Deal-ul negociat de reprezentanţii UE, încheiat la 21 februarie, prevedea ca în termen de 48 de ore să fie adoptată o lege specială care să reinstituie Constituţia din 2004, precum şi formarea unui guvern de unitate naţională în următoarele 10 zile. Celelalte coordonate fundamentale vizau necesitatea unor ample reforme constituţionale care să echilibreze puterile preşedintelui, guvernului şi parlamentului, precum şi organizarea de alegeri prezidenţiale nu mai târziu de luna decembrie. Între timp, ambele părţi îşi luau angajamentul de a evita recursul la violenţă şi de a lua o serie de măsuri pentru normalizarea vieţii publice prin retragerea „forţelor“. Sigur, vorbim în cele din urmă de un compromis. Iar „compromis înseamnă că nimeni nu a primit sută la sută din ce îşi dorea“, după cum a punctat Sikorski.

În următoarele luni, Ucraina intră într-o etapă extrem de sensibilă. Aşteptările populaţiei sunt imen­se, în contextul unei maşinării birocratice măcinate de corupţie, al unui stat aflat în slujba unor interese oligarhice, pe fondul unor elite decredibilizate, cărora li se cer rezultate rapide. Mai mult de atât, nevoia de cash, într-un moment în care Ucraina traversează valea plângerii economice, este urgentă. Carl Bildt avertiza pe Twitter că „lecţia revoluţiilor sugerează nevoia de a te concentra imediat pe prima zi de după. Şi pe ziua imediat următoare. Altfel riscăm ca totul să meargă în direcţia greşită“. Tocmai această conştiinţă i-a împins pe miniştrii de externe din Marea Britanie, Polonia şi Suedia să pledeze la unison pentru „un sprijin internaţional radical“ care să garanteze accesul Ucrainei la surse de finanţare esenţiale „pentru viitoarea sa sta­bilitate“. Deja se vorbeşte de un veritabil precedent Marshall care ar putea să reunească Statele Unite, UE şi FMI în acordarea unui bailout economic noului guvern ucrainean. More…