Cine eşti tu, invenţie?
Astăzi, la o cafea, mama mi-a spus că Andrea Marin a luat medalia de aur la Salonul Mondial de a Geneva cu o pereche specială de scutece de unică folosinţă şi Ioana van Staden a luat o medalie de aur pentru o metodă revoluţionară de diagnosticare a cancerului. Cele două medalii, însă, sunt doar o parte din cele 24 de medalii de aur, 15 de argint, opt de bronz şi 11 premii speciale câştigate de România la acest eveniment.
E posibil să fi auzit de truth-o-meter, un instrument prin care politifact.com verifică cât de corecte factual sunt afirmaţiile făcute de politicienii americani. Situl a avut o oarecare notorietate şi datorită Obamameter un instrument de verificare a promisiunilor făcute în campanie de preşedintele Obama.
De curând emisiunea „This week” (ABC) an contractat acelaşi sit pentru a verifica… acurateţea afirmaţiilor făcute de politicieni în timpul emisiunii. O iniţiativă interesantă şi pentru România.
Traian Basescu, José Manuel Durão Barroso, Emil Boc
După alegeri experienţa de a urmări ştirile a devenit frustrantă. Fără adrenalina confruntării între candidaţi, brusc lucrurile şi-au pierdut interesul şi ceea ce înainte îmi mânca ore întregi a devenit o corvoadă.
Aşa că m-am limitat la o selecţie de surse „esenţiale”. Degeaba. Acelaşi sentiment că oamenii aceştia vorbesc de fapt cu ei înşişi.
Ca să mă lămuresc, m-am apucat să împart ştirile cu mâna, pe 4 categorii:
Este trecut de miezul nopţii de sâmbătă, deja duminică 28 noiembrie 09. Ca orice român interesat de politică, vreau şi eu să ştiu dacă e adevărat că actualul preşedinte Traian Băsescu a lovit/pălmuit un copil în Ploieşti, în campania electorală din 2004. Neputând face analiză video (nu mă pricep), singura mea şansă e să fac analiză de discurs….
Deci…
Actul 1: Preşedintele nu neagă, „Vă asigur că o să mă uit şi o să vă dau o explicaţie. Dar zice copilul ceva? A spus ceva urât?” – după cum s-a tot comentat, e comportament tipic de om vinovat, dar poate fi şi o lipsă cruntă de inspiraţie.
Actul 2: Preşedintele neagă: Niciodată în viaţa mea nu am lovit un copil. – O negare corectă deşi târzie.
Actul 3: Preşedintele e apărat pe Youtube de unde preia www.băsescu.ro
(Toate filmele de mai jos au fost descărcate în noaptea de 27-28 noiembrie şi puse la păstrare. Asta mă asigură că sunt sursele originale dar compresia are, desigur, de suferit. Linkurile duc în teorie spre originale)
Parlamentul Suediei (Riksdag)
Sunt deja doi ani de când ziceam:
Să presupunem, deci, că, de mâine, vom avea parlament unicameral ales prin vot uninominal. Experienţa alegerilor locale de până acum îmi permite să estimez că noul parlament ar putea fi altfel decât până acum (mai carismatic), dar nu mai competent şi, aproape sigur, la fel de coruptibil.
Privind înapoi aproape că ma mir cât de timidă este critica pe care o aduceam atunci acestui sistem. Astăzi dacă aş vorbi despre uninominal aş avea desigur cuvinte mult mai aspre.
Există trei metode de a gestiona problema serviciilor publice compatibile cu o democraţie. Primul este să ne alegem pur şi simplu funcţionarii publici. O asemenea soluţie este încă şocantă pentru marea majoritate a electoratului românesc, dar nu inimaginabilă. În diverse state din SUA electoratul poate alege şerifi, procurori, ba chiar judecători. Nu mi-aş imagina în România alegeri pentru şeful Gărzii Financiare (suntem prea populişti); dar putem alege şeful autorităţii locale pentru protecţia consumatorului, sau al Inspecţiei Muncii.
Several reports yesterday and today wonder whether Twitter was or was not instrumental in mobilizing the crowds during the current Chişinău riots (see here several links). While most of them believe that Twitter was not effective in organizing the riots, there are few if any answers to the question: what does Twitter serve for.
bla bla bla More…
La ora la care scriu acest text pare destul e sigur ca votul uninominal va fi legiferat probabil in o formă sau alta. Nu sunt foarte sigur de entuziasmul trezit de acest sistem, şi aş fi preferat net să fie introdus la o singură cameră ca să avem ocazia să testăm rezultatele. Articolul de faţă examinează consecinţele combinaţiei potenţiale cu un sistem parlamentar unicameral. Ca şi „uninominalul”, „unicameralul” ar fi o idee agreată oricând de electorat; şi chiar au fost promovate în paralel la un moment dat.
După părerea susţinătorilor votul uninominal produce o mai mare legitimitate a parlamentarului, bazată pe relaţia mai stânsă între politicieni şi electorat. Iarăşi, după părerea susţinătorilor parlamentului unicameral, acesta duce la o mai mare eficienţă a activităţii legislative. Nu doresc să contest aici nici legitimitatea nici eficienţa sporită. Pe de altă parte, dată fiind actuala clasă politică, aceste două caracteristici pot face mai mult rău decât bine.
În momentul de faţă există trei forţe care se confruntă în conflictul din Justiţie, fiecare cu o anume relaţie cu un centru de putere politic. CSM-ul este o instituţie a „vechiului regim” din, cel construit după înţelepciunea PSD. Ministrul Chiuariu este un liberal reprezentând un guvern liberal. În sfârşit procurorii DNA au fost numiţi de preşedinte la propunerea ministrului susţinut de PD, Monica Macovei.
Mulţi oameni pe care îi respect susţin o parte sau alta în acest conflict. În general ei cred că există o parte bună şi una rea, împărţind apele în reformişti şi antireformişti, adepţi ai independenţei justiţiei sau ai statului poliţienesc. Nu sunt sigur însă că o asemenea claritate în concluzii are o bază raţională. Nici una dintre cele trei grupări nu a confirmat că merită o asemenea investiţie de încredere.
Dezbaterea despre viitorul Europei mi s-a părut pentru multă vreme a fi un lucru oarecum neesenţial. Într-un mod destul de evident, oricât de rău ar fi fost în Europa, nu putea fi mai rău decât într-o Românie lăsată de capul ei. şi apoi, nu poţi modifica regulile unui club în care tu nu eşti parte.
Lucrurile acestea însă se schimă odată cu intrarea efectivă în Uniune, iar timpul scurs de la discutarea tratatului fost „constituţional” ar fi fost o ocazie foarte oportună de dezbatere. Dacă aşa ceva ar fi existat în societate (fie ea şi „civilă”), eu aş fi fost alături de cei care nu se entuziasmează de modul în care tratatul construieşte o Europă puternică la nivelul politicii globale.
În acest text voi discuta despre forţa UE în termeni de funcţionalitate, avantaje competitive şi, nicidecum în ultimul rând, resurse. La final voi construi o comparaţie între ceea ce eu consider că ar fi un exemplu de succes al politicii europene şi actuala stare de stagnare.
În textul care îl precede pe acesta am încercat să sugerez (fără a face o demonstraţie completă) că fricile care ar popula în momentul de faţă imaginarul intelectual românesc se referă la Nicolae Văcăroiu, ca reprezentant al trecutului comunist, Gigi Becali şi Corneliu Vadim Tudor, ca reprezentanţi a două tipuri de naţionalism.
În acest text voi încerca să arăt că asemenea temeri sunt supraevaluate, în sensul că deşi parţial explicabile, ele nu mai justifică acţiunile care ni se cer în numele lor.
Civitas Politics 