A protesta în stradă constituie o formă de participare politică neconvenţională la care se poate recurge în mod justificat în momentul în care un anume individ sau grup de indivizi consideră că vocea sa nu este suficient de bine articulată prin intermediul canalelor convenţionale de participare politică (vot, candidaturi la funcţii publice, petiţii, audienţe sau consultări pe lângă aleşi şi instituţiile reprezentative). More…
De ce ieşim în stradă? 3
Oricine câştigă următoarele alegeri va fi tentat să se culce pe lauri crezând că ei sunt cei ce au salvat ţara de la pieire şi de aceea pot face ce vor. Putem astăzi să le arătăm că au a se teme de opinia publică, chiar şi între mandate. More…
Putem să trimitem în judecată 100 de oameni? 1
Sper ca în seara aceasta să fie un punct de cotitură şi pentru modul în care forţele de ordine îşi îndeplinesc misiunea. Măcar din instinct de conservare să umple secţiile de poliţie cu huligani, iar secţiile de poliţie să întocmească zecile şi sutele de dosare care se impun. Este mai greu astăzi pentru că e târziu, dar este nevoie. More…
Despre dubla simbolistică politică a protestului în Piaţa Universităţii din Bucureşti 1
În istoria postcomunistă a României, protestul în Piaţa Universităţii din Bucureşti are o dublă şi puternică simbolistică politică. În acest loc din centrul capitalei, în primăvara anului 1990, s-a coagulat opoziţia democratică împotriva guvernului condus de Ion Iliescu, un guvern revoluţionar emanat din eşaloanele doi şi trei ale aparatului comunist care a preluat puterea după căderea regimului. După luni de manifestaţii paşnice de nesupunere civică, acţiunile de protest ale opoziţie din Piaţa Universităţii au fost reprimate cu barbară violenţă de către forţele de ordine în colaborare cu miile de mineri, forţele paramilitare ale Frontului Salvării Naţionale aduse din Valea Jiului, care au descins în Bucureşti între 13-15 iunie 1990, provocând un adânc clivaj politic care a dominat până recent scena politică românească şi care persistă în memoria publică. More…
Die another day. Imaginea protestelor a supravieţuit – cu greu – zilei 2 11
Şi, pentru a-mi confirma temerile, au apărut violenţe. A fost o şansă semnificativă pentru Guvern să înece episodul în derizoriu. Cred însă că această şansă a fost pierdută. […]
Dar erorile nu vor continua la nesfârşit. Personal sper că în zilele (orele?) pe care le au la dispoziţie protestatarii se vor dezmetici şi vor încerca să ofere o alternativă reală. Voi fi şi eu acolo şi voi povesti. More…
Tocqueville despre democraţie Răspunde
În ultimii ani, atât preşedintele Traian Băsescu cât şi liderii opoziţiei bicefale s-au întrecut şi se întrec în mod agresiv în supralicitarea democraţiei populare, declanşând haotic referendumuri, lansând apeluri către popor şi instigând demonstraţii de stradă pro şi contra; însă – aşa cum a descoperit Alexis de Tocqueville cu două sute de ani în urmă – democraţia fără limite, fără reguli procedurale şi fără respectul unor valori mai înalte se reduce întotdeauna la tirania pasiunilor oarbe şi schimbătoare ale mulţimii :
Despre violenţă în Piaţă (ca un fost martor ocular) 3
© Andrei Tiut
Scriu acest scurt post de undeva din afara Bucureştiului, privind cu îngrijorare la televizor.
Mitingul de ieri (la care am participat) a fost spectaculos într-un mod discret şi ne-reprezentat la TV. De unde Piaţa Universităţii fusese un simbol PDL ea a devenit, din senin, un simbol al opoziţiei non-partinice.
Cinci întrebări despre SMURD 10
SMURD nu este o instituţie, este un program. Mai precis un protocol între Ambulanţă şi Pompieri cofinanţat de populaţie prin Fundaţia pentru SMURD. Poate că domnul Arafat a promovat această organizare atipică inclusiv din motive strategice (ca să se ferească de puterea birocraţiei). Dar, pe de altă parte tocmai această structură aduce forţa programului. SMURD foloseşte ethosul serviciului de Pompieri, capacităţile logistice (sedii, şoferi) ale acestuia, fonduri obişnuite de la Ministerul Sănătăţii şi un impozit voluntar al populaţiei pentru a construi un serviciu performant şi cu economii de cost. More…
Hariclea Darclée Răspunde
Astăzi se împlinesc 73 de ani de la moartea sopranei Hariclea Darclée, pentru a cărei voce Giaccomo Puccini a compus opera Tosca. S-a născut la Brăila, adică lângă Galaţi, privind din nord, şi a murit la Bucureşti. More…
Hazard moral în sectorul financiar şi limitarea deficitelor bugetare structurale în zona euro Răspunde
Domnul Lucian Croitoru, poate cea mai potrivită persoană pentru a deveni următorul guvernator al Băncii Năţionale a României, publică un studiu pe Hotnews intitulat Zona Euro: Un adevăr care nu convine, în care argumentează că decizia adoptată de Consiliul Uniunii Europene la sfârşitului anului trecut privind limitarea constituţională a deficitului bugetar structural al statelor membre la 0,5% din PIB (practic un Pact de Stabilitate II), deşi necesară, nu este suficientă pentru a consolida stabilitatea macroeconomică din zona euro, deoarece: 1) pe termen scurt, ea poate contribui la inhibarea procesului de reechilibrare a balanţei de plăţi dintre ţările sudice şi cele nordice prin reducerea cererei externe în ţările cu un surplus de cont curent; şi 2) mult mai important, pe termen lung ea nu modifică în mod credibil anticipaţiile generatoare de hazard moral privind salvarea de la faliment de către guverne a entităţilor private too big to fail. More…
Non idem est si duo dicunt idem. (salarii vs. fond de salarii) 4
Disputa mea tri–par–tită cu Bogdan se poate reduce, cred, la patru întrebări:
Dacă graficul Consiliului Fiscal este incorect.
Aici ar trebui să fim de acord, dar uite că nu suntem
Eu susţin că, din cauza educaţiei (şi riscului) specifice aparatului de stat, Consiliul Fiscal compară mere cu pere. Bogdan nuanţează (educaţie < >competenţă), şi supralicitează. Nici comparaţia pe ramuri propusă de mine nu este corectă, zice el, mai bine să calculăm indicele Gini. Deci amândoi suntem de acord că graficul e corectabil. Jenant de neprofesionist, aş zice eu.
De ce salariile din sectorul public tot trebuiau reduse cu 25% 6
Colegul meu Andrei critică comentariul meu anterior, în care arătam că decizia de reducere cu 25% a salariilor din sectorul public la mijlocul anului 2010 a reprezentat o corectare întemeiată a unei creşteri nesustenabile care a avut loc în cei circa 6 ani anteriori, invocând două argumente: a) sectorul public angajează mai multe persoane cu studii superioare, deci care aparent ar justifica un salariu mai mare; b) datele privind nivelul salariului mediu din sectorul privat sunt distorsionate de evaziunea fiscală ridicată de pe piaţa autohtonă a muncii. More…
Civitas Politics 