Îți dezaprob spusele, dar voi apăra până la moarte dreptul de a le rosti. (Voltaire)

Ies 3000 de oameni în stradă – în București, în Piața Universității, „în buricul târgului” – și cea mai mare parte a televiziunilor de știri fie nu prezintă nimic, fie relatează evenimentul modest. Paralel cu acest protest a mai fost unul organizat în Cluj-Napoca – din nou nicio informație relevantă. Ne confruntăm cu cel mai mare protest anti-guvernamental organizat din 2012 încoace și acoperirea mediatică a acestei evoluții pe tv, principalul mediu de informare al cetățenilor, a fost modestă sau absentă. Pentru o televiziune de știri care trăiește din audiențe, pe care le monetizează prin intermediul reclamelor, ignorarea protestului de ieri ar fi trebuit să reprezinte un eșec de marketing uriaș. Protestele din 1 septembrie ar fi trebuit să ofere pentru numărul sufocant de talk-showuri politice de pe micul ecran o cantitate enormă de subiecte. Numai că acest lucru nu s-a întamplat, după cum dovedește imaginea de mai jos:

A doua zi, într-o țară normală, șefii de redacții ar fi trebuit să-și prezinte demisiile, deoarece au ratat știrea momentului sau au tratat-o superficial.

Bineînțele explicația ar putea fi extrem de simplă – majoritatea televiziunilor de știri au luat publicitate de la Roșia Montană Gold Corporation și pe cale de consecință nu pot difuza protestul sau să-l prezinte pe larg. Dar sursa problemei este mult mai profundă și ține de scopul televiziunilor de știri din România – accesul preferențial la resursele publice – și promovarea unor actori politici. Majoritatea patronilor de media sunt politicieni sau au legătură directă cu media. Fondatorul unui binecunoscut trust de presă este președintele fondator al Partidului Conservator și a folosit trustul său pentru a-și avansa propia agenda politico-economică în România – Dan Voiculescu, anchetat în prezent pentru șantaj împreună cu o parte din echipa de conducere a trustului său. Un alt patron media este deputat în Parlament și membru PSD – este vorba de Sebastian Ghiță. Pe scurt trusturile de presă din România au devenit parte a puterii politice, caută să aiba acces la puterea politică prin intermediul capacității de a forma opinia publică și au devenit practic actori politici partizani.

Al doilea aspect fundamental al problemei ține de structura pieței media, care este integrată vertical în România. Avem trusturi de presă care adminstrează și dețin simultan cotidiane, agenții de presă, televiziuni și radiouri. Piața media este probabil singura piața din România unde legile anti-trust nu se aplică. Toate aceste aspecte înleznesc cenzura și controlul asupra agendei publice subminând libertatea de expresie.

Acum eu nu sprijin cauza celor care protestează și acum în Piața Universității – cred însă că au un drept inalienabil de a se aduna în piața publică și a protesta pașnic împotriva oricăror probleme de pe agenda publică cred ei de cuvință. Televiziunile de știri nu sunt numai SRLuri sau societăți pe acțiuni – informează dezbaterea publică, prezintă fapte și acțiuni de interes public, au și o responsabilitate civică – pe care însă au abandonat-o. Protestul din 1 septembrie a fost o astfel de acțiune, iar lipsa de interes a televiziunilor de știri a fost o formă de cenzură. Această atitudine a văduvit întreaga societate românească de oportunitatea unei dezbateri. Este un lucru grav care contribuie la degradarea vieții publice în România și fragilizează procesul democratic. Este momentul să reamintim televiziunilor de știri că au și o datorie civică, nu numai una față de acționarii sau patronii lor.

George VIŞAN