Cine apără Ucraina? Răspunde

58035_733231466721667_602617100_n

Un prim nivel de apărare este armata ucraineană care, ni se spune, este cu totul altceva decât a fost cea georgiană. Desigur, nu toți soldații ucrainieni vor accepta să lupte contra Rusiei. Și nu toate mijloacele tehnice vor da randament. Armata Ucrainei este, din câte înțeleg, un amestec de vechi și nou, loialitate națională și nostalgie sovietică. Dar tocmai asta o face imprevizibilă. Dincolo de șocul inițial al încălcării teritoriului unui stat suveran, este evident că Putin execută în Crimeea un fel de acrobație tactică menită să minimizeze rezistența la sol, reacția internațională și reculul opiniei publice în Rusia. O armată imprevizibilă face aceste calcule imposibil de menținut.

Apoi, există reacția străzii în Ucraina. Dacă înaintează, armata rusă se va vedea mai devreme sau mai târziu nevoită să lupte cu civili înarmați cu arme ușoare și pietre de caldarâm. Este genul de situație din care nu ai cum să ieși bine. Dacă masacrezi civilii escaladezi problema la un cu totul alt nivel. Dacă aplici forța în mod limitat te poți trezi că piețele marilor orașe sunt ocupate de manifestanți și scoase de sub autoritatea ta. Când estimăm șansele Rusiei de a gestiona acest tip de situații merită să ne amintim că, dincolo de succese izolate ale britanicilor și francezilor nu există nici o putere invadatoare competentă în momentul de față la nivel mondial. More…

Wess Mitchell: Rusia testează sistemul european post-89 1

Russian President Putin during his meeting with Armenian President Sarksyan in Yerevan

Rusia ar putea fi acum încurajată să aplice tactici similare în altă parte, iar oportunitățile abundă de-a lungul periferiei sale. Precedentele teritoriale pe care le-am văzut în Crimeea și Oseția de Sud devin dintr-o dată posibile peste tot în spațiul ex-sovietic, mai ales în statele baltice, care dispun de aceleași ingrediente care au fost prezente în Ucraina și Georgia. Această situație poate determina statele mici, din interiorul, cât și din afara NATO, să caute modalități alternative de a-și susține securitatea printr-o varietate de alte mecanisme, ceea ce va conduce la revenirea jocurilor de sumă zero, similare celor cu care se confruntă astazi aliații Washingtonului din Asia de Est.

Dacă statele din Europa Centrală și de Est sunt într-adevăr aliați ai SUA, atunci ele așteaptă ca Washingtonul să răspundă credibil în fața agresiunii ruse. America poate comunica această intenție strategică prin staționarea de active militare semnificative pe teritoriul lor. Consolidarea prezenței militare pe flancul NATO trebuie făcută într-un mod care să țină cont de reactivarea geopolitică a frontierei est-europene. Rusia investește masiv în capacități antiacces, de interdicție regională, care ar putea să prevină ca NATO să își sprijine efectiv aliații în eventualitatea unei crize. Asemenea aliaților SUA din Pacific, flancul estic al NATO ar trebui consolidat prin dezvoltarea unor mijloace convenționale care să țină în șah Moscova. More…

O Uniune Europeană disfuncțională în criza din Crimeea 1

{3e861812-c2d0-4899-877b-2f687c0dbedd}

UE este disfuncțională și nu doar Berlinul este principala problemă. Orice expert ar fi indicat la o primă observație doar realismul nemților, care încearcă să profite la maximum de relațiile economice privilegiate cu Moscova. Explicația este valabilă până la un punct, dar nu e suficientă pen­tru a înțelege un fenomen mai profund – divizarea Europei nu doar în clasica interpretare a sferelor de influență UE-Rusia, dar și fragmentarea UE în interior, determinată de percepțiile diferite ale vechilor europeni și ale noilor state membre, precum și de interesele naționale ale acestora. Pentru liderii statelor occidentale, profund preocupați de situația economică a propriilor state, situația din Ucraina este o chestiune secundară a agendei de politică externă, pentru că, pe de o parte, le oferă un argument pentru a continua abordarea de non-membership în relațiile cu Kievul și pentru că Rusia este un partener economic important.

Câteva state din Europa Centrală s-au întors la gândirea și dinamica geopolitică din perioada anilor 1990-1991 și au reactivat Grupul de la Vișegrad (Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia), un format de cooperare creat la începutul anilor ’90, cu susținerea unanimă a UE, pentru a se sprijini reciproc în procesul de europenizare (democratizare) și de reorientare către Occident a politicilor externe. Pentru aceste state, interesele economice s-au diluat prin reactivarea vechilor percepții asupra politicii externe a Moscovei. Membrii est-europeni ai Uniunii aflați geografic mai aproape de Ucraina și care au păstrat în mentalul diplomatic, macăr în stare latentă, teama de Moscova au perceput no­ua escapadă militară a Kremlinului ca fiind o emanație a pretențiilor imperiale ale liderilor de la Moscova. More…

Ucraina şi credibilitatea internaţională a SUA Răspunde

22TH_OBAMA_1765478f

Niciuna dintre avertizările făcute de Statele Unite pe parcursul săptămânii trecute la cel mai înalt nivel nu a injectat o doză serioasă de risc în calculele lui Putin față de Ucraina. Mai întâi Susan Rice, consilierul pe probleme de securitate națională al președintelui Obama, a avertizat Rusia că o intervenție militară ar fi „o gravă eroare“. Apoi, chiar pe fondul mobilizării forțelor ruse la granița cu Ucraina, Samantha Power, ambasadorul SUA la ONU, a cerut „respectarea suveranității Ucrainei“ și reafirmarea la nivelul Consiliului de Securitate a anumitor principii de bază, precum „unitatea și integritatea teritorială a Ucrainei“.

În septembrie anul trecut, pe scena Na­țiu­nilor Unite, Obama afirma că Statele Unite sunt pregătite să folosească forța militară pentru a se opune „agresiunii externe împotriva aliaților și partenerilor, așa cum am făcut în timpul Războiului din Golf“. Reasigurările erau adresate statelor din Orientul Mijlociu, în special saudiților și israelienilor, tot mai nervoși față de reacția ambivalentă, timidă a Washington-ului în raport cu Siria și Iranul. Oare ce valoare mai au astfel de reasigurări pentru publicul țintă din Orientul Mijlociu, când garanțiile de securitate colectivă oferite prin Memorandumul de la Budapesta, și in­vocate astăzi de Ucraina, sunt complet ignorate de Moscova? More…

Tertium datur? Despre perspectivele partidului dlui Tăriceanu Răspunde

dacat
Astfel ajungem la esența problemei. Electoratul nu este o fabrică de cremvuști în care torni mesaje și din care scoți voturi. Chiar și cei mai puțin informați dintre alegători simt nevoia unei minime garanții că votul lor folosește la ceva, că nu este un simplu exercițiu de admirație. Înainte de a lupta pentru voturi, dl Tăriceanu trebuie să se poziționeze ca o alternativă credibilă. Ca să fie o alternativă credibilă, dl Tăriceanu trebuie sa aibă deja voturi. Acest cerc vicios este specific noilor partide și mișcări și, în cazul domnului Tăriceanu și al RPL, poate fi rezolvat în două moduri. Ambele necesită un impuls din partea PSD.
More…

Ce este și ce nu este criza din Ucraina… 1

1000x7503

De fiecare dată, în ultimii 70 de ani, când izbucnește o criză internațională care opune Occidentul sau Statele Unite unei agresiuni, unui gest politic agresiv sau unui stat care nu se conformă normelor de conduită diplomatică acceptate este utilizată analogia cu Acordul de la München din 1938. Este de departe cea mai des uzitată și abuzată analogie istorică când este vorba de o criză internațională. Acesta este și cazul crizei generate de invadarea Crimeei de către Federația Rusă.

Uzul acestei paralele istorice este în general motivat de dorința de a forța decidenții occidentali sau americani să nu cedeze în fața amenințărilor, agresiunilor sau șantajului. München este în istoria relațiilor internaționale, precum și în jargonul diplomatic, simbolul universal al trădării, al abandonării aliaților și al conciliatorismului în fața unui stat revizionist care nu își respectă angajamentul. Ea evocă compromisul „murdar” cu cel mai destestat lider politic din istorie – Adolf Hitler, și consecințele nefericite ale lipsei de fermitatea a liderilor lumii libere. Evocă, de asemenea, experiențele negative ale unei generații de oameni de stat și diplomați care s-au format în perioada interbelică sau în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. More…

Echilibristica lui Sikorski Răspunde

1393327283653.jpg-620x349

Deal-ul negociat de reprezentanţii UE, încheiat la 21 februarie, prevedea ca în termen de 48 de ore să fie adoptată o lege specială care să reinstituie Constituţia din 2004, precum şi formarea unui guvern de unitate naţională în următoarele 10 zile. Celelalte coordonate fundamentale vizau necesitatea unor ample reforme constituţionale care să echilibreze puterile preşedintelui, guvernului şi parlamentului, precum şi organizarea de alegeri prezidenţiale nu mai târziu de luna decembrie. Între timp, ambele părţi îşi luau angajamentul de a evita recursul la violenţă şi de a lua o serie de măsuri pentru normalizarea vieţii publice prin retragerea „forţelor“. Sigur, vorbim în cele din urmă de un compromis. Iar „compromis înseamnă că nimeni nu a primit sută la sută din ce îşi dorea“, după cum a punctat Sikorski.

În următoarele luni, Ucraina intră într-o etapă extrem de sensibilă. Aşteptările populaţiei sunt imen­se, în contextul unei maşinării birocratice măcinate de corupţie, al unui stat aflat în slujba unor interese oligarhice, pe fondul unor elite decredibilizate, cărora li se cer rezultate rapide. Mai mult de atât, nevoia de cash, într-un moment în care Ucraina traversează valea plângerii economice, este urgentă. Carl Bildt avertiza pe Twitter că „lecţia revoluţiilor sugerează nevoia de a te concentra imediat pe prima zi de după. Şi pe ziua imediat următoare. Altfel riscăm ca totul să meargă în direcţia greşită“. Tocmai această conştiinţă i-a împins pe miniştrii de externe din Marea Britanie, Polonia şi Suedia să pledeze la unison pentru „un sprijin internaţional radical“ care să garanteze accesul Ucrainei la surse de finanţare esenţiale „pentru viitoarea sa sta­bilitate“. Deja se vorbeşte de un veritabil precedent Marshall care ar putea să reunească Statele Unite, UE şi FMI în acordarea unui bailout economic noului guvern ucrainean. More…

A new beginning for the Central African Republic? Răspunde

From the Agencies: AP's Ben Curtis in Central African Republic

After 54 years of independence, 5 coups d’etat, and one of the longest and most profound conflicts in the region, the Central African Republic seems to be facing for the first time an opportunity for improvement in political terms. However, enthusiasm should be kept within moderate boundaries, as the CAR carries the burden of a history of violent political confrontations, which have not yet been put an end to.

In order to better understand the reasons behind such skepticism, let us go back to a moment which marked the beginning of a period of the bloodiest civil conflicts in the CAR, namely the early 2000’s. In 2003, general François Bozizé overthrew president Ange-Félix Patassé in a coup, after a failed attempt in 2001. Later in 2005, Bozizé won the elections in the second ballot. In spite of this, he failed to acknowledge the mistakes of his predecessors and continued the tradition of governing in self- interest, in detriment of the consolidation of his own political support. More importantly, the disregard for the regions of the CAR controlled by his political enemies only enlarged the gap between Bozizé and those who opposed him, thus giving birth to rebellious movements. Two main strands of rebellion were created, one based in the northeast, close to the border with Sudan and Chad, and one based in the northwest in areas close to Chad and Cameroon. The former consists of an alliance led by Michel Djotodia, who would become a key political figure in the crisis of 2012-2013. The tensions escalated to a point where, between 2004 and 2007, the CAR experienced a conflict of unprecedented proportions, involving extrajudicial killings in the north, torture, beatings, and rape of subjects and prisoners. Both the Central African Armed Forces( particularly the presidential guard) and the rebellion were responsible for crimes against humanity. More…

Ucraina – pariul lui Putin 7

140228-putin-0453_3f836c6eea7cd157959100b83f27d3a1

Acțiunile Federației Ruse din Ucraina par să pornească de la premisa că Occidentul – Statele Unite și Europa – fie nu va reacționa și va accepta realitățile din teren impuse de Rusia din dorința de a avea relații bune în continuare cu Moscova, fie va reacționa ineficient la utilizarea forței de către Kremlin pentru a-și proteja interesele. Lipsa de reacție sau reacția ineficientă față de utilizare forței de către Rusia în spațiul fost sovietic au reprezentant un pariu consntant al lui Vladimir Putin în raport cu Occidentul, încă de când a ajuns prim-ministru.

Acest pariu a fost verificat prima dată în Cecenia, unde a doua intervenție armată a Rusiei a fost explicată prin nevoia de a combate extremismul islamic și de a asigura integritatea teritorială a Federației Ruse, în ciuda atrocităților care au însoțit-o. Occidentul a considerat al doilea război cecen ca pe o afacere internă rusească, iar după 11 septembrie 2001 a acceptat justificările Ruse că acțiunile militare din Caucazul de Nord reprezentau un nou front în războiul contra terorismului.

Întrebarea care se pune acum atât din punct de vedere politic, cât și strategic, este ce răspuns trebuie formulat de SUA și de aliații săi pentru a descuraja acțiunile agresive ale Rusiei în Ucraina. Sau în termenii folosiți de administrația Obama ce costuri trebuie impuse Rusiei pentru ca aceasta să-și reconsidere poziția. More…

Criza din Ucraina – escaladare fără precedent 2

unidentified-armed-men

Din informațiile disponibile în momentul de față se poate trage concluzia că, în ciuda hotărârii parlamentului rus de a desfășura trupe în Ucraina, Federația Rusă nu pare să fie pregătită să folosească forța pe scară largă împotriva Kievului. Acest lucru s-ar putea schimba însă, situația fiind fluidă și tensionată.

Este probabil ca acțiunile rusești să vizeze în momentul de față atingerea unor obiective limitate – detașarea Crimeei de restul Ucrainei pentru menținerea bazei militare de la Sevastopol – însă hotărârea camerei superioare a parlamentului rus se referă la Ucraina, nu doar la Crimeea. În cazul escaladării tensiunilor și utilizării forței de către Federația Rusă, costurile politice și diplomatice pentru Kremlin vor fi destul de ridicate.

Reacția Kremlinului la evenimentele din Ucraina din ultimele luni nu reprezintă un act al unui stat încrezător în statutul său de mare putere în cadrul sistemului internațional. Mai curând pare a fi o reacție nervoasă bazată frica de a pierde accesul la un punct strategic cheie pentru forța sa militară – baza de la Sevastopol, frica că mișcările de stradă din Ucraina să nu alimenteze fenomene similare în Rusia și să ducă la răsturnarea regimului Putin și frica de a pierde controlul asupra Ucrainei prin alinierea acesteia la Occident, și pe cale de consecință slăbirea hegemoniei rusești în spațiul fost sovietic. More…

Ruperea USL, ruperea PNL și predicții Răspunde

Dincolo de termenii rezervați, ideea era că, dacă USL „dorește” să existe, atunci ea „poate” să existe. În spatele aveam două premise. Pe de o parte, o premisă de raționalitate ca rezultat al procesului politic. Pe de altă parte, premisa tacită a unei prudențe în păstrarea puterii. Altfel spus, o raționalitate orientată spre conservarea puterii în fața unui potențial pericol băsescian și nu o raționalitate „aventurieră” orientată spre maximizarea profitului politic în condiții de risc.

Prima premisă mi se pare validă în continuare. A doua a fost, extrem de probabil, greșită. USL a început să se usuce în interior când diverși politicieni ai Uniunii, la diferite nivele, au ales să joace la offside forțând concesii sub amenințarea șubrezirii sau părăsirii alianței.

Există trei rânduri de motive despre care am vorbit mai sus. Una este epuizarea obiectivelor – pe care l-am prevăzut. Al doilea este comportamentul aventurier (deși rațional) al unei mase critice de politicieni USL – acesta mi-a scăpat. Al treilea (și cel mai la modă astăzi) este erodarea încrederii – despre acesta, iarăși, am vorbit. More…

Revoluția din februarie Răspunde

euromaidan-2014-kyiv-ukraine-3

În prezent ceea ce lipsește cauzelor Euromaidanului și determină o serie de incertitudini pe termen lung este testul legitimității acțiunilor sale, legitimitate care nu se obține automat prin intermediul dimensiunii violențelor locale, a regretabilului număr de victime sau a solidarității internaționale. În contextul absenței unor calități reprezentative largi atribuite opoziției ucrainiene, dar și a manifestării unei contestări virulente îndreptată către regimul Ianukovici, elementul central menit să asigure o soluționare pașnică a situației este compromisul încheiat între părțile implicate.

Ucrainienii se află în situația ingrată de a nu avea alternative politice la regimul destituit, o situație prin care a trecut inclusiv România după anul 1989. Înlăturarea unui om, nu garantează stoparea continuității clasei politice oligarhice din Ucraina, din contră pare a favoriza o veritabilă reconversie a sa. De asemenea rocada la putere între oligarhi, nu asigură lipsa posibilității unor derapaje democratice viitoare în fața cărora cetățenii să fie nevoiți să răspundă în mod violent. Lecțiile pe care istoria recentă sau îndepărtată le oferă sunt numeroase în ceea ce privește confiscarea cauzelor revoluționare și transformarea lor în regretabile socluri ale puterii. More…