Patrioți în vreme de pace, spirite libere în timp de război 5

from-dans
Ca și C din exemplul meu, dna Tocilă își renegociază contractul (social) post factum. Dacă România este scumpă, dacă nu îi oferă cât merită, ea și cu familia ei puteau pleca în altă patrie. Puteau să spună: Românie, votează ca mine sau plec. Dacă nu au spus, atunci acceptă societatea așa cum este ea.

Mie nu îmi place patriotismul în timp de pace. Acolo unde lumea e complexă, patriotul de pace o reduce la două grupuri: ai noștri și dușmanii. Dar pot să îl respect dacă își păstrează combativitatea și la greu. Dacă nu, nu. More…

Maskirovka: noua față a războiului de la porțile Europei Răspunde

Armed men in Slaviansk

Deși acordul de la Geneva promite, pe hârtie, să dezamorseze criza ucraineană (prin dezarmarea grupărilor armate ilegale și restituirea clădirilor ocupate), ar fi o gravă eroare să ignorăm șablonul operațional folosit de Moscova pentru descompunerea Ucrainei. Ar putea fi în curând reluat în Moldova sau statele baltice.

Metodologia pe care Rusia o aplică astăzi în destabilizarea Ucrainei, cel puțin în stadiul actual, nu se încadrează în ceea ce am considera o agresiune clasică prin mobilizarea de formațiuni compacte de tehnică militară și trupe care iau cu asalt teritoriul unui stat. Sigur, aceste elemente există, dar în coregrafia de back­ground, masate la graniță, mai degrabă ca mesaj politic pentru Occident. Pe scurt, „nu este invazia Irakului, campania Șoc și groază, sau debarcarea din Normandia“, spune Anne Applebaum în Washington Post. Dimpotrivă, în avangarda acestui efort se află o întreagă infrastructură mai degrabă invizibilă, reunind combatanți clandestini, sub acoperire, fără însemne, miliții etnice și, desigur, nelipsitele forțe speciale. More…

Delfinii, Dușa și rușii Răspunde

hans-landa

Zilelele acestea cotidianul rus Izvestia a publicat o știre în care se arăta că pe lângă trupele și navele pe care Statele Unite le va desfășura pe flancul estic al NATO pentru a-și reasigura aliații în fața acțiunile agresive ale Federației Ruse din Ucraina, vor fi trimiși și 20 de delfini militari și 10 lei de mare ai US Navy. Știrea a fost preluată și de agenția de știri rusă Ria Novosti care a prezentat-o în limba engleză pentru a fi preluată și de instituțiile de presă internaționale. Toate bune și frumoase, însă știrea era falsă și era cel mai probabil o intoxicație destinată atât „consumului” intern cât și celui internațional.

Lăsând la o parte presa, aspectul cel mai grav, sau dacă vreți cel mai hilar al „știrii cu delfinii”, este faptul că ea a fost comentată de ministrul Apărării, Mircea Dușa, care nu s-a obosit să o dezmintă, deși poate era cel mai în măsură să facă acest lucru.

Astfel ministrul Apărării a devenit victima și portavocea propagandei rusești, în România. More…

Mizele lui 2014 pentru viitorul Afganistanului Răspunde

afghanistan election pic

Națiunea afgană este asemenea unui organism slăbit, expus unui virus puternic (insurgența talibană) care atacă neîncetat un „sistem imunitar“ haotic și disfuncțional. „Ceea ce vedem este o națiune bolnavă, infectată cu insurgență. Este o boală pe care trebuie să o trateze“, rezuma recent generalul McChrystal provocarea afgană. Deși comunitatea internațională se află în Afganistan de aproape 13 ani, totuși investițiile coerente la nivelul întregului teatru de operațiuni au început abia în 2009, când Administrația Obama a anunțat o infuzie de 30.000 de militari (ridicând numărul forțelor americane la aproape 100.000) și un nou tratament fundamentat pe principiile rețetei de contrainsurgență aplicată în Irak în 2007-2008. Întreaga mobilizare de forțe a generat o amplă ofensivă împotriva fiefurilor talibane din Hel­mand și Kandahar, derulând în paralel investiții sistematice în reclădirea sistemului imunitar și a anticorpilor instituționali afgani (armată, poliție, forțe locale de autoapărare), toate în scopul neutralizării virusului insurgenței. More…

Diplomație navală americană în Marea Neagră 2

DSCF1091

Nu cred că amiralul Jonathan Greenert, șeful de operații al US Navy, s-a gândit că mutarea unei escadre de distrugătoare americane la Rota, în Spania se va dovedi utilă chiar atât de repede, mai ales că în prezent numai o singură navă din această grupare a ajuns la noua sa bază. În contextul crizei din Ucraina decizia de a desfășura 4 distrugătoare americane din clasa Arleigh Burke echipate cu sisteme antibalistice nu numai că s-a dovedit o deciziei utilă din punct de vedere operațional – reducând astfel semnificativ numărul de nave și resurse detașate din SUA pentru a asigura Faza I a strategiei de apărarea antirachetă – dar a fost chiar una inspirată.

Motivul fundamental al acțiunilor ruse din Ucraina a fost împiedicarea acesteia de a se apropia de occident și pe cale de consecință de sporire a influenței și prezenței acestuia în spațiul post-sovietic. Invazia Crimeei însă, precum și tensiunile din estul Ucrainei, nu au făcut altceva decât să sporească prezența militară americană în proximitatea Rusiei și să reaprindă interesul SUA pentru estul Europei. Mai mult acțiunile Kremlinului au validat avertismentele venite dinspre flancul estic al NATO cu privire la necesitatea întăririi protecției acestuia. Prin trimiterea în Marea Neagră a distrugătorului USS Donald Cook, scutul antirachetă american, o temă care a tensionat relațiile ruso-americane în ultimii 10 ani și care îi vexează pe decidenții de la Kremlin, este mai aproape de granițele Rusiei decât a fost până acum. More…

Conu’ Diaconu față cu reacțiunea 6

o-scrisoare-pierduta-105880l

Biroul Electoral Central a lămurit o „cestiune” care, de câteva săptămâni bune, a împărțit națiunea în două (sic!): poate dl Diaconu să candideze la alegerile pentru Parlamentul European, deși s-a constatat că acesta este incompatibil și are o interdicție de 3 ani în acest sens, dată Înalta Curte de Casație și Justiție? Răspunsul evident a fost nu. Bineînțels dl Diaconu va contesta în justiție decizia BEC – e dreptul dânsului până la urmă – deși nu mă aștept să i se dea câștig de cauză.

Dar nu importă. „Cestiunea” controversată a candidaturii dl Diaconu nu a fost dacă e legală sau nu. Bunul simț politic și civic putea oferi un răspuns simplu celor care încă mai aveau asemenea dubii: Nu, nu putea. Ceea ce era într-adevăr controversat în toată această problemă a fost gestul dânsului: acela de a căuta să participe cu tot dinadinsul la procesul electoral, chiar dacă justiția hotârăse că nu poate. More…

România, la 10 ani de la integrarea în NATO Răspunde

61436498

Anul acesta se împlinesc 10 ani de când România a devenit membru cu drepturi depline al Alianței Nord Atlantice. Aderarea la NATO a reprezentat un proces politic, militar și diplomatic îndelungat care a impus o serie întreagă de reforme, de pe urma cărora a beneficiat întreaga societate, nu numai forțele armate. Acest text inaugurează o serie de articole ce va analiza efectele aderării României la Alianța Nord Atlantică asupra politicii sale externe și a politicii de apărare.

Aderarea la NATO a reprezentant un efort național, poate cel mai mare de la înlăturarea comunismului. Cu greu un om politic român sau o forță politică poate să-și aroge meritul pentru succesul României în cadrul acestui proces complex intern și internațional. Acest proces a generat un consens un consens politic național ceea ce în momentul de față poate părea excepțional având în vedere polarizarea din prezent. Însă cel mai important aspect al aderării la NATO este faptul că România a putut după foarte mult timp să-și selecteze în mod suveran și independent aliații, fără intervenția sau presiunile vreunei alte puteri. Decizia politică de a deveni membru al NATO nu a fost făcută sub imperiul vreunei mutilări teritoriale – cazul alianței cu Germania nazistă după 1940 sau dictată de vreo putere hegemonică, care controla toate aspectele politicii externe românești – cazul URSS și al semnării Tratatului de la Varșovia. More…

De weekend: „Bozgorii” și Mircea Diaconu 3

Intrebari

[E]xistă diferențe majore între lupta anti-discriminare și lupta anti-corupție. Înainte să fie beneficiarii corectitudinii politice negrii și țiganii au, fost ani la rând, victima reală sau potențială a violenței. Și prin violență înțelegem crimă și viol. Pretenția la măsuri preventive care pun în paranteze libertatea cuvântului are măcar această justificare: apără (mai bine sau mai rău) valori care preced democrația (cum ar fi supraviețuirea).

Anticorupții nu pot să ne promită că ne vor proteja contra violenței iraționale. Tot ce ne spun ei este că, dacă ne supunem formei lor de corectitudine politică ad-hoc punând în paranteze astăzi (în mod voluntar?) libertatea cuvântului și cea de asociere, atunci beneficiile potențiale de mâine (siguranța sporită a statului de drept) vor depăși costurile. More…

Cine apără Ucraina? Răspunde

58035_733231466721667_602617100_n

Un prim nivel de apărare este armata ucraineană care, ni se spune, este cu totul altceva decât a fost cea georgiană. Desigur, nu toți soldații ucrainieni vor accepta să lupte contra Rusiei. Și nu toate mijloacele tehnice vor da randament. Armata Ucrainei este, din câte înțeleg, un amestec de vechi și nou, loialitate națională și nostalgie sovietică. Dar tocmai asta o face imprevizibilă. Dincolo de șocul inițial al încălcării teritoriului unui stat suveran, este evident că Putin execută în Crimeea un fel de acrobație tactică menită să minimizeze rezistența la sol, reacția internațională și reculul opiniei publice în Rusia. O armată imprevizibilă face aceste calcule imposibil de menținut.

Apoi, există reacția străzii în Ucraina. Dacă înaintează, armata rusă se va vedea mai devreme sau mai târziu nevoită să lupte cu civili înarmați cu arme ușoare și pietre de caldarâm. Este genul de situație din care nu ai cum să ieși bine. Dacă masacrezi civilii escaladezi problema la un cu totul alt nivel. Dacă aplici forța în mod limitat te poți trezi că piețele marilor orașe sunt ocupate de manifestanți și scoase de sub autoritatea ta. Când estimăm șansele Rusiei de a gestiona acest tip de situații merită să ne amintim că, dincolo de succese izolate ale britanicilor și francezilor nu există nici o putere invadatoare competentă în momentul de față la nivel mondial. More…

Echilibristica lui Sikorski Răspunde

1393327283653.jpg-620x349

Deal-ul negociat de reprezentanţii UE, încheiat la 21 februarie, prevedea ca în termen de 48 de ore să fie adoptată o lege specială care să reinstituie Constituţia din 2004, precum şi formarea unui guvern de unitate naţională în următoarele 10 zile. Celelalte coordonate fundamentale vizau necesitatea unor ample reforme constituţionale care să echilibreze puterile preşedintelui, guvernului şi parlamentului, precum şi organizarea de alegeri prezidenţiale nu mai târziu de luna decembrie. Între timp, ambele părţi îşi luau angajamentul de a evita recursul la violenţă şi de a lua o serie de măsuri pentru normalizarea vieţii publice prin retragerea „forţelor“. Sigur, vorbim în cele din urmă de un compromis. Iar „compromis înseamnă că nimeni nu a primit sută la sută din ce îşi dorea“, după cum a punctat Sikorski.

În următoarele luni, Ucraina intră într-o etapă extrem de sensibilă. Aşteptările populaţiei sunt imen­se, în contextul unei maşinării birocratice măcinate de corupţie, al unui stat aflat în slujba unor interese oligarhice, pe fondul unor elite decredibilizate, cărora li se cer rezultate rapide. Mai mult de atât, nevoia de cash, într-un moment în care Ucraina traversează valea plângerii economice, este urgentă. Carl Bildt avertiza pe Twitter că „lecţia revoluţiilor sugerează nevoia de a te concentra imediat pe prima zi de după. Şi pe ziua imediat următoare. Altfel riscăm ca totul să meargă în direcţia greşită“. Tocmai această conştiinţă i-a împins pe miniştrii de externe din Marea Britanie, Polonia şi Suedia să pledeze la unison pentru „un sprijin internaţional radical“ care să garanteze accesul Ucrainei la surse de finanţare esenţiale „pentru viitoarea sa sta­bilitate“. Deja se vorbeşte de un veritabil precedent Marshall care ar putea să reunească Statele Unite, UE şi FMI în acordarea unui bailout economic noului guvern ucrainean. More…

Ucraina – pariul lui Putin 7

140228-putin-0453_3f836c6eea7cd157959100b83f27d3a1

Acțiunile Federației Ruse din Ucraina par să pornească de la premisa că Occidentul – Statele Unite și Europa – fie nu va reacționa și va accepta realitățile din teren impuse de Rusia din dorința de a avea relații bune în continuare cu Moscova, fie va reacționa ineficient la utilizarea forței de către Kremlin pentru a-și proteja interesele. Lipsa de reacție sau reacția ineficientă față de utilizare forței de către Rusia în spațiul fost sovietic au reprezentant un pariu consntant al lui Vladimir Putin în raport cu Occidentul, încă de când a ajuns prim-ministru.

Acest pariu a fost verificat prima dată în Cecenia, unde a doua intervenție armată a Rusiei a fost explicată prin nevoia de a combate extremismul islamic și de a asigura integritatea teritorială a Federației Ruse, în ciuda atrocităților care au însoțit-o. Occidentul a considerat al doilea război cecen ca pe o afacere internă rusească, iar după 11 septembrie 2001 a acceptat justificările Ruse că acțiunile militare din Caucazul de Nord reprezentau un nou front în războiul contra terorismului.

Întrebarea care se pune acum atât din punct de vedere politic, cât și strategic, este ce răspuns trebuie formulat de SUA și de aliații săi pentru a descuraja acțiunile agresive ale Rusiei în Ucraina. Sau în termenii folosiți de administrația Obama ce costuri trebuie impuse Rusiei pentru ca aceasta să-și reconsidere poziția. More…

Revoluția din februarie Răspunde

euromaidan-2014-kyiv-ukraine-3

În prezent ceea ce lipsește cauzelor Euromaidanului și determină o serie de incertitudini pe termen lung este testul legitimității acțiunilor sale, legitimitate care nu se obține automat prin intermediul dimensiunii violențelor locale, a regretabilului număr de victime sau a solidarității internaționale. În contextul absenței unor calități reprezentative largi atribuite opoziției ucrainiene, dar și a manifestării unei contestări virulente îndreptată către regimul Ianukovici, elementul central menit să asigure o soluționare pașnică a situației este compromisul încheiat între părțile implicate.

Ucrainienii se află în situația ingrată de a nu avea alternative politice la regimul destituit, o situație prin care a trecut inclusiv România după anul 1989. Înlăturarea unui om, nu garantează stoparea continuității clasei politice oligarhice din Ucraina, din contră pare a favoriza o veritabilă reconversie a sa. De asemenea rocada la putere între oligarhi, nu asigură lipsa posibilității unor derapaje democratice viitoare în fața cărora cetățenii să fie nevoiți să răspundă în mod violent. Lecțiile pe care istoria recentă sau îndepărtată le oferă sunt numeroase în ceea ce privește confiscarea cauzelor revoluționare și transformarea lor în regretabile socluri ale puterii. More…