cind ai ramas fara argumente? 😀 nttz… not nice, not nice…
Voiai sa incep postarea cu „imperialistii imputiti americani” ca sa nu fiu perceput drept pro-american? Las-o ca macane fish. May I remind you ca in patru comentarii nu ai produs un argument?
in primul rind fata de comentatori te-ai dovedit agresiv si mitocan pt ca au avut pareri opuse celor din articol.
ai venit cu pseudo argumente – eu m-ash lega doar de chestia ca o persoana care ajunge la nivelul Carlei del Ponte nu poate fi usor intoxicata. ca dupa aia s-a pus batista pe tambal – face parte din „war-games” (scuipase impotriva vintului de vest)
sa revenim la „contributii” – is curios – cum dracu toata lumea „buna” (britsii mai ales) spune ca nu sint dovezi – dar tu le vezi ca fiind „circumstantiale” dar de ajuns incit sa justifice interventia.
ca sa te citez: multitudinea de dovezi indirecte și circumstanțiale prezentate, precum și mărturiile locuitorilor indică fără tăgădă utilizarea de către regimul lui Bashar al Assad
pe cind unii ca financial times (vezi articolul The moral case for intervention in Syria ) – nu’s asa convinsi ca americanii au dreptul la o interventie.
ia uite ce spun baietii:
Despite the powerful moral arguments for intervention, memories of the mistakes over Iraq and the west’s interference with the UN WMD inspectors there make this all the more contentious a decision. It is imperative that if strikes are launched, hard evidence is eventually produced that the Assad regime was behind last week’s attacks. Any action should also be backed by broad international consensus, including from the Arab League. The legal basis for intervention – especially in the absence of Security Council approval – also has to be clarified. Finally, though a strike will make brokering a peace harder, Russia and the US should keep pushing the rebels and the regime to negotiate to a political solution.
in schimb nimeni nu-i baga in seama pe cei din quatar si din arabia saudita care – surprinzator – sustin miscarea „rebela”
(acelasi FT )
The tiny gas-rich state of Qatar has spent as much as $3bn over the past two years supporting the rebellion in Syria, far exceeding any other government, but is now being nudged aside by Saudi Arabia as the prime source of arms to rebels.
The cost of Qatar’s intervention, its latest push to back an Arab revolt, amounts to a fraction of its international investment portfolio. But its financial support for the revolution that has turned into a vicious civil war dramatically overshadows western backing for the opposition.
In dozens of interviews with the FT conducted in recent weeks, rebel leaders both abroad and within Syria as well as regional and western officials detailed Qatar’s role in the Syrian conflict, a source of mounting controversy.
Domnilor v-am mai spus – sunteti trolli care cititi tendentios acest text, nu prea cunoasteti cu ce se mananca situatia din Siria (sau relatiile internationale for that matter). Aveti cateva idei fixe si o serie de idei preconcepute.
1. Articolul este o sinteza a celor mai relevante informatii disponibile la vreme respectiva – la care am adaugat opiniile si argumentele mele.
2. Informatiile care continua sa apara – indica regimul Assad drept responsabil pentru atacul de la Ghouta si pe cele anterioare,
3. Sunt dovezi circumstantiale si indirecte – printre altele raportul Medecins sans Frontieres care e foarte credibila, si evaluarile serviciilor de informatii..
4. Cei care se opun actiunii militare, deoarece nu vor o noua interventie americana si occidentala in Orientul Mijlociu, au citat informatiile incomplete din teren pentru a respinge o asemenea actiune. Nothing more, nothing less. Nici Obama nu trage prea tare sa intervina – dar trebuie sa-si respecte propriile declaratii privind limitele de netrecut. Din motive pe care numai Assad le cunoaste, a comis o eroarea ordonand atacul de la Ghouta – fortand practic mana lui Obama.
5. Interventia din Siria nu ar incanta statele din Golf – care se tem de islamisti, miscari de protest si siiti. E normal sa zica nu.
6. Carla del Ponte a fost prost informata, poate chiar intoxicata. Ma vad nevoit sa repet faptul ca a fost contrazisa chiar de ONU.
7. Tu si Berenger tratati foarte lejer atacul cu arme chimice de la Ghouta – dovezile exista, scepticismul vostru este jenant insa.
Multumesc de trafic dar daca nu va convine ce scriu eu aici puteti sa trolati cu talent prin alte parti.
Pingback: Siria, frontul diplomatic și interesele aflate în joc « Civitas Politics