(1) Pentru că puterea politică a pensionarilor va crește,
În esență, un sistem de pensii pay-as-you go preia valoare de la generațiile care produc astăzi și o distribuie către generațiile care au produs în trecut. Teoretic, valoarea se obține taxând munca, ceea ce dă întregului aranjament eleganță, simetrie și proporționalitate. Doar că toate acestea sunt înșelătoare. În fapt, când un sistem de pensii intră pe deficit, acest deficit va fi de regulă acoperit de stat, prin redistribuirea unor sume colectate altfel (taxarea profitului, a consumului sau accize).
Majoritatea statelor încearcă din greu să ne convingă că aceste deficite sunt excepția și nu regula. Pentru că, dacă s-ar admite ipocrizia, am deschide o cutie a Pandorei, pe care cei mai mulți oameni o doresc închisă. În situația de față fondul de pensii are o plafonare naturală în cantitatea de bani pe care statul poate să îi strângă de la angajator înainte ca acesta să cedeze nervos și să se mute în economia gri.
Dacă, însă, fondul de pensii ar fi co-finanțat oficial prin metode mai sigure (ex. TVA) am intra brusc într-o lume în care nu mai există o limită „naturală” a pensiilor. Asta ar întrista statul, care s-ar vedea cu o nouă presiune politică pe buget. Ar întrista producătorii, care s-ar putea vedea nevoiți să reducă marjele de profit. Ar putea întrista chiar și consumatorii, care ar vedea prețuri mai mari.
Pe măsură însă ce piramida demografică se inversează, puterea politică a pensionarilor va fi din ce în ce mai mare, până la momentul în care vor putea proclama: „atâta vreme cât economia se menține, pensiile trebuie să vină la timp”.
(2) Pentru că cererea creează ofertă
Statistic vorbind, nu avem de o criză de forță de muncă la nivel global ci o sub-utilizare a muncii. Există literalmente sute de milioane de lucrători care sunt șomeri sau angajați în activități cu slabă productivitate și care, într-o formă sau alta, pot fi direcționați spre zone mai productive.
O problemă mai mare este calitatea. Deocamdată principalii furnizori de muncă sunt regimurile post-comuniste sau America Latină. În ambele cazuri vorbim de țări cu ideologii modernizatoare inspirate, oricât de indirect, din Revoluția Franceză, și în care învățământul tinde să fie obligatoriu și gratuit. În plus mare parte din locurile de muncă disponibile sunt de slabă calificare.
În viitor Africa va fi probabil cel mai mare rezervor de forță de muncă, iar muncile cele mai simple vor fi fost complet automatizate. Șansa Africii este poate tehnologia mobilă care aduce conectivitate relativ robustă chiar și în țări cu infrastructură dezastruoasă. Teoretic o nouă generație se poate auto-educa într-un mod nu foarte diferit de acela în care s-au format programatorii și hackerii români în anii ‘90.
Harta șomajului la nivel mondial în 2010 via Wikipedia
(3) Pentru că producția va continua să se decupleze de muncă
Productivitatea muncii în SUA (sursa)
Pe măsură ce automatizarea avansează, vor exista creșteri de productivitate din ce în ce mai mari. Primele activități lovite au fost cele secretariale (prelucrarea simplă a informației). Ultimele ar putea fi cele din construcții (prelucrarea complexă a materiei) și unele servicii. Dar germenii schimbării există. În timpul vieții noastre vom vedea case construite de către o imprimantă vectorială 3D precum și mașini și drone auto-pilotate care vor prelua activități de transport și curierat.
Intermezzo
Până acum am căutat să arăt că sistemul de pensii nu depinde inevitabil de piramida demografică, și că puterea politică a vârstnicilor îl va ține în viață atâta vreme cât economia rezistă.
Totuși puterea pensionarilor nu este absolută și nu va transforma societățile occidentale în paradisuri socialiste. Statele și pensionarii vor trebui să facă unele concesii marilor corporații pentru a evita ca acestea să migreze în țări cu forță de muncă mai ieftină.
Următoarele puncte vorbesc despre adaptarea forței de muncă,
(4) Cetățenii vor munci de la 16 ani…
O noutate radicală în istoria omenirii se întâmplă sub ochii noștri. Generația noastră s-a jucat cu pistoale, tractorașe și poate stetoscoape; totuși, doar o minoritate am devenit ofițeri, tractoriști sau medici. Generația actuală se joacă cu procesoare numerice (desktop, laptop, tabletă sau telefon); după ce termină facultatea vor lucra tot cu ele.
Desigur, se poate argumenta că deja un computer este mai mult un mediu, și ca doar un program este o unealtă. Chiar și așa, programele de calculator sunt controlate prin interfețe grafice desenate conform unor serii de concepte unitare, astfel încât ceea ce înveți la interfață îți folosește și în folosirea alteia. De aceea joaca, educația și producția pot fi într-o anumită măsură contopite.
Să luam drept exemplu logo-ul din stânga, reprezentativ pentru Jocurile Olimpice de la Londra. A costat echivalentul a 625.000 de dolari. A avut o rată de respingere de 80% într-un sondaj BBC. Se zice că anumite animații care au pornit de la acest logo ar fi indus crize de epilepsie. Nu în ultimul rând, pentru cei cu mintea mai murdară, logo-ul înfățisează o partidă de sex oral între un bărbat (stânga) și o femeie, poate Lisa Simpson (dreapta).
Dacă organizatorii ar fi folosit un sistem de crowdsourcing adresat tinerei generații, acesta ar fi putut costa mult sub 50.000 de dolari iar un premiu de 100.000 de lire ar fi fost suficient de motivant. Și, pentru că un bun sistem de crowdsourcing este și un sistem de evaluare (veting), puștanii ar fi identificat în timp util orice sugestie sexuală nepotrivită.
Desigur, legal, munca minorilor este descurajată. Dar, cu noile tehnologii, o parte a diferenței dintre muncă, joc și producție este ștearsă. Gândiți-vă la munca minorilor precum la niște cursuri de traforaj, doar că de data asta există oameni interesați de produsul final.
(5) … până la 70 și chiar mai mult.
Peste jumătate din locuitorii statelor dezvoltate au slujbe de birou.
Ori, competența de a presta o slujbă de birou nu dispare la vârsta obișnuită de pensionare. Scade doar capacitatea de a lucra sub stres, de a sta la birou opt ore, sau de a face naveta. Dar, dacă ar exista o modalitate de a compartimenta munca în segmente discrete, ar exista și posibilitatea de a oferi din segmentele mai mici și mai puțin urgente proaspeților pensionari.
Ori, asemenea compartimentări se întâmplă. Principala forță a schimbării este costul scăzut al muncii din țări precum India su China. Odată compartimentată munca cea mai simplă, aceeași logică managerială se va aplica și unor lucrări complexe, potrivite experienței profesionale a unei persoane trecute de 60 de ani. Astfel pensionarea poate înceta să mai fie un eveniment brusc și se poate transforma într-o experiență graduală.
(6) Proprietatea va putea fi mai productivă.
Majoritatea puterii de procesare a datelor stă inactivă în orice moment. Multe case de vacanță sau camere goale sunt ne-utilizate economic. Majoritatea automobilelor stau în majoritatea timpului degeaba.
Ori, tehnologia va face posibilă vinderea timpului în care calculatorul dvs stă degeaba. O nouă cultură a consumului face deja posibilă închirierea ocazională a spațiului locativ. Aceeași cultură a consumului va face posibilă închirierea mașinii dvs. odată ce această mașină va deveni capabilă să (se) șofeze singură.
*
Încheiere: cine pierde, totuși? Și ce?
Cei care pierd cel mai mult sunt muncitorii manuali. Pentru aceștia aterizarea lină în viața de pensionar s-ar putea dovedi imposibilă. Nu doar că nu vor avea oportunități de part-time, dar ar putea fi loviți de șomaj cronic încă din timpul vieții active.
Deja automatizarea reduce numărul de muncitori atât de mult încât este mai rentabil să repatrieze fabricile în SUA și să le dotezi cu mașini numerice. Astfel costurile cu forța de muncă rămân scăzute, dar costurile de transport scad. Iar visul unei „blue-collar middle class” începe să pară doar o poveste din trecut.
Apoi, beneficiile noii economii nu se vor răspândi în mod egal. Nu intru aici în detalii despre noile mărfuri ale societății post-industriale, ci mă voi referi doar la un exemplu intuitiv pentru noi toți. Să presupunem că vor apărea tratamente care prelungesc viața, dar că aceste tratamente vor avea costuri extrem de mari. 5% din populația țărilor dezvoltate ar putea plăti aceste sume în mod confortabil. 15% ar putea plăti doar în măsura în care renunță la orice depășește minimul necesar, ajungând, la propriu, să muncească pentru a putea trăi. Iar restul de 80% nu își va putea permite aceste tratamente.
Andrei Tiut
Această postare a fost publicată în seria Apocalipsa se amână.
Civitas Politics 
Exista o limita a automatizarii pe lumea asta cum ar veni, Intotdeauna va fi nevoie de un individ care sa supravegheze linia automatizata de productie ba chiar sa si o programeze si sa o intretina. Asta va fi un job de blue collar worker – dar foarte specializat, un fel de maistru. Iar acest blue collar va trebui sa stie ceva programare.
In alta ordine de idei sprijinul pensionarilor pentru mersul bun al economiei va varia. In unele state acesta va fi mai sporit, pensionarii avand venituri in afara pensiei (actiuni, obligatiuni, rente). In alte state va fi mai scazut – depinzand numai de pensie, pe acestia ii vor interesa doar indexarile, indiferent de mersul economiei.
Pe urma profilul social al pensionarului indica o rezistenta ridicata la schimbare. Acest lucru inseamna ca pensionarii s-ar putea sa se opuna electoral si politic unor reforme necesare pentru functionarea economiei intr-un ritm care sa le asigure un nivel de trai indestulator.
Iar acest blue collar va trebui sa stie ceva programare. – mai nu mai e asa blue
Pe urma profilul social al pensionarului indica o rezistenta ridicata la schimbare. – pai o sa fie cu durere, de acord. Dar va fi
Va fi blue-collar ca va face un colegiu tehnic unde va invata si programare si cum sa-si murdareasca mainile…
Ce ziceam pe Facebook vizavi de logo zic ai lor mai bine acilea http://coudal.com/olympics.php
ma uit si daca e comentez
Foarte bun comentariul dlui George Visan. Va fi mereu nevoie de un om in spatele masinii.
Surprinzatoare este viziunea unei persoane preocupate de futurologie vis-a-vis de gulerele albastre – rezolvarea unor probleme de baza, editarea unui cod urmarind o procedura dinainte stabilita, etc, va fi maine echivalentul unui maistru de ieri. Muncitorii nu mai sunt ce au fost. Asistam la o inflatie de cunostiinte tehnice care ieri pareau ingineresti, iar astazi reprezinta doar un minim de bun simt tehnic.
De asemenea restul articolului mi se pare mult prea optimist: o dezvoltare mai mare prin consum nu inseamna automat un transfer proportional in fondul de pensii. Daca scade varsta in care tinerii incep munca, de ce nu ar creste si varsta pensionarii.
Valoarea unui cetatean pentru un stat este direct proportionala cu valoarea estimata a taxelor pe care acesta le mai are de platit pana la moarte. Un batran nu mai are de platit multe taxe din cauza varstei. A-l asista medical nu reprezinta o prioritate.
Desigur ca „sindicate de batrani” vor putea negocia democratia in preajma alegerilor. Poate o cale buna de urmat pentru batrani este auto-izolarea acestora in comunitati. Impactul lor zonal va fi mult mai mare decat diseminarea lor in restul populatiei.
A-i tine multumiti prin subventii locale la servicii, chiar alimente, asistenta medicala contra votului poate fi o afacere rentabila pentru mai marii zilei.
Pingback: Efectele pe care le va avea scaderea demografica din Romania, efecte pe care deja incepem sa le simtim. | LiMiT
@acspot Ce ma distrez. Inginereste. Exista, se poate vedea cu ochiul liber in aceste zile, un numar de locuri de munca. Mai mare sau mai mic. „Daca scade varsta in care tinerii incep munca, de ce nu ar creste si varsta pensionarii.” Simplu – pentru ca nu poti avea locuri de munca pentru toti. Daca cresti varsta pensionarii n-o sa ai unde sa-i angajezi pe tineri. Astazi, in medie, 30% dintre tinerii sub 30 de ani nu au locuri de munca. De ce? Pentru ca „fosilele” ocupa acele locuri de munca. Nu insult pe nimeni, ma pregatesc sa devin fosila, anul acesta implinesc 30 de ani vechime in munca. Daca numarul locurilor de munca ar creste exponential n-ar fi nici o problema. Nu se intampla asta, iar Andrei explica coerent. E mai simplu sa inlocuiesti munca umana cu tehnologia. De ce? Este mai ieftin. Nu toti oamenii se pot adapta schimbarilor. Nu toti oamenii sunt capabili sa studieze permanent. Nu toti oamenii urmeaza o facultate. Unii nu reusesc sa treaca peste nivelul silabisirii cu degetul pe hartie. Si, cred eu, noi, ceilalti, ar trbeui sa facem ceva tocmai pentru acesti oameni. Cat depsre pensie, multumesc Andrei pentru raza de speranta. Nu de alta, dar la cati bani am bagat in sistemul de pensii poate as merita ceva inapoi 😀
@Sorin Camner
Intr-adevar, adaptabilitatea mai redusa a persoanelor ii va scoate pe acestia mai devreme din circuitul profesional. Costurile ridicare de (re)calificare si amortizarea lor dificila din cauza ferestrei temporale reduse de utilizare a noilor cunostiinte nu ii recomanda drept angajati ideali pe aceeasi pozitie. La aceste lucruri incep sa se adauge costuri mai ridicate ale serviciilor medicale (suportate tot de angajator) si o eficienta mai redusa, totul pe fonsul unui salariu ridicat din cauza cresterilor salariale succesive acumulate in timp.
Dupa depasirea costurilor formarii si calificarii profesionale, este evident ca un tanar va lucra mai mult pe un salariu mai mic decat un angajat cu peste 30 de ani vechime in munca.
Insa de aici si pana la a presupune ca varstnicii vor fi (sau ar trebui sa fie) scosi definitiv din volumul fortei de munca este o cale lunga. Ei pot fi folositi pentru munci „necalificate”. vedem tot mai multe persoane trecute bine de a doua tinerete lucrand drept casieri in hipermarcheturi, vanzatori, etc.
Daca nu ne plac sau nu ne conving modelele autohtone, putem privi peste gard la SUA unde pensionarii nu au doar o singura slujba necalificata, ci doua; plata costurilor medicale ii „obloga” sa munceasca pana aproape de finalul existentei.
Sper ca pe langa voiosie am reusit sa generez si un pic de reflectie Sorin. Spor in toate.
Argumentatia ne spune ca, in mare, actualul sistemul de pensii (bazat pe solidaritatea intergenerationala) va fi inlocuit cu altceva – eventual cu finantarea din alte surse.
Chiar daca pensiile vor continua sa fie platite, nu inseamna ca actualul sistem nu intra in colaps
Sistemul este deja mixt in sensul ca deficitul este finantat sistematic din alte surse. Si nu vad de ce nu ar ramane mixt (adica nu cred ca vor disparea contributiile la fondul de pensii). La un moment dat putem, desigur, vorbi de un „alt” sistem, dar mi se pare ca diferenta este destul de graduala. Oricum, eu polemizam cu cei care spun lucruri de tip: „generatia noastra nu va incasa pensii”.
Al șaptelea motiv ar fi faptul că se află deja în colaps.
Doar intervenția statului menține funcționarea acestui sistem.
Citez „deficitul este finantat sistematic din alte surse”.
Alt citat -Mircea Kivu- „Chiar daca pensiile vor continua sa fie platite, nu inseamna ca actualul sistem nu intra in colaps.”
Modelul de plată presupus intergenerational este de fapt pre-paid.
Va exista o presiune continuă pentru armonizarea cotelor preplătite cu pensiile.
Și bineînțeles angajatul cu vârsta de peste 70 de ani nu va mai fi un nonsens.
Pingback: ANALIZĂ: Se schimbă paradigma politică. Află de ce şi cum | PRO POLITICA