În mediul intelectual autohton a crescut în ultimii ani interesul pentru istoria conservatorismului politic românesc[i], însă rolul crucial al personalităţii lui Gheorghe Asachi (1 martie 1788-12 noiembrie 1869) în conturarea acestui curent politic a fost de regulă trecut cu vederea. Conservatorismul clasic românesc – cristalizat după Revoluţia din 1848 şi maturizat în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza – a fost de la bun început şi până la sfârşit un fenomen preponderent moldav, iar Gheorghe Asachi – cărturarul moldovean post-iluminist, situat din punct de vedere ideologic undeva între Johann Wolfgang Goethe şi Edmund Burke – a fost adevăratul său părinte spiritual.
Category Archives: Bogdan C. Enache
Scurt îndreptar privind neoliberalismul şi ignoranţa stângii postmoderne reloaded 9
Într-un comentariu apărut pe site-ul Criticatac, un portal al stângii postmoderne româneşti care, printre altele, se străduieşte să nege dezastrul societal şi genocidul social al comunismului tot aşa cum neonaziştii se străduiesc să nege Holocaustului, Cornel Bran şi Daniela Gabor publică un manifest-program intitulat îndrăzneţ, “Cum ieşim din neoliberalism?”, care, în ciuda aparentei sale sofisticări pentru necunoscători, reprezintă un monument de ignoranţă a stângii postmoderne în ceea ce priveşte neoliberalismul şi mai ales în ceea ce priveşte problemele cu care se confruntă economia românească, una atât de puţin neoliberală din nefericire. More…
Societatea civilă şi societatea ONG-urilor Răspunde
Deşi au trecut mai bine de 20 de ani de la restaurarea unei democraţii liberale, în România persistă o confuzie adâncă, ba chiar neînţelegeri profunde, a câtorva noţiuni de bază ale filozofiei politice asociate acesteia. Una dintrele cele mai vizibile dintre acestea este semnul egal pus cu de la sine putere de mulţi intelectuali între ONG-uri, de preferinţă ONG-ul în care aceştia activizează, şi venerabila idee de societate civilă. More…
Cine a avut de suferit mai mult de pe urma crizei: angajaţii din sectorul privat sau cei din sectorul public? Răspunde
În unele segmente ale opiniei publice circulă mitul că angajaţii din sectorul public au fost singurii care suferit ca urmare a crizei economice declanşate în 2009 sau că măsurile de austeritate luate de guvernul Emil Boc, şi anume reducerea cu 25% a salariilor acestora, ar fi fost o măsură ideologică menită să instituie un “război de clasă” între angajaţii din sectorul privat şi angajaţii din sectorul public. Nimic mai fals!
Despre protestele de stradă, opoziţie şi domnia legii 2
Se prea poate ca instituţiile reprezentative să fie disfuncţionale, adică reprezentanţii poporului – fie cei la putere, fie cei din opoziţie – să acţioneze în contradicţie cu sentimentele, valorile şi opiniile poporului care i-a ales. Nici în acestă situaţie însă soluţia nu constă în debarasarea de domnia legii şi de instituţiile democraţiei liberale, „revoluţie” şi instaurarea “democraţiei străzii” sau nu-ştiu-ce altă formă de „democraţie participativă”, ci reformarea şi întărirea instituţiilor reprezentative, adică creşterea capacităţii acestora de a acţiona într-o mai strânsă concordanţă cu sentimentele şi opiniile majorităţii cetăţenilor, prin eliminarea partidocraţiei, îngrădirea rolului deţinut de grupurile de interese în politică, reducerea corupţiei, o mai bună consultare ş.a.m.d. More…
Scurt îndreptar privind indecenţa unor foşti miniştri care îşi dau cu părerea despre economie 2
Într-un comentariu apărut pe Vox Publica, domnul Ionel Blănculescu, un fost ministru în guvernul-etalon al corupţiei din istoria post-decembristă a României, guvernul PSD Adrian Năstase, depune în mod lăudabil un mic efort de a critica în mod cinstit eficacitatea măsurilor de austeritate adoptate de guvernul Emil Boc în 2010, măsuri adoptate în baza unui program cu FMI şi Comisia Europeană cu scopul de a atenua impactul crizei economice asupra stabilităţii macroeconomice a ţării, însă din păcate acesta se rezumă la a aduna fără nicio logică analitică câteva chestiuni şi probleme punctuale care au ţinut prima pagină a jurnalelor economice din ultima vreme şi la a cita ritualic numele (doar numele!) economistului american de stânga Joseph Stiglitz, tot aşa cum şamanii invocă sufletul morţilor.
Despre cele două sensuri ale politicului 2
Dacă protestele în stradă nu fac decât să accelereze pierderea puterii unui partid şi venirea la puterea a altuia, cu aceleaşi metehne şi probleme, dacă nu chiar cu mai multe, ele nu sunt altceva decât o distracţie More…
Istoria tragică a Basarabiei Răspunde
Scurt îndreptar privind neoliberalismul şi ignoranţa stângii postmoderne 2
Când un fin literat se exprimă asupra unor complexe chestiuni economice, sociale şi instituţionale asupra cărora nu s-a aplecat îndeaproape, acesta fie reuşeşte să pună în circulaţie o nouă şi fertilă idee, fie se lasă pradă unor prejudecăţi dominante, glosând pe o sumă de locuri comune şi comiţând cele mai elementare erori de judecată. Acesta din urmă este şi cazul domnului Ion Vianu, care, într-un comentariu apărut în Revista 22, amestecând o serie de adevăruri, de semi-adevăruri şi de neadevăruri, ajunge la concluzia uluitoare că „neoliberalismul de azi nu este altceva decât bolşevismul, minus lozincăria propagandistă a comunismului … care are drept scop acapararea puterii de către un mic grup şi păstrarea ei cu orice preţ.” Hasta la revolución compañeros?
153 de ani de la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza pe tronul Moldovei Răspunde

Carol Popp de Szathmary - principele Alexandru Ioan Cuza (colecţiile Muzeului Naţională de Artă a României, Bucureşti)
Astăzi se împlinesc 153 de ani de la alegerea „nobilului republican” Alexandru Ioan Cuza – în data de 5 ianuarie 1859, conform calendarului iulian/17 ianuarie 1859, conform calendarului gregorian – pe tronul Principatului Moldova. În memoria acestui eveniment crucial din istoria României – care a pavat, pe de o parte, drumul spre unificarea naţională odată cu dubla sa alegere pe tronul Ţării Româneşti de către Adunarea Obştească din Bucureşti, în data de 24 ianuarie/5 februarie a aceluiaşi an, şi care a pus bazele, pe de altă parte, redobândirii independenţei Principatelor române faţă de suzeranul Imperiul Otoman, „protectorul” Imperiul Rus şi garantele puteri ale Concertului european (Franţa, Anglia, Imperiul Habsburgic, Prusia şi Regatul Sardiniei şi Piemontului) – întrerupem „programul obişnuit” din ultimele zile pentru o scurtă evocare :
Despre mulţime, revoluţie şi falimentul gândirii critice 2
A protesta în stradă constituie o formă de participare politică neconvenţională la care se poate recurge în mod justificat în momentul în care un anume individ sau grup de indivizi consideră că vocea sa nu este suficient de bine articulată prin intermediul canalelor convenţionale de participare politică (vot, candidaturi la funcţii publice, petiţii, audienţe sau consultări pe lângă aleşi şi instituţiile reprezentative). More…
Despre dubla simbolistică politică a protestului în Piaţa Universităţii din Bucureşti 1
În istoria postcomunistă a României, protestul în Piaţa Universităţii din Bucureşti are o dublă şi puternică simbolistică politică. În acest loc din centrul capitalei, în primăvara anului 1990, s-a coagulat opoziţia democratică împotriva guvernului condus de Ion Iliescu, un guvern revoluţionar emanat din eşaloanele doi şi trei ale aparatului comunist care a preluat puterea după căderea regimului. După luni de manifestaţii paşnice de nesupunere civică, acţiunile de protest ale opoziţie din Piaţa Universităţii au fost reprimate cu barbară violenţă de către forţele de ordine în colaborare cu miile de mineri, forţele paramilitare ale Frontului Salvării Naţionale aduse din Valea Jiului, care au descins în Bucureşti între 13-15 iunie 1990, provocând un adânc clivaj politic care a dominat până recent scena politică românească şi care persistă în memoria publică. More…



