Ambasadorul Franței Philippe Gustin

Nu mi-a mai fost simpatic un ambasador străin de la Michael Guest încoace. Drept este şi că nu urmăresc prea îndeaproape discursurile diplomatice.

Dl Guest este interesant pentru că este printre primii ambasadori care au spart zidul tăcerii vorbind deschis despre problemele societăţii româneşti. Făcea asta într-o societate condusă de Adrian Năstase şi se adresa unei prese care era … asa cum o ţinem minte. În această situaţie a reuşit să pară nu vocea puterii americane arogante ci vocea copilului care strigă „împăratul e gol”. Desigur, figuri marcante PSD în frunte cu Ion Iliescu au sărit să apere „afacerile interne”. Dar nu am avut vocea unanimă a Puterii, şi nimeni nu s-a simţit capabil să îl ia peste picior. La terminarea mandatului, prezentatoarele TV suspinau de tristeţe inclusiv la Antena 3.

Dl Gitenstein încearcă şi el ceva în această direcţie. Dar unde dl Guest se poziţionase ca o voce a societăţii româneşti, dl. Gitenstein ne propune gestul invers: să empatizăm noi cu problemele democratice ale Americi în timpul administraţiei Roosevelt. Poate că la nivel înalt este şi asta o bună strategie de comunicare. La nivel de populaţie, efortul se pierde deoarece pentru publicul românesc aceste evenimente sunt obscure şi nu au cum să empatizeze cu ele.

Pe acest fond gri de aşteptări, am citit cu plăcere interviul lui Philippe Gustin, ambasador al Franţei. Cu graţie dar fără să clipească, dl. Gustin profanează tabu-urile ambelor tabere politice. Puteţi citi despre eficienţă în diplomaţie, despre comportamentul impropriu al lui Ponta vis-a-vis de Oltchim, despre pericolul ca Justiţia să îşi depăşească atribuţiile şi despre cum investitorii francezi se tem mai mult de de-profesionalizarea forţei de muncă decât de corupţie.

A, şi despre modestie. Nu ştiu dacă modestia este o calitate nativă a dlui Gustin sau vizitele în teritoriu l-au convins de relevanţa ei când vorbeşti unei ţări nu tocmai vesele. În ambele cazuri sper ca dl Gustin să păstreze acelaşi curs.

RFI: Ambasadorul Franţei: Parteneriatul strategic franco-român trebuie să aibă 2 pagini, nu 20!

Andrei Tiut