![7225187-mediafax-foto-octav-ganea[1]](https://civitaspolitics.org/wp-content/uploads/2015/10/7225187-mediafax-foto-octav-ganea1.jpg?w=300&h=200)
În aceasta cheie trebuiesc citite acțiunile lui Klaus Iohannis. El nu este propriu-zis inactiv, ci așteaptă la cotitură ca să fructifice greșelile neforțate ale adversarului și alte ocazii ce pot apărea. Dacă are succes (vezi Codul Fiscal), cu atât mai bine. Dacă nu are (vezi cazul cotelor obligatorii) se repliază rapid și cooperează cu cei ce l-au învins pentru a nu se vedea eșecul (sau măcar pentru a se uita cât mai repede). More…
Modul în care diplomația română s-a poziționat pe tema crizei refugiaților reprezintă un eșec de proporții pentru care nu există circumstanțe atenuante și care afectează cursul politicii externe. Delicatul dosar al crizei refugiaților a fost gestionat prost și reprezintă prima înfrângere majoră în plan extern a președintelui Klaus Iohannis.
Cea mai gravă problemă cu care se confruntă România în prezent este agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. Dacă Bucureștiul dădea dovadă de o flexibilitatea mai mare pe tema cotelor de refugiați, pentru că oricum nu dispunea de voturile necesare ca să-și impună punctul de vedere, putea folosi măcar votul pe tema cotelor de refugiaț ca o monedă de schimb, într-o negociere viitoare. Având în vedere conciliatorismul german în raport cu agresivitatea Rusiei, iritarea Berlinului pe o temă de politică europeană atât de importantă precum criza refugiaților nu a reprezentat o mișcare inteligentă din partea Bucureștiului. More…
O parte din susținătorii președintelui au puternice așteptări carismatice, adică doresc ca acesta să livreze realizări excepționale, dincolo de limitările funcției. Despre aceștia (pe care îi estimez la 30% din populație la finalul anului trecut) într-un articol viitor. Cele trei oportunități simbolice putea contribui la conturarea dlui Iohannis ca personaj excepțional. Ok, poate că nu toate erau în mod egal fezabile politic. Dar faptul că nu s-a folosit nici una arată că dl Iohannis și echipa sa ar putea avea o problemă de auto-percepție. More…
Protestul de pe 9 mai din Capitală și alte orașe (în special Cluj) este văzut ca un succes de mobilizare, chiar dacă nu unul major. Mai puțin clară este cauza pentru care s-a manifestat. Să spui că „împotriva despăduririlor abuzive” este doar un început. Despăduririle sunt un fenomen social deja, iar printre protestatari a existat nevoia unor poziții mai specifice.
Consider ca protestul a iesit foarte bine. Din punctul asta de vedere sunt multumita 🙂 si vreau sa multumesc tuturor celor care au contribuit.
Dar tocmai mi-am dat seama, ca noi stim de fapt foarte putin pe subiectul asta cu despaduriri.
De exemplu, eu nici macar nu sunt lamurita daca e bine sau nu sa treaca codul silivic in forma actuala saptamana asta in Parlament. Si asta mi se pare ceva ce ar trebui clarificat de urgenta.
Si daca m-ar intreba Ponta: „OK. Aveti dreptate. Facem cum ziceti voi. Ce modific?” eu nici nu as sti ce sa-i raspund exact.
Deci dupa parerea mea, in aceasta perioada ar trebui sa facem foarta multa cerecetare
(IG, protestatară)
Însă, în raportul trimis Camerei Deputaților (aceeași sursă, pct1, coloana 2), textul este completat până la anulare. În noua formă transformarea s![7167812-mediafax-foto-silvana-armat[1]](https://civitaspolitics.org/wp-content/uploads/2015/04/7167812-mediafax-foto-silvana-armat1.jpg?w=306)
e poate face numai cu acordul părților și dacă nu se depășește plafonul de donații. Altfel spus puterea creditorului se dizolvă… numai dacă creditorul semnează că este de acord.
Este un eșec al Președintelui nu numai în a închide această gaură din lege ci (poate mai ales) în a asigura onestitatea partenerilor politici. Ori, fără onestitate, medierea devine mult mai grea. More…
Dar dl Iohannis este politician. Politicienii manipulează – cel puțin în sensul în care prezintă privilegiat propriile puncte de vedere. Iar forma în care ne manipulează echipa de Facebook a domnului Iohannis este atipică.
Politicianul român, in persoană sau prin purtători de mesaj are un stil de manipulare relativ complex, denumit uneori peiorativ „abureală”. Prin contrast, echipa domnului Iohannis adoptă un stil sobru, caracterizat printr-un non sequitur simplu, fără ocolișuri. Adică concluziile, fără să fie nevoie de alte artificii, nu derivă din premise.
În plus, dl. Iohannis folosește în comunicarea pe Facebook un exces de axiome. Puțină căutare pe Internet sugerează că sofismul potrivit în context este thought terminating cliché. Adică plasarea strategică a unui clișeu, adevărat sau fals, al cărui scop este să mute atenția de la lipsa de soliditate a argumentului More…
Problemele de guvernare se reduc la rezistența mai directă sau mai difuză a foștilor stăpâni de sclavi față noua ordine impusă de Daenerys. Cei doi consilieri locali aduși de regină ii oferă acesteia două soluții opuse dar fiecare fezabilă în felul ei. Prima o numesc „soluția Machiavelli”: să se acomodeze și să se accepte obiceiurile locale, chiar dacă acestea includ lupte până la moarte, atâta vreme cât foștii sclavi rămân liberi și au acces la guvernare. Pe a doua o numesc „soluția Lenin”: pornind de la ideea că foștii stăpâni sunt în mod esențial nelegiuiți și nu înțeleg decât frica Daenerys ar trebui să să dească frica în ei prin execuții administrative. OK, termenul de execuții administrative este cu totul necunoscut celor din Essos și toată discuția de reduce de fapt la o singură execuție, dar – credeți-mă – într-acolo evoluează propunerea.
Aceste două soluții revin la cele doua forme de legitimitate discutate. În soluția Machiavelli regina recunoaște o valoare, chiar limitată, obiceiurilor locului. În soluția Lenin, după cum spune unul din personaje, regina este legea însăși. Reforme limitate vs. revoluție.
Însă Daenerys nu își revendică propria legitimitate pe aceste căi. Ea afirmă un sistem de principii universale de dreptate deasupra dorințelor ei și deasupra dorințelor celorlalți. Este tot o formă de carismă, dar mai puțin directă. Ca să reducem totul la politica din România, cei ce o înconjoară pe Daenerys așteaptă un Băsescu sau un Iliescu dar primesc în schimb un Iohannis. More…
Dacă lăsăm momentan la o parte PNL, cine se opune premierului? Carismaticii (consumatorii de carismă) sunt în derivă de ceva vreme, în lipsa unor figuri care să le satisfacă nevoile psihologice. Spre exemplu susținătorii domnului Băsescu (unul din ultimele grupuri relativ agregate) vor fi prea ocupați în lunile ce urmează să explice diferențele ideologice dintre vechiul și noul ex-președinte. Evident, dl Iohannis ar putea să îi scoată pe carismatici din adăposturile lor reci, dar nu pare să aibă această intenție.
Primordialiștii statului de drept își văd visele cu ochii chiar în momentul în care credibilitatea lor intelectuală e lovită în plex. Cu Traian Băsescu în conflict cu CSM, Horia Georgescu cercetat, Monica Macovei amendată și diverși ziariști ai cauzei în diverse situații penibile este greu de crezut că cineva mai merge prea curând la ei spre îndrumare. More…
![25142C9500000578-2926611-Embrace_Kate_Bottley_a_priest_who_features_in_TV_s_Gogglebox_gre-m-46_1422276550726[1]](https://civitaspolitics.org/wp-content/uploads/2015/03/25142c9500000578-2926611-embrace_kate_bottley_a_priest_who_features_in_tv_s_gogglebox_gre-m-46_14222765507261.jpg?w=306)
Ponta și Iohannis au, fiecare în felul său, un plan larg de acțiune. Nu același lucru se poate spune despre PNL. Ușor narcotizat de susținerea populară primită gratuit și neînțelegând destul de bine deruta din PSD noul partid este poate forța politică cea mai confuză de pe piață. Cu detronarea lui Tăriceanu au încercat o premieră chiar și în politica românească: să convingi pe cineva să trădeze fără să îi dai nimic. Faptul că unii liberali au luat în serios acest efort nu poate decât să ne sperie. De fapt nici vechiul PDL nici vechiul PNL nu par să știe ce au de făcut acuma că au devenit împreună un partid de prim rang. Zestrea de abilități de negociere acumulată în decenii de politică fie zace nefolosită fie este consumată în medierea conflictelor interne. Principala veste bună pentru PNL este că timpul pare să fie încă de partea lor. O vreme.
More…
Ce semnifică atunci declarațiile dlui Evseev? Ele fac parte dintr-un război propagandistic și informațional lansat de Rusia împotriva statelor NATO. Aceste declarații belicoase au scopul de a crea panică și neliniște la nivelul opiniei publice româneșt prin invocarea spectrului războiului și agresiunii. Evseev este un agent de influență al Rusiei al cărui scop este să transmită în spațiu public mesajele Kremlinului. Cum dânsul este directorul unui think than (sau pseudo-think tank) opiniile sale au anumit grad de credibilitate pentru presa internațională și pot stârni dezbateri printre specialiștii în politică internațională din țara „țintă” a propagandiștilor ruși. Deși agresive declarațiile dlui Evseev trebuie tratate cu prudență în spațiul public. Un răspuns similar și inflamator nu își are sensul și ar fi exact ceea ce își dorește Kremlinul.
România este ținta retoricii belicoase rusești deoarece este unul din pilonii NATO din regiune. Amenințările lui Evseev trebuie privite în contextul mai larg al presiunilor rusești asupra flancului estic al NATO. Statul român se dovedește a fi o „nucă tare” pentru influența rusească în regiune. Spre deosebire de vecinii maghiari, sârbi și bulgari influența rusească în România este limitată. Nu avem forțe politice credibile care să admire sau să fie capabile să emuleze regimul lui Vladimir Putin. Reformele din justiție au întărit capacitatea statului român de a se proteja în fața corupției, una din metodele preferate ale Rusiei de a se infiltra în sistemele politice și economice ale occidentului. More…
Strategia PSD în momentul de față, susținută mediatic în primul rând de grupul din jurul d-lui Ponta, pare să fie următoarea: până la alegerile din 2016 (1a) Klaus Iohannis trebuie să dezamăgească și (1b) PSD să fie (oricât de puțin) deasupra așteptărilor. Pentru a dezamăgi președintele nu trebuie să fie înfrânt ci trebuie să se înfrângă singur. De aceea PSD nu se poziționează ostil față de președinte (1a) ci încearcă să îi asimileze temele de pe agendă (1b). Șansa PSD de a atinge acest obiectiv se bazează pe așteptarea ca președintele să nu își poată mulțumi toate segmentele de electorat, izolarea Președintelui ca instituție față de decizia economică, așteptările relativ modeste față de PSD pe tema corupției, disponibilitatea partidului de până acum de a-și lăsa liderii „singuri în fața DNA”. Rezultatul dorit al acestei strategii este ca președintele să își atingă vârful de formă undeva în 2015 și să fie în scădere pronunțată în perioada electorală din 2016.
Pericolul PNL, despre care am mai vorbit, este să nu își găsească o identitate clară. Partidul se va vedea sfâșiat între dorința de a nu aliena electoratul lui Klaus Iohannis și nevoia de a nu livra militanți pentru proiectele politice ale lui Traian Băsescu. O rezolvare rapidă a acestui nod gordian nu va fi posibilă, fiind nevoie întâi de fuziunea în teritoriu. Acolo se vor ciocni așteptările unor PDL-iști (paritate, respectarea puterii existente în teritoriu) de așteptările unor PNL-iști care vor contabiliza sporul de voturi adus de Klaus Iohannis în curtea (v)PNL. Partidul trebuie nu doar să navigheze în siguranță prin aceste ape, dar și să reușească consolidarea unei identități publice unitare. More…
Privind problema sub un aspect mai degrabă calitativ, observ că am putut prevedea apropierea PNL de PPE dar nu și apariția nPNL. Am putut prevedea necesitatea lui Klaus Iohannis și lipsa din competiție a lui Sorin Oprescu, dar am supraestimat rezistența la candidatură a lui Victor Ponta.
Dacă mă uit și la predicții din alte articole, observ că nu am putut prevedea valul de prezență la vot care l-a adus pe Klaus Iohannis la Cotroceni (o eroare comună, din nefericire). În schimb, am luat mai în serios decât restul lumii posibilitatea lui Călin Popescu Tăriceanu de a construi un partid cu o minimă viabilitate.
Per total, mi se pare că am ieșit mai bine decât „piața”, deși, între noi fie vorba, piața nu este teribil de dezvoltată. Dar am ieșit puțin mai slab decât în 2012-2013; cum ziceam într-un articol mai vechi, 2014 este un an în care politicienii au avut idei. More…
Civitas Politics 