Autor: Andrei Tiut 
Azi este ziua lui Eminescu și, deci, ocazie de citate pioase. Ceea ce este foarte frumos, clădește conștiința națională. O singură rugăminte însă aș avea. Nu mai citați publicistica. Articolele lui Eminescu vădesc un conservatorism pășunist, defazat nu numai față de timpurile noastre ci și față de conservatorismul unui Maiorescu. Și, fiindcă știu că nu vreți să mă credeți pe mine, voi cita din Istoria literaturii române (Compendiu) a lui George Călinescu: More…
Privind problema sub un aspect mai degrabă calitativ, observ că am putut prevedea apropierea PNL de PPE dar nu și apariția nPNL. Am putut prevedea necesitatea lui Klaus Iohannis și lipsa din competiție a lui Sorin Oprescu, dar am supraestimat rezistența la candidatură a lui Victor Ponta.
Dacă mă uit și la predicții din alte articole, observ că nu am putut prevedea valul de prezență la vot care l-a adus pe Klaus Iohannis la Cotroceni (o eroare comună, din nefericire). În schimb, am luat mai în serios decât restul lumii posibilitatea lui Călin Popescu Tăriceanu de a construi un partid cu o minimă viabilitate.
Per total, mi se pare că am ieșit mai bine decât „piața”, deși, între noi fie vorba, piața nu este teribil de dezvoltată. Dar am ieșit puțin mai slab decât în 2012-2013; cum ziceam într-un articol mai vechi, 2014 este un an în care politicienii au avut idei. More…
Agenda tineretului seamănă cu agenda populației generale în sensul că este dominată de probleme ce țin de raportul dintre venituri și cheltuieli (și siguranța acestui raport). La distanță semnificativă urmează problema sănătății (ea însăși o problemă a supraviețuirii). Problema corupției are o prezență semnificativă (11%) dar nu știm dacă este doar o creștere temporară (precum la populație generală) sau o constantă. În orice caz, este posibil ca tema corupției să devină mai prezentă în funcție de agenda media.
Găsirea unei strategii de comunicare cu cei tineri reprezintă o problemă semnificativă pentru politicieni: cine va face asta va „rupe” niște alegeri. (Țineți cont și că primele două puncte din trei sunt relevante și pentru populația populației generală.) More…
În 2007-2008 importurile de alimente, deja aflate pe trend ascendent, fac un nou salt pentru a a acoperi lipsa ofertei interne. Importurile rămân ridicate dar exporturile compensează din ce în ce mai mult, astfel încât în 2013 România devine exportator net de mâncare (anul nu este prezent în grafic). Agricultura românească rămâne „meteosensibilă”; de aceea prezența unei surse rapide de import prin deschiderea granițelor cu UE are o importanță strategică care nu poate fi subestimată.
Să tragem linie. Agricultura a scăzut în perioada post-comunistă dar nu a „căzut”. Având mult pământ și mulți fermieri, România produce o valoare agricolă relativ mare pe cap de locuitor. Asta deși eficiența (valoarea pe hectar) rămâne slabă. Totuși, românii au scăpat de exporturile forțate din perioada comunistă și se bucură de rolul stabilizator ar relațiilor economice cu restul UE. Asta ne asigură o dietă mai bogată în calorii, lapte și produse animale. More…
Bun, să ne uităm la situația actuală. Cel puțin 1,5 milioane de alegători au venit la vot cu o voință politică care, în mod vădit, nu pare a fi fost definită de partidele politice. Se poate argumenta inclusiv faptul că, acești alegători rămânând orfani de reprezentare politică, avem o încălcare a dreptului la asociere; aici însă argumentația ar fi mai sensibilă.
Ergo, sistemul birocratic prin care partidelor li se cere să se nască gata capabile de a exprima voința a mase largi de cetățeni a eșuat. Merită aici să facem o comparație cu domeniul comercial. Dacă eu vreau să vând pește am nevoie să înființez o firmă care are ca obiect vânzarea de pește. Aceasta este o cerință care trebuie rezolvată cât mai repede și expeditiv. Ca să ies, însă, pe piață este nevoie de alt set de autorizații. Între înființarea firmei și ieșirea pe piață am, însă timp să mă pun la punct cu toate aspectele necesare operațiunii. More…
Putem presupune, în mod rezonabil, că acești 1,5 oameni nu au fost mobilizați pe căile politicii obișnuite. Altfel spus, că a existat un declic în percepție prin care Iohannis simbolul politic a fost înlocuit cu Iohannis simbolul anti-politic (astfel încât mișcările de stradă cu scop implicit pro-sistem să nu fie resimțite ca atare). Avem precedentul Raed Arafat care ne spune că ostilitatea sistemului (în cazul nostru Guvernul) pentru un profesionist aflat la margine (Klaus Iohannis) poate, în condițiile potrivite, să creeze solidaritate. Dealtfel, știm acest fenomen și din alte mișcări de stradă care, în varii țări.
Mai trebuie făcut un salt: de la mobilizare în stradă la mobilizare la urne. Aici mecanismul seamănă destul de mult cu o cutie neagră. Dar precedentele sugerează cel puțin că între o mișcare de stradă de succes și opinia publică generală există anumite sincronizări. PU 2012 a fost susținută de majoritatea populației, Nicușor Dan a obținut un procent mult peste abilitățile sale politice, USRM pare să fi înclinat balanța părerilor populației, mișcarea anti-fracking are populația de partea sa cel puțin în zonele afectate. Dacă în 2012 încă mai era acceptabil să separi manifestațiile de stradă de majoritatea tăcută, această distincție a devenit din ce în ce mai dificilă de la an la an. More…
Atât biologia (copii, boli) cât și presiunea socială („casa ta”) fac ca, în timp, să fie nevoie de cheltuirea unor sume sporite de bani pentru a păstra un nivel de confort similar. Asta afectează mai ales generațiile tinere, care evoluează de la primul job câștigat pe când încă sunt sprijinite de părinți spre situații în car ei înșiși au nevoie de spațiu familial și resurse pentru a sprijini părinții.
În ceea ce privește așteptările, situația este mai bună, pardon, mai puțin rea în 2014 decât în 2013. Pesimismul vizavi de direcția în care se îndreaptă țara se află în scădere, dar rămâne dominant. Deși poate să fie puțin relevant, merită urmărit și modul în care, înainte de alegeri și ca efect probabil al campaniei, pesimismul crește. More…
Dacă ați citit acest sit, ați observat cu siguranță că am anunțat victoria lui Victor Ponta în fața lui Klaus Iohannis. Ca atare, vin în fața domniilor voastre să îmi fac autocritica. Sarcina îmi este mult ușurată tocmai de claritatea victoriei challengerului. Claritate care nu a fost așteptată de nimeni. Asta înseamnă că nu doar cifrele sunt greșite ci și undeva ne scăpa un aspect de bază al comportamentului electoral.[…]
Chiar dacă mă simt mai bine când știu că toată lumea a greșit, rămâne un gând care nu îmi dă pace. Domnul Iohannis a înregistrat un plus de aproximativ 3 milioane de voturi. Dintre acestea 1-1,5 erau previzibile, 1,5-2 milioane au venit ca o surpriză. Să zicem 2 milioane ca să fie mai înspăimântător. Dumneavoastră vă dați seama ce înseamnă 2 milioane? Este populația Bucureștiului. Sau jumătate din populația Republicii Moldova. Toți aceștia erau prin punctele a, b, c, d. Și, într-un interval de două săptămâni, au ajuns toți în punctul X fără să îi vadă nimeni. X este pătrățelul unde poate fi ștampilat Klaus Iohannis. Dar dacă era altceva? Se sparie gândul.
More…
Primul este o personalitate puternică, care va ocupa o poziție cu puteri semnificative. A promis aleșilor locali ACL că dl Predoiu va fi prim-ministru. A promis poporului că Traian Băsescu nu va fi prim-ministru. A promis că nu se vor tăia în mandatul sau salarii și pensii. Primul domn Iohannis știe dacă un sondaj este manipulat numai citindu-l (nu inventez, a zis asta).
Al doilea Klaus Iohannis este mult mai ponderat decât primul. A pus bemol treptat pe toată discuția cu Predoiu-premier. A admis (aproape) deschis că PNL ar putea să nu fie în stare să dea jos guvernul Ponta. A insistat că președintele nu abrogă legi. A trimis un răspuns nuanțat către Politică fără Bariere. More…
Deși perspectivele sunt, în linii mari previzibile, există câteva necunoscute.
Cu cât se va mobiliza mai tare electoratul din Transilvania în favoarea d-lui Iohannis? Dincolo de alte considerente este vizibilă o urmă bine controlată de mândrie locală în demonstrațiile antiguvernamentale și parțial electorale dintre tururi (vezi lozinca „Deșteaptă-te oltene”). Dealtfel, manifestațiile nu au prins avânt în afara arcului carpatic decât în București. Este perfect posibil ca ardelenii care simpatizau cu Iohannis să simtă nevoia de a strânge rândurile și a veni la vot în mai mare măsură. O eventuală mobilizare ardelenească se va simți pe parcursul zilei în prezența raportată de BEC.
Cu cât se va mobiliza mai tare electoratul vârstnic rural în favoarea d-lui Ponta? În spatele primei victorii la urne puțini au observat că vârstnicii din rural, electorat tradițional al PSD nu au fost prezenți în număr mare la vot. Motivele acestei defecțiuni sunt necunoscute. Dar putem bănui că în timp ce domnii Iohannis și Ponta se fugăreau reciproc prin televiziuni social-democrații au lucrat să câștige acest electorat. Măsura succesului se va vedea indirect și parțial pe parcursul zilei în prezența în rural prezentată de BEC. Dacă un exit-poll de încredere oferă structură pe vârste și medii înainte de 21:00 vom vedea chiar mai direct. More…
Discursul prezidențiabilului ACL are mult din discursul ADA/ Traian Băsescu din 2004. Nu repet aici acuza de „băsism”. Temele și abordarea sunt cele din perioada conciliantă președintelui, înainte să devină „marele Băsescu”. Nu mă îndoiesc că dl Iohannis își propune să atingă obiectivele de atunci cu mijloace mai democratice și mai puțin divizive. Doar că… în 2014 știm mai mult decât în 2004. În 2004, când trăiam sub „domnia” unui birocrat (Adrian Năstase) corupția și, în general, răutatea umană, păreau principala problemă a țării. Astăzi ar trebui să știm că anticorupția polițienească nu rezolvă decât o parte a problemelor țării. Este nevoie de reguli financiare care să limiteze ocaziile de corupție. Este nevoie de bune reguli constituționale care să limiteze răul pr care îl fac oamenii răi.
[…]
USL și apoi PSD singur au transformat fluiditatea într-o strategie de guvernare. Această frază nu este deloc ironică. Spre oroarea celor care nu înțeleg decât de cuvântul comisiilor prezidențiale sau academice, guvernarea Ponta a devenit campioană al stilului: „începem acum și pe urmă mai vedem noi”. Per total asta a dus la o deblocare perversă a birocrației și la un feedback robust (și furibund) al societății civile. Prețul acestul stil agil este că din când în când vei da tare cu capul în zid – vezi cazul Roșia Montană.
More…
Evident, teme sunt multe și toate esențiale pentru trecutul, prezentul și viitorul tării. Dar numai unele includ cifre și argumente raționale. Ambele teme pe care le identific aici sunt fluide și se reinventează în fiecare zi (uneori mai des). Nu voi da, deci, linkuri.
Prima temă ar fi „cine e de vină pentru că dreapta nu a câstigat alegerile”. Prin „cine” ne referim desigur la categorii de electorat care nu au „văzut lumina adevărului”. Știu, nu pare ceva incitant dar suprinzator de multe pietre au fost răscolite pentru a valida (sau invalida) țapul ispășitor. Unele dintre ele chiar interesante.
A doua temă este dimensiunea fraudei electorale. Deși logic independentă, o veți vedea (prea) des ca o subdiviziune a celei dinainte. Răspunsurile variază de la neglijabil până la „de ce a votat atât de multă lume pe listele suplimentare”. More…
Civitas Politics 