Obama în Estul Asiei: Un ritual de reasigurare sub semnul Crimeei Răspunde

la-apphoto-japan-obama-asia-jpg-20140423

Întregul turneu al lui Obama în Asia s-a aflat simbolic sub semnul Ucrainei. Mai întâi, concluziile care s-au articulat pe flancul estic al NATO par să se transforme ușor în coșmarul statelor din Marea Chinei de Sud: „agresiunea împotriva Ucrainei este o schimbare de paradigmă, sfârșitul încrederii în ordinea post-Război Rece. Această ordine, bazată pe respectul suveranității teritoriale, a integrității și inviolabilității frontierelor și pe credința că putem să construim relații fundamentate pe valori comune, s-a prăbușit. Tratatele internționale nu se mai aplică, iar forța brută este din nou legitimă. Regulile au fost aruncate pe fereastră. Lumea s-a întors la jocul de sumă zero“, spunea recent președintele Estoniei, Tomaas Ilves, într-un editorial din Washington Post. Sunt gânduri care rezonează profund, deopotrivă la Manila sau Kuala Lumpur.

La Tokio, cel mai mare semn de întrebare este însă legat de soliditatea garanțiilor oferite de o Americă în plină recalibrare geopolitică și care pare să acumuleze tot mai mult o problemă de credibilitate în respectarea pragurilor ultimative, aparent de netrecut: „liniile roșii pe care președintele Obama le-a stabilit în Crimeea s-au transformat într-un covor roșu“, pe care Rusia mărșăluiește triumfătoare, spune Tetsuo Kotani de la Japan Institute of International Affairs. Mai mult, dacă Washingtonul a ales să reinterpreteze garanțiile date prin Memorandumul de la Budapesta față de integritatea teritorială a Ucrainei, golindu-le de conținut, „de ce ar crede liderii Japoniei că Statele Unite ar face altfel în cazul unor insule îndepărtate și nelocuite, care nu sunt altceva decât o mână de pietre?“, se întreabă Yuriko Koike, un fost ministru japonez al Apărării. More…

România și NATO: Ce ar fi fost dacă? (I) 7

resize-of-2004-nato-drapel

La zece ani de la aderarea la NATO, o întrebare încă rămâne încă fără răspuns: Ce ar fi fost dacă România nu ar fi aderat la Alianța Nordatlantică? Ce s-ar fi întâmplat dacă România nu ar fi ales să se alăture celei mai de succes alianțe politico-militare din Europa? În ce poziție strategică s-ar fi găsit România dacă nu ar fi fost membră a Alianței? Acestea sunt întrebări legitime care trebui puse, mai ales în contextul crizei din Ucraina, și care ne vor ajuta să înțelegem rațiunile pentru care România a ales să devină membru NATO și să aibă un parteneriat strategic cu Statele Unite ale Americii
Acesta este un exercițiu de istorie și de strategie contrafactuală – pe cale de consecință este atât un demers intelectual cât și un exercițiu de imaginație – ce-i drept unul care se bazează pe fapte, dar privite dintr-un alt unghi.

Procesul de aderare al României la NATO a fost unul sinuos, cu multe puncte de inflexiune și momente de cumpănă. Dacă în acele momente alte decizii ar fi fost luate decât cele care au dus în final la aderarea la NATO sau dacă evenimentele ar fi luat altă turnură, atunci România nu ar fi devenit membru al Alianței Nordatlantice. More…

Politics of the Democratic Republic of Congo: Old Ways and New Challenges Răspunde

1128-OCONGO-DEMOCRATIC-REPUBLIC-Congo-ELECTIONS-AFRICA-POLITICS_full_600

The post-colonial political landscape of many African countries has been characterized by instability, government ineffectiveness, as well as inequality among regions. It is namely because of the latter two, that many governments have lacked legitimacy, thus giving rise to discontented groups and movements, having more often than not, equally violent counter-responses to government repression. In this respect, the Democratic Republic of Congo( DR Congo) has been a representative case for the institutional failure and the violence surrounding many of the states in this region.

After many years of military rule, tensions and coups d’etat, the year 2014 brings the challenge to the DR Congo of stabilizing its political regime. This has been, in fact, an ongoing issue, as the post-colonial background of DR Congo has been constructed around notions of instability and corruption, starting with the aftermath of its independence in June 1960. In order to better understand such strong criticism, a brief historical understanding of the evolution of the country in political terms is required. More…

Lecțiile lui Carter pentru Obama Răspunde

the_right_really_really_wants_obama_to_be_jimmy_carter-1280x960

Invazia afgană a generat un șoc strategic pentru administrația Carter, pregătind terenul pentru o repoziționare a Americii în Europa.

Privită într-o perspectivă macrostrategică, politica externă a Administrației Obama din ambele mandate a fost dominată de o recalibrare programatică a angajamentelor militare globale. Mai întâi, accentul cade pe renunțarea la activele toxice, consumatoare de prea multe resurse, precum războaiele din Irak și Afganistan. Ulterior, această secvență a fost completată de imperativul de a sta pe cât posibil departe de formula intervenționismului extins, cu zeci de mii de militari, în campanii cu final deschis, incert, specifice deceniului trecut. De aici, predispoziția de a evita o implicare decisivă în Siria și de a accepta o operațiune sigură, lipsită de riscuri terestre, într-o formulă colectivă, ideală pentru punerea în valoare a capacităților sale chirurgicale, precum în Libia. În general observăm o administrație prudentă, chiar sceptică față de capacitatea Americii de a determina nu doar cum încep războaiele, dar mai ales cum se termină acestea. More…

Mituri și farse: Un salariat susține 3 persoane fără ocupație 4

Screenshot_9

Dar faptul că un salariat acoperă cheltuielile bugetare ale cuiva fără venituri declarate nu însemnă că preia toate obligațiile sociale ale acestuia.

În primul rând lucrătorii la negru își susțin proprii copii. Plătitorii de taxe și impozite îi plătesc copilului neplătitorului educația și, eventual, câte o spitalizare. Dar hrana, îmbrăcămintea, încălțămintea, șpaga la medic, eventualele meditații și cadouri pentru profesori se plătesc din banii părinților.

Apoi lucrătorii la negru pot ajuta la susținerea părinților. Aproximativ 500 000 de oameni primesc o pensie pentru agricultori, din care nu se poate omenește supraviețui. Aceștia trăiesc din ce produc ei înșiși. În măsura în care nu mai pot lucra pământul, ei depind de transferuri de bani sau de la ajutorul în gospodărie dat de aceia dintre copii care, după revoluție, s-au întors la țară. Care copii întorși la țară au o probabilitate mai mare să presteze măcar parțial munci ne-impozitate. More…

Statele Unite întrerup dialogul strategic cu Rusia pe tema apărării antirachetă Răspunde

NATO Missile Defense

Statele Unite au încercat de-a lungul timpului să convingă Rusia că interceptorii ce îi va desfășura în Europa nu sunt îndreptați împotriva Kremlinului și a arsenalului strategic rusesc, dar Moscova nu a fost deloc convinsă de aceste demersuri diplomatice americane. Federația Rusă a perceput desfășurarea scutului antirachetă american ca o încălcare a promisiunilor americane din anii ‘90 că nu vor fi amplasate în statele foste membre ale Tratatului de la Varșovia trupe americane și infrastructură NATO. Acest aspect al proiectului american de apărare antirachetă a Europei vexează cel mai mult Moscova, deoarece înseamnă prezență militară americană în apropierea granițelor sale.

În ciuda faptului că elementele de apărare antirachetă pe care intenționează să le desfășoare în Europa nu periclitează în niciun fel capacitatea de descurajare nucleară a Rusiei, Kremlinul se teme că SUA intenționează în viitorul apropiat să dezvolte această tehnologie, astfel încât Washington-ul să devină imun la atacuri nucleare și să poată lansa la rândul său atacuri nucleare împotriva rivalilor săi fără teama unor represalii. Această percepție rusească ignoră stadiul de dezvoltare al apărării antirachetă, performanțele sistemelor care vor fi desfășurate în Europa și pe teritoriul american și amenințările pe care acest sistem încearcă să le descurajeze. More…

Statistici din comunism: foamea 2

Clipboard02

Observăm cum din anul primelor înregistrări (1961) și până în 1979 cantitatea de calorii de origine animală crește. Caloriile vegetale nu sporesc, România fiind deja în rând cu „restul lumii”, dar, per total, românii mănâncă în acest timp din ce în ce mai mult și din ce în ce mai bine.

După 1980 începe să scadă aportul caloriilor de origine animală și, în curând, și al celor de origine vegetală. În traducere, românii mănâncă din ce în ce mai puțin și mai prost în timp ce Partidul și Statul plătesc datoriile și continuă industrializarea. More…

Ucraina poate să reinventeze NATO Răspunde

nato

Deopotrivă resetare și reasigurare. Este foarte ușor să acuzi retroactiv Administrația Obama de ignoranță, de blat față de Rusia. Se uită însă că după 2009 nu avem doar resetare, nu avem doar détente în relația cu Moscova. Poate mult mai importantă este tendința articulată secvențial, fără prea mult zgomot, de reasigurare strategică a flancului estic. Administrația Obama a înțeles atunci că statele baltice și Polonia au ajuns să se îndoiască masiv de capacitatea și disponibilitatea Vestului de a le apăra, în eventualitatea unei crize. În acest sens, chiar în timpul resetării, a lucrat meticulous pentru dezvoltarea primelor planuri de apărare teritorială a Poloniei și statelor baltice din istoria NATO. More…

România, la 10 ani de la integrarea în NATO Răspunde

61436498

Anul acesta se împlinesc 10 ani de când România a devenit membru cu drepturi depline al Alianței Nord Atlantice. Aderarea la NATO a reprezentat un proces politic, militar și diplomatic îndelungat care a impus o serie întreagă de reforme, de pe urma cărora a beneficiat întreaga societate, nu numai forțele armate. Acest text inaugurează o serie de articole ce va analiza efectele aderării României la Alianța Nord Atlantică asupra politicii sale externe și a politicii de apărare.

Aderarea la NATO a reprezentant un efort național, poate cel mai mare de la înlăturarea comunismului. Cu greu un om politic român sau o forță politică poate să-și aroge meritul pentru succesul României în cadrul acestui proces complex intern și internațional. Acest proces a generat un consens un consens politic național ceea ce în momentul de față poate părea excepțional având în vedere polarizarea din prezent. Însă cel mai important aspect al aderării la NATO este faptul că România a putut după foarte mult timp să-și selecteze în mod suveran și independent aliații, fără intervenția sau presiunile vreunei alte puteri. Decizia politică de a deveni membru al NATO nu a fost făcută sub imperiul vreunei mutilări teritoriale – cazul alianței cu Germania nazistă după 1940 sau dictată de vreo putere hegemonică, care controla toate aspectele politicii externe românești – cazul URSS și al semnării Tratatului de la Varșovia. More…

Prezidențiale: Turul 1, Turul 2 1

1780923_471848562916149_495069273_n

Fragmentarea partidelor desprinse din Guvernul Boc pare să dea roade dacă ne gândim în termeni de sondaje. Împreună, ele au, după unele sondaje, aproape dublu față de (ne)reușita ARD. Problema este cum unifici aceste electorate sub un steag comun. Cum îl faci pe PFCistul elitist de oraș, PMPistul care a trecut la noul partid cu întreaga organizație, PDListul frustrat și fostul PMPist de la periferie să meargă în aceeași coloană.

Soluția naturală acestor partide de proveniență carismatică este ca un partid și un lider să se ridice în ochii opiniei publice și să își stranguleze lent concurența. Un asemenea lider nu se decide în negocieri, căci decizia ar re-deschide diverse răni care dor. El se impune singur și își coboară concurența undeva la 2% înainte ca aceasta să se predea. (3% este un prag la care se pare că partidele CPpB încă mai găsesc energie să nu dispară). Un nou Băsescu, dacă doriți. Doar că Băsescu-din-2004 a adus un minim necesar de procente suplimentare peste o strategie corectă orienată spre câștig. Un nou Băsescu în 2014 nu va putea decât să încheie perioada de doliu și damage-control. More…

Țintele Beijingului: după Marea Chinei de Est urmează Marea Chinei de Sud Răspunde

25-nine-dashed-line-in-the-south-china-sea

Apele din apropierea Chinei devin tot mai tulburi. Tensiunile şi crizele generate de pretențiile teritoriale ale Beijingului se țin lanț. Tot contextul l-a determinat pe Evan Medeiros (director pe afaceri asiatice în Consiliul Național de Securitate al SUA) să avertizeze preventiv Beijingul, la începutul lunii februarie, că proclamarea unei noi zone de identificare şi apărare aeriană, de data această în Marea Chinei de Sud, „va genera schimbări în postura noastră militară regională”. Statele Unite interpretează multe dintre măsurile Beijingului ca fiind o reamenajare, o revizuire a ordinii de după 1945. În această perspectivă, ținta Chinei este chiar fundația acestei ordini: regimul libertăților de tranzit aerian și maritim, în Mările Chinei de Sud şi Chinei de Est.

În noiembrie anul trecut, proclamarea „zonei de identificare şi apărare aeriană“ (ADIZ) acoperind cea mai mare parte a Mării Chinei de Est, inclusiv insulele Senkaku, un teritoriu administrat de Japonia, dar revendicat de China, a declanşat masive proteste internaționale. În încercarea de a descuraja o amplificare a crizei, reacția Americii a fost dură, denunțând încercarea Beijingului de modificare a statu-quo-ului regional şi amintind că insulele se află sub garanția de apărare colectivă oferită Japoniei. La câteva săptămâni distanță, punctul focal al crizei se deplasează din Marea Chinei de Est în Marea Chinei de Sud, o altă suprafață unde mai multe segmente cheie (insule şi recifuri) sunt revendicate de Beijing. Pe acest fundal, o navă militară americană, USS Cowpens, desfăşurată în zonă pentru a monitoriza manevrele noului portavion chinez Liaoning, a fost la un pas de a se ciocni cu una dintre navele marinei chineze, desigur în urma unor acțiuni atent calculate şi premeditate ale părții chineze. Nu în ultimul rând, în ianuarie 2014, Beijingul a anunțat că toate navele străine care vor să pescuiască în zonele Mării Chinei de Sud revendicate de China trebuie să primească aprobarea sa. Şi asta în ciuda faptului că multe dintre aceste ape fac parte, în conformitate cu normele dreptului internațional, din zonele economice exclusive ale statelor vecine. More…

O Uniune Europeană disfuncțională în criza din Crimeea 1

{3e861812-c2d0-4899-877b-2f687c0dbedd}

UE este disfuncțională și nu doar Berlinul este principala problemă. Orice expert ar fi indicat la o primă observație doar realismul nemților, care încearcă să profite la maximum de relațiile economice privilegiate cu Moscova. Explicația este valabilă până la un punct, dar nu e suficientă pen­tru a înțelege un fenomen mai profund – divizarea Europei nu doar în clasica interpretare a sferelor de influență UE-Rusia, dar și fragmentarea UE în interior, determinată de percepțiile diferite ale vechilor europeni și ale noilor state membre, precum și de interesele naționale ale acestora. Pentru liderii statelor occidentale, profund preocupați de situația economică a propriilor state, situația din Ucraina este o chestiune secundară a agendei de politică externă, pentru că, pe de o parte, le oferă un argument pentru a continua abordarea de non-membership în relațiile cu Kievul și pentru că Rusia este un partener economic important.

Câteva state din Europa Centrală s-au întors la gândirea și dinamica geopolitică din perioada anilor 1990-1991 și au reactivat Grupul de la Vișegrad (Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia), un format de cooperare creat la începutul anilor ’90, cu susținerea unanimă a UE, pentru a se sprijini reciproc în procesul de europenizare (democratizare) și de reorientare către Occident a politicilor externe. Pentru aceste state, interesele economice s-au diluat prin reactivarea vechilor percepții asupra politicii externe a Moscovei. Membrii est-europeni ai Uniunii aflați geografic mai aproape de Ucraina și care au păstrat în mentalul diplomatic, macăr în stare latentă, teama de Moscova au perceput no­ua escapadă militară a Kremlinului ca fiind o emanație a pretențiilor imperiale ale liderilor de la Moscova. More…