Gabriel Resources despre Gabriel Resources 7

GR recunoaşte că nu poate garanta acurateţea datelor pe care le oferă cu privire la estimarea cantităţii de aur şi argint de la Roşia Montană, după cum nu poate garanta nici că depozitele estimate vor putea fi exploatate în sens comercial (deci că exploatarea de la Roşia Montană ar fi viabilă din punct de vedere comercial) (p. 42).

GR recunoaşte că o aplicare mai strictă a legislaţiei privind protecţia mediului e contrară intereselor companiei – asta deşi în reclame se lauda (mincinos) că exploatarea de la Roşia Montană se va face cu respectarea celor mai înalte standarde privind protecţia mediului (p. 43).

GR nu garantează că registrele sale contabile sunt ţinute corect (p. 44). More…

România în Global Competitiveness Report 2013-2014 Răspunde

sri_continues_riseup_image1

Sorin Cucerai face o prezentare a evoluţiei României în Global Competitiveness Report 2013-2014.

Conform prezentării de pe site, GCR „assesses the competitiveness landscape of 148 economies, providing insight into the drivers of their productivity and prosperity. The Report series remains the most comprehensive assessment of national competitiveness worldwide.”

Întregul raport poate fi descărcat aici. (Andrei Tiut)

Global Competitiveness Report 2013-2014. Pe ansamblu, stam putin mai bine decit anul trecut. More…

De Weekend: Cripto-băsismul și țăranul român (guest post) Răspunde

iliescu_jdd_ro_01084900

Într-o logică a satului românesc, polarizarea este mult mai simplistă și se face la nivel de apartenență și/sau loialitate. Du-te cu campania la nea Valică și explică-i cum stă treaba cu promisiunile electorale, mai strecoară-i și ceva ideologie mascată de o măsură. Nea Valică e sătul de promisiuni. Pentru părinții lui, pedesereul a fost bun, i-au dat pensie de CAP. Pentru nea Valică, dreapta a însemnat schimbarea, care mai apoi nu s-a întâmplat. Și atunci, invariabil, te întreabă: „Mă, tu de-al cui ești? De-al lui Iliescu sau de-al lui Băsescu?”. Logica loialității bipartite. Și nu poți spune că nu ești de-al unuia dintre aceștia doi, pentru că istoria postdecembristă i-a demonstrat că dacă nu te afli spre unul dintre cei doi poli, nu contezi în logica electorală. Și mai știe că, la o adică, susținători ai fiecărui pol care a căzut într-o mai mare sau mai mică dizidență, în vreme de tumult electoral tot s-a raliat taberei pe care mai deunăzi o părăsise, cu invariabilul mesaj că „trebe votat răul ăl mai mic”. Nu poți spune altceva. Dacă loialitatea ta se îndreaptă spre un actor secundar, iar acesta își manifestă loialitatea spre unul dintre cei doi actori principali, în ochiul votantului tipic îl vei susține pe unul dintre cei doi.

Diferențierea între băsiști făcută de Andrei este, așadar, una de natură postelectorală, sesizată întru înțelepciunea sa de țăranul român. Pentru că, în fața unu tumult politic, stânga va vota ce girează Iliescu iar dreapta, ce recomandă Băsescu. More…

Să dezbatem: E timpul ca amenzile să fie proporționale cu veniturile? 4

1013400_10151410101942294_1825084261_n

Civitas Politics a fost conceput ca un spațiu al dezbaterilor și al schimbului de expertiză între cei interesați de politică, dar și către societate. În conformitate cu misiunea asumată am acceptat invitația Closer2Oxford de a participa la dezbaterea „E timpul ca amenzile să fie proporționale cu veniturile?”, care va avea loc miercuri 26 iunie la Facultatea de Sociologie a Universității București, începând cu ora 18:30, în sala de consiliu.

Andrei Panțu și George Vișan participă la dezbaterea publică din București pe tema oportunității amenzilor proporționale cu veniturile.

România este singura țară din UE în care numărul de decese cauzate de incidente rutiere, raportat la milionul de locuitori, nu a scăzut între 2000 și 2010. Strategia națională rutieră până în 2020 ar trebui să includă și amenzi proporționale cu veniturile? Este această discuție una în primul rând bazată pe oportunitatea economică sau ar trebui sa primeze considerentele etice? Acestea și multe altele sunt întrebări de la care pornește dezbaterea publică organizată de ARDOR și partenerii săi. Moțiunea a fost votată printr-un poll la începutul rundei și a reprezentat punctul de întâlnire a peste 150 de studenți din toată țara, într-o dezbatere online. More…

Scurtă istorie a drepturilor în România 9

EqualRIghts

Haideţi să ne închipuim că nu discutăm despre dreptul la căsătorie al persoanelor homosexuale şi că nu suntem în 2013, când practic, cu excepţia Italiei şi a Greciei, dreptul acesta e recunoscut în toată Europa Occidentală, de Nord şi de Sud, fie în forma căsătoriei propriu-zise, fie în forma parteneriatelor civile recunoscute legal.

Haideţi să ne închipuim că vorbim despre dreptul de vot al femeilor şi că suntem în 1923, când practic în Europa Occidentală şi de Nord dreptul ăsta era deja recunoscut. La noi, dreptul de vot al femeilor a fost recunoscut în sens real abia în 1990 (când dreptul de vot a putut fi exercitat efectiv, fiindcă aveai între ce să alegi).

Haideţi să presupunem că vorbim despre dreptul de vot egal (ca opus votului cenzitar) şi că suntem în 1866, când dreptul ăsta era practic recunoscut cam peste tot în Europa (fie ca atare, fie mascat în vot cenzitar, dar cu cerinţe de cens atât de scăzute încât practic erau îndeplinite de oricine). La noi, dreptul de vot egal a fost recunoscut (doar bărbaţilor) abia în 1923. More…

Despre violenţa simbolică în România postdecembristă 1

externalhistory

Pentru a exista un discurs politic manipulatoriu bine ţintit este absolut necesar elementul militant. Iar militantismul, conform teoriei lui Charles Tilly, reprezintă o acţiune socială raţională: are scop, motivaţii, interese, oportunităţi şi organizare. Tranziţia politică românească este plină de evenimente de acest gen, dar şi de situaţii când violenţa simbolică s-a transformat în violenţă colectivă agresivă, cu ambele ei componente: violenţa cetăţenilor asupra puterii, cât şi violenţa puterii împotriva cetăţenilor (revoluţia, manifestaţiile FSN, fenomenul Târgu-Mureş, fenomenul Piaţa Universităţii, mineriadele).

În afara manifestărilor de violenţă simbolică de la începutul anilor ’90 – caracterizate de mesaje de genul „noi muncim, nu gândim”, „cine-a stat 5 ani la ruşi…” (5) – după 2004 a apărut un nou tipar al mesajelor încărcate cu violenţă simbolică, precum cele ce descriu clivajele corupt-cinstit, european-antieuropean, democrat-antidemocrat-nedemocrat(6).

De fiecare dată societatea, opinia publică a fost caroiată, despicată, tranşată, feliată după cum grupurile politice rivale şi-au văzut mai bine potenţate interesele. Şi fiindcă dinamica politică românească de tranziţie era – şi mai este încă, într-o mare măsură – tributară liderului salvator sau omniscient şi omnipotent, falia societală s-a constituit în raport cu liderul-locomotivă care tracta societatea în direcţia dorită de el, Preşedintele. More…

Civitas Politics caută colaboratori! 6

old-typewriter

Căutăm persoane care…
… împărtăşesc cultura dialogului (vezi nota editorială wp.me/p3YQp-1KAi).
… au orientări politice şi zone diferite de ale autorilor noştri obişnuiţi. Dacă am dori opiniile noastre repetate la infinit am copia articole mai vechi.
… pot să scrie un articol astfel încât, după ce au terminat, cititorii să simtă că au înţeles ceva nou.
… înţeleg teoria ca un mod de a crea şi testa ipoteze noi şi nu ca o serie de dogme la care să ne închinăm.
… încearcă, pe cât posibil, să îşi bazeze textele pe fapte şi cifre verificabile.
… înţeleg diferenţa dintre online şi print sau … sunt foarte deschişi să rescrie textele la cerinţa editorilor.
Oferim…
… acces la o platformă care practică neutralitatea prin înfăţişarea de opinii diferite şi nu prin ciuntirea lor pentru a corespunde unei linii oficiale.
… un public obişnuit să citească texte (puţin) mai lungi şi mai aride decât prescriu standardele de politeţe cibernetică.
Dacă eşti interesat trimite un mail la editori@civitaspolitics.org. Nu uita să incluzi un tagline (5-10-15 cuvinte despre tine). Sau trimite mai departe acest articol prietenilor tăi care îşi doresc să scrie. More…

In Central Asia, It Is Better to Speak of Confrontation than of War 1

Map Central Asia

On December 28th, 2012, Arielle Thedrel published in the French newspaper Le Figaro an article entitled Une Guerre de l’Eau Menace l’Asie Centrale, alluding to the uneasy situation of water-management in Central Asia, at the several occasions of (past and future) confrontation and at the political acrimony among the former Soviet republics of Central Asia. For the purpose of clarity, by Central Asia here is meant as formed by Kazakhstan, Kyrgyzstan, Tajikistan, Turkmenistan and Uzbekistan. There is indeed a lot of talk about “water wars” in Central Asia, about a possible collapse of the region, about the likely unravelling of the stability of the area due to clashes over hydro resources.

To me, what we observe in Central Asia is more a confrontation than a war in perspective, a confrontation kept as such by diplomatic efforts made by the state leaders, by the role of international organisations, by the systemic and prospective danger of Afghanistan spilling over and by the presence of Russia, albeit weaker than in the past. There is acrimony, there is conflict, but there are also attempts to scale down risky behaviours, sharp statements and disruptive actions. While weak and perhaps superficial, these attempts should be considered in a thorough analysis of water problems in Central Asia from a political-diplomatic perspective. What I am suggesting, therefore, is not foolish or naïve optimism, but a more thorough and less emotional assessment of the overall regional balance of interests in the region. A proof of this is that a water war in Central Asia has been claimed for at least ten years if not more, and still these states not only have avoided it, but have been able to reach a legal agreement as that of 2008, then abandoned. The hope for the future, therefore, is not that war will be avoided, but rather that these diplomatic and political stalemates will develop in concrete action to make water management in the region better in the interest of all parts concerned. More…

Sunt un dinozaur. Dar eu m-am făcut. Câteva consideraţii despre cultul personalităţii lui Sergiu Nicolaescu 25

sergiu-nicolaescu1
La trecerea sa în nefiinţă, Sergiu Nicolaescu lasă în urmă o naţiune anchilozată intelectual şi moral la a cărei stare de degradare, a contribuit, din păcate, personal în epoca lui Nicolae Ceauşescu. Nimic nu pare să explice mai bine sechelele provocate de regimul comunist (prin inocularea importanţei realizării planurilor de producţie, inclusiv cinematografice) în conştiinţa publică, decât faptul că „imensa” pierdere pe care o suferă cultura română este justificată prin aspectul prolific/cantitativ al filmografiei sale. Inclusiv în presa internaţională, opera sa este descrisă cu precizie chirurgicală ca remarcându-se mai ales prin filmele istorice, pe care le-a realizat în acord perfect cu propaganda comunistă a epocii/în favoarea regimului (Le Figaro , Washington Times, Huffington Post) şi glorificând trecutul naţional.

Dacă istoricul Adrian Cioroianu demonstrează într-un mod absolut pertinent maniera în care se construieşte cultul personalităţii lui Nicolae Ceauşescu în spaţiul autohton inclusiv cu ajutorul filmelor regizate de Nicolaescu, în postcomunism avem parte chiar de un cult al personalităţii lui Sergiu Nicolaescu. Se exprimă regrete la nivel oficial la dispariţia sa şi regizorul este incinerat cu onoruri militare. Se plânge isterizat, se înjură cu fanatism, nu se poate rosti numele său la televiziuni fără a se repeta psihotic adjectivul „mare”, alminteri rişti sa fii ostracizat şi privit ca incult ori pur şi simplu fără bun simţ, „fiindcă despre morţi trebuie să vorbim numai de bine”. Ieri un cinematograf a început să-i poarte numele, azi regizorului i se acordă o stea pe Aleea Celebrităţilor din Târgu Jiu şi mâine vom afla că i se va ridica un bust. Îi lipseşte recunoaşterea internaţională de care se bucură un Tarkovski, dar dânsul este „indubitabil” mare oricum. „Sunt un dinozaur. Dar eu m-am făcut.” este replica lui Nicolaescu care aminteşte de grandomania lui Nicolae Ceauşescu, regizorul adăugând într-un interviu că nici Spielberg nu ar fi fost mai mare ca el în România. Poate că nu dar având în vedere parcursul regizorului nostru, nici nu sunt sigură că Spielberg şi-ar fi dorit o întrecere. More…

Dacă nu știi nici în ce colegiu stai, începe cu HartaPoliticii.ro 4

hartapoliticii_banner_300x250_3
HartaPoliticii.ro este o platformă online de informare cu privire la candidații la Camera Deputaților, Senat, Parlamentul European și la alegerile prezidențiale. Proiectul a fost fondat de Octavian Costache și din martie 2012 este open source. Platforma este un nexus de informații despre persoane politice, conținând informații despre cum au votat în parlament, funcții deținute, prezența în mass media, apariții în listele de candidați pătați, discursuri în parlament etc.

Ce poți face cu HartaPoliticii.ro
More…

Părerile tale vs. programele lor electorale. TestVot și ceva în plus Răspunde

openpolitics.ro

TestVot este o aplicație interactivă prin care utilizatorii își pot testa „afinitățile politice”. Aplicația este integrată în platforma OpenPolitics.ro unde găsiți în plus analize și sinteze pe 13 teme de politici publice.

TestVot-ul actual de pe openpolitics.ro este adaptat campaniei pentru alegerile parlamentare din 2012 dar a fost disponibilă ca testvot.eu și în campaniile pentru parlamentarele din 2008, și europenele și prezindețialele din 2009, dar și pentru alegerile parlamentare din Republica Moldova din 2009.

Ce poți face cu TestVot
More…

Apel public de condamnare … şi ceva în plus 7

Nu se întâmplă des ca Civitas Politics să ia o atitudine comună asupra unui subiect. Există suficiente locuri cu disciplină militantă şi nu suntem unul dintre ele. Dar problema atacului asupra organizatorilor unei piese de teatru despre istoria gay vizează libertatea de expresie şi ni s-a părut cumva că este şi în curtea noastră. După cum spune o notă editorială mai veche încercăm să „evităm tonul auto-suficient, mesianic, afirmaţiile universaliste şi mascarea propriilor convingeri intime drept fapte”.

Dincolo însă de apelul public la autorităţi, merită să ne gândim la violenţa simbolică ce a marcat acest an. De la inamicii Elenei Udrea din Piaţa Universităţii până la hipsterii cu tricouri marinăreşti din Piaţa Victoriei, am redescoperit cu toţii plăcerea atacului virulent şi al tuşei groase. Iar campania Antenei 3 împotriva CCR a dus violenţa de limbaj acceptabilă în public la un nou nivel.

Nu sugerăm nimănui corectitudine politică. Nu trebuie ca vocile moderate să amuţească de frica extremiştilor. Dar facem un apel la discernământ. Chiar dacă violenţa publică este scăzută în ţara noastră, violenţa privată se manifestă constant. În timp ce chinezii, musulmanii sau maghiarii nu (mai) sunt obiectul violenţelor, femei, copii, ţigani, homosexuali sunt în continuare abuzaţi, uneori mortal. Dacă nu putem împiedica violenta privată, să o împiedicăm măcar să se extindă în spaţiul public.

Ni se spune că urmaşii noştri vor fi aculturalizaţi forţat, statul de drept se va dizolva, brigăzile DNA/ USL vor teroriza ţinutul în timp ce stăpânii oculţi de la FMI/ Kremlin vor seca ţara de avuţii. Se întâmplă prea des ca şi noi, cetăţeni şi producători de conţinut online să cădem pradă acestor fantezii; nu doar moderaţia a căzut victimă în ultima vreme ci şi realismul. Dar ele nu sunt nevinovate. Cochetând cu aceste scenarii apocaliptice încurajăm şi legitimăm reacţiile de apărare care pot degenera în violenţă directă.

În acest spirit ne alăturăm şi noi apelului publicat de Miliţia Spirituală şi Dilema Veche.

Andrei Tiut
George Vişan
Ioan Tănase
Irina Pop
Raluca Toma
David Stancu

PS Din afara blogului au decis să ni se alăture:

Irina Lonean (Bujder) (irinalonean.blogspot.be)

Mihaela Biolan (twitter.com/MihaelaBiolan)