Să ne închipuim că este 30 iulie și președintele suspendat a învins prin neprezentarea propriului electorat. Sau suntem după noile alegeri parlamentare, cu o majoritate ostilă președintelui Traian Băsescu. Ce se întâmplă în această situație?
Se întâmplă că opozanții ar putea (nu e obligatoriu) să iasă în stradă ca și în ianuarie, fără un plan ci doar cu voința de schimbare. Despre asta în alt articol.
Dar de ce ne temem (unii) de Traian Băsescu? Din cauza puterilor sale. Iar cea mai controversată dintre puteri este aceea de a numi primul ministru în răspăr cu cererile majorității parlamentare. Această putere este la originea celor mai multe conflicte constituționale și de legitimitate din 2004 încoace. Fără această putere, nici un președinte, chiar numind personal în Justiție și chiar având rol în politica externă, nu mai este catastrofal.
Ori, actele Parlamentului și ale CCR stabilesc un precedent clar prin care excepționalitatea suspendării este diluată. O majoritate puternică poate folosi acest nou instrument pentru a crea oricând un președinte interimar care să îi nominalizeze primul ministru dorit.
Persoanele la putere, precum domnii Ponta, Antonescu sau Basescu râmăn importante – dar disputa instituțională este tranșată. De aceea oștile Președintelui sunt astăzi compuse din cadavre politice care încă nu au înțeles statutul lor.
Avem deci o acumulare sincopată de puteri în Parlament care începe cu guvernul Tăriceanu 2, continuă cu proiectul Johannis și culminează (deocamdată) sub ochii noștri. În istorie acest tip de eveniment nu este nou sau surprinzător. De la adunările medievale din Anglia și Franța până la Adunarea Parlamentară a UE, parlamentele se folosesc de legitimitate și de capacitatea de a fi izvor de drept pentru a înclina echilibrul puterii în favoarea lor.
Acest reviriment al Parlamentului nu este încă consolidat. Dar deocamdată, trăim într-o nouă republică. Parlamentul a învins. Parlamentele înving întotdeauna.
Pe teme asemănătoare:
- Andrei Tiut: Republica confuză
- Cristian Andrei: Proiectul “Basescu” si referendumul pentru parlament unicameral
- Bogdan Enache: Neajunsurile semi-prezidenţialismului
- Andrei Tiut: De ce vreau sa meargă Victor Ponta la Consiliu (The unenforceable contract)
Civitas Politics 
Parlamentul s-a invins pe el insusi atunci cand majoritatea s-a redistribuit prin migratii politice asa incat configuratia actuala nu mai respecta votul initial (cei mai multi parlamentari nu au ajuns acolo „uninominal” ci prin negocieri de pozitii eligibile in diverse partide; sunt exceptii cei care chiar reprezinta comunitatile care i-au ales). Apoi, parlamentul a invins puterea executiva, rasturnand pe motive populistice doua guverne si instaurand un guvern-marioneta care investeste 75% din timp in gherila politica, neavand pofta sa guverneze de-adevaratelea. Apoi, parlamentul a invins puterea judecatoreasca, votand impotriva unei sentinte definitive care-i afecta doi membri dovediti incompatibili conform legilor votate chiar de ei. Apoi, parlamentul a invins cealalta autoritate aleasa direct de popor si care i-ar mai putea stavili capriciile, inlocuindu-l cu un membru al sau notoriu pentru absenta sa. Parlamentul va impune o lege electorala care va scadea sansa ca fiecare roman sa fie reprezentat in Parlament (teoretic s-ar putea „alege” un parlament care reprezinta doar 10 % din romani, daca de exemplu in fiecare circumscriptie candideaza 5 indivizi iar cel care ia 21% castiga, cu o prezenta la urne de 50%), asadar parlamentul va invinge si poporul. Ma intreb pe cine va mai invinge Parlamentul in continuare?
@Donkey Hot
Intr-o asemenea situatie solutia era urmatoarea: alegeri anticipate. Aceasta solutie a fost sustinuta la inceputul anului de catre USL si USL a atras atentia asupra consecintelor daca anticipatele nu vor fi luate in considerare. Se putea ajunge la alegeri anticipate in mod constitutional prin dizolvarea Parlamentului (art. 89 din Constitutie). Daca veti citi acest articol veti constata ca totul depinde de Presedinte care „poate sa dizolve Parlamentul” dupa „consultarea presedintilor celor doua Camere si a liderilor grupurilor parlamentare”. Lucrul era posibil odata cu schimbarea majoritatii parlamentare ce a avut drept consecinta motiunea de cenzura care a retras increderea acordata Guvernului MRU. In felul acesta am fi avut un Parlament cu o noua componenta si cu o majoritate legitima, rezultata in urma alegerilor. Daca USL a sustinut alegerile anticipate cine credeti ca a fost impotriva si de ce? Trebuie mentionat ca la vremea respectiva presedintii celor doua Camere erau Dl. Vasile Blaga si D-na. Roberta Anastase, ambii PDL, partidul de suflet al D-lui. Basescu. Pe cand acum explicatia pe care o da Dl. Basescu este ca nu a vrut sa se arate ostil coabitarii cu USL, desemnandu-l pe Victor Ponta premier. Si dupa ce spune ca: „“În 10 zile au făcut ţăndări reputaţia României, fără preşedintele care îi încurca. Europa i-a rejectat ca parteneri pe Ponta şi Antonescu”, afirma dupa aceea ca vede (din nou) posibilitatea coabitarii cu USL, ca doar domnia sa l-a desemnat pe Victor Ponta premier!
Daca ar fi ascultat atunci de USL Parlamentul nu mai ajungea sa fie in situatia de a se invinge pe el insusi. Pe deasupra ar fi fost si conform Constitutiei.
„Parlamentul s-a invins pe el insusi atunci cand majoritatea s-a redistribuit”
…asa e
Rasturnarea si suspendarea guvernelor si presedintilor sunt atributele sale – faptul ca dvs nu va place si ca va aflati intr-o minoritate nu face argumentele populiste
„teoretic s-ar putea “alege” un parlament care reprezinta doar 10 % […] asadar parlamentul va invinge si poporul. ”
…Parlamentul va invinge si poporul „teoretic”. Practic acest tip de vot penalizeaza grupurile care se radicalizeaza refuzand sa faca aliante si rasplateste grupurile care fac aliante. Da, la primele alegeri va fi prapad pentru electoratul PDL dar acest electorat a fost „supra-reprezentat” pana acuma asa ca nu le plang de mila.
Exista insa si obiectii mai generale fata de uninominalul intr-un singur tur. Ele sunt valide dar eu personal am inceput sa cred ca cultura politica conteaza mai mult decat tipul de scrutin.
parlamentul a invins celelalte 2 contraputeri pt o democratie functionala. in speta ccrul ca speta a justitiei si presedintele (ca expresie a unei decizii populare la momentul agreeat legal pt alegerea lui)
*contraputeri necesare
@Andrei
De acord ca analiza ta. Da guvernele se nasc in parlament si mor acolo, nu au nevoie de moase prezidentiale. Dar ce imi este de greu de acceptat este opinia conforma careia nimeni nu este mai presus de parlament, inclusiv legea – lucru demonstrat de refuzul parlamentului de a revoca doi membrii desi exista hotarari judecatoresti definitive in acest sens. Din pacate cultura politica a parlamentarilor romani este una a impunitatii in raport cu legea. Un parlament care nu respecta separatia puterilor in stat, sistemul de balante si contraponderi este la fel de periculos ca un presedinte care face acelasi lucru.
@fish, @George
Da, Parlamentul nesocoteste separatia puterilor. Nu Parlamentul nu depaseste limitele echilibrului.
Pana in 2011 aveam un regim atipic, cu Parlament atrofiat care
– nu putea suspenda presedintele (se facuse de ras)
– nu putea numi un PM
– nu dezbatea coduri de legi (ci doar vota la asumarea raspunderii)
– nu putea sa-si schimbe presedintii
Vina nu e doar a lui Basescu si a CCR ci si a Parlamentului insusi. Dar asta nu conteaza.
Dupa rebeliunea lui Ponta nu devenim o republica parlamentara. Dimpotriva abia acuma suntem o republica semi-pezidentiala, in sensul dat in articolul lui Bogdan: adica un presedinte ramane puternic daca controleaza majoritatea data de alegeri.
Din punctul meu de vedere Parlamentul era extram de slabit si aceasta echilibrare echivaleaza cu o democratizare a staului.
Se poate democratizare fara intarirea statului de drept – da. Este o asemenea combinatie stabila – nu prea.
De ce , domnule Tiut , parlamentul ar trebui sa rastoarne presedinti si sa numeasca prim ministri ? Simpla dumneavoastra placere nu tine loc de argumente . Constitutia nu mai e buna , de cand Ponta , permiteti-mi sa-i spun , acest gangav al politicii romanesti , a hotarat ca soarta lui si a socialist…pardon! liberalului Crin sunt mai importante decat statul roman si constitutia lui ? ? Aceasta agresiune la stabilitatea mea de cetatean , in ultima instanta , pe care a facut-o alianta USL , va prilejuieste aceste consideratii pe tema parlamentului atotputernic , teza atat de draga lui Ponta : poporul a hotarat prin parlament .
Imi pare rau , nu pot fi de acord , ca cetatean , cu ideile confuze pe care le expuneti !
Succes incontinuare !
@crisuadi
Am scos comentariul dvs din spam pentru ca observatia pe care o faceti este interesanta. Insa limbajul pe care il folositi ar putea atrage pe viitor moderarea. Ca dl Antonescu ar fi gangav sau eu confuz, nu are nici o pretinenta in discutie.
Acuma la subiect. Presedintele este (oarecum) o parte a puterii executive. daca el numeste primul ministru avem o putere executiva care se numeste singura. Asta e un nonsens. Mai mult sens ar avea sa alegem direct seful guvernului (ca in cazul SUA). Dar daca nu facem asta – si nu o face nimeni in EU -atunci sa lasam parlamentul sa aleaga PMul. Chiar si intr-un regim semi-prezidential
Pingback: Despre declaratiile D-lui. Basescu de la Realitatea TV « Motanul Incaltat
Pingback: Cine va câştiga alegerile? Cine va face guvernul? « Civitas Politics
Pingback: Întrebări după criză « Civitas Politics
Pingback: Raport despre analiza politică în mediul online « Civitas Politics
Pingback: Raport despre analiza politică în online (III) « Civitas Politics
Pingback: Râdem, glumim, dar nu părăsim incinta: Tot ce am scris interesant despre viitorul prim-ministru al României « Civitas Politics