Trump și demnitatea funcției Răspunde

trump-screaming

Donald Trump a câștigat alegerile prezidențiale americane – această este realitatea în care trăim începând cu 9 noiembrie 2016. Iar astăzi își va prelua mandatul și va depune jurământul. Timp de 4 ani, magnatul din Manhattan, va conduce destinele a 320 de milioane de americani și va fi, de bine sau de rău, liderul lumii libere – deși nimeni nu știe cât de libere vor fi democrațiile occidentale în 2020.

Semnalele care vin din Statele Unită dau de înțeles că următorii patru ani vor fi dificili. Donald Trump pare să confirme toate evaluările negative făcute înainte de alegeri în ceea ce privește mandatul său . More…

2016 – anul fragilizării alianțelor României Răspunde

the_ambassadors_-_header

Brexitul reprezintă o provocare multiplă pentru România – o dată în plan bilateral, pe urmă la nivel comunitar și în final la nivel euroatlantic. Marea Britanie este unul dintre pilonii fundamentali ai Alianțeli nordatlantice. Deși #brexitul nu înseamnă părăsirea NATO, rolul Marii Britanii în alianță se va diminua pe termen mediu și lung. Lucru acesta se va datora în primul rând faptului că energiile politice și diplomatice ale Whitehall-ului vor fi absorbite de procesul de părăsire al UE – care este în esență inversul procesului de aderare.

În mod normal o alternanță la putere la Washington ar trebui să aducă schimbări minime în politica externă a unui stat, mai ales în cazul unei mari puteri. Dar cazul lui Donald Trump e cu totul special. Pe tot parcursul campaniei electorale din 2015-2016 acesta și-a manifestat opoziția față de sistemul de alianțe americane și împotriva ordinii liberale. Iar această opoziți nu este una recentă sau un artificiu de campanie. Iar pe 8 noiembrie 2016, în materie de politică externă, americanii au avut de ales între două opțiuni: pe de o parte continuarea actualului rol de garantor al ordinii globale, pe de alte parte abandonarea acestui rol în spatele sloganului America First! care definește interesul național american de într-un mod obtuz. More…

Trump, o amenințare pentru Europa și democrația americană Răspunde

14484893_10154225442792293_667106645218415912_n

Deja după un an de campanie electorală scrutinul prezidențial american ar trebui să dea fiori liderilor de pe flancul estic. Din cei patru candidați pentru poziția de „lider al lumii libere”, doar unul singur, Hillary Clinton, a demonstrat un angajament solid față de valorile euroatlantice. În schimb principalul contracandidat Donald Trump a arătat pe întreaga durată a campaniei sale o admirație fățișă și un conciliatorism nejustificat față de liderul de la Kremlin, Vladimir Putin.

Problema Trump poate fi redusă la caracterul acestuia. The Donald este oportunist, narcisist, ignorant și mitoman – trăsături de caracter care nu-l recomandă ca fiind un interlocutor diplomatic serios. El este incapabil să articuleze interesul național al SUA sau să-l pună în aplicare cu succes și nici să înțeleagă pozițiile aliaților sau ale adversarilor Americii. More…

Nici măcar electoratul lui Trump nu vrea retragerea Americii din lume Răspunde

51056208f08c7cd595c97ecbf1fd83611472053034581

Agenda candidatului establishment-ului este mult mai aproape de tendințele mari reflectate de America mainstream decât lasă să se întrevadă temperatura electorală.

Putin, la fel ca Trump, este în mare parte produsul unei reacții naționale împotriva efectelor negative ale globalizării. În acest sens, Trump este aproape de partidele nativiste și populiste din Europa, precum Frontul Național Francez, care reacționează împotriva combinației de trans­formare economică, declinul vechilor clase muncitoare vechi și migrația în masă. More…

Balonul de săpun al proiectului de țară Răspunde

proiect_de_tara_17769000

În România tema proiectului de țără, din punct de vedere al percepției publice, este una epuizată. Din 2007, de la aderarea la UE, s-a tot vorbit despre un nou proiect de țară. Incapacitatea României de a culege roadele aderării, de exemplu, a fost pusă pe seamă absenței unui proiect de țară. Aproape toate personalitățile vieții publice românești au rostit cândva termenul de proiect de țară pentru a părea mai interesați, iar de la Academia Română, până la asociațiile de studenți, instituții mai mult sau mai puțin cunoscute au propus proiecte de țară la un moment dat în istoria recentă. Cu alte cuvinte terenul a fost deja „bătătorit”, iar rezultatele au fost în general aceleași: nimic.

Momentul ales de Klaus Iohannis a fost unul foarte prost. Dacă la începutul mandatului să a părut ceva mai inspirat – a se vedea cazul compromisului între partide negociat în 2015 privind alocarea a 2% din PIB pentru Apărare timp de 10 ani – în cazul acestei comisii a greșit. Alegerile parlamentare nu sunt departe și ar fi fost de preferat că această comisie să fie lansată după formarea noului guvern. E foarte probabil ca în campania electorală subiectul „proiectului de țară” să fie politizat, iar activitatea comisiei paralizată (oricum cu 23 de membri va fi dificil de lucrat). More…

Bătrânul Arafat, tânărul Voiculescu și lupta de clasă 4

day-1295103_960_720

Havenots și cei ce imaginează un sistem medical accesibil pentru havenots au o înclinație de a-l susține pe Raed Arafat, omul care a creat un sistem capabil să plaseze o ambulanță bine utilată la Cuca Măcăii. Asta nu înseamnă neapărat gir necondiționat, dar, în condiții de lipsă de informație și/sau atacuri virulente, aceștia se vor alinia în tabăra lui Arafat.

Haves îl simpatizează mai degrabă pe Vlad Voiculescu, omul care le-a adus bolnavilor de cancer medicamentele e care și le puteau permite, care bagă bani în spitale specializate și care vorbește frumos și inspirațional. More…

Clinton vs Trump: ciocnirea a două filozofii Răspunde

160201150128-trump-clinton-split-portrait-exlarge-169

Cursa electorală a intrat în linie dreaptă. Sondajele arată un avans al democraților de 8 procente. Pe fond însă, asistăm la o ciocnire între două filozofii de politică externă (Globalism vs. Americanism) care, odată ajunse la Casa Albă, pot recomanda roluri si politici cu consecințe fundamental diferite pentru lumea de dincolo de America.

Oare ce explică popularitatea lui Donald Trump în rândurile republicanilor? Sigur, el este un creator al spațiului mediatic american de astăzi și, în același timp, marele său beneficiar. Știe exact ce să vândă și cum să-și vândă mesajul. Dar discursul său rezonează la firul ierbii, la nivelul comunităților care se simt sub un veritabil asediu identitar. Știe cum să pună reflectorul și să amplifice amenințările imediate. În epoca televizată a furiei antisistem, Trump știe cum să mobilizeze fricile parohiale ale unui electorat care a acumulat o ură profundă împotriva tușelor pe care le asociază establishmentului (multicultural, inclusivist, corect politic, globalist). More…

Summit-ul NATO de la Varșovia – cronica unui eșec anunțat Răspunde

nato-iohannis-varsovia

Cel mai important obiectiv pentru România la acest summit a fost obținerea de garanții suplimentare de securitate prin desfășurarea unei prezențe aliate pe teritoriul său și în Marea Neagră. Acest obiectiv a fost realizat doar parțial.

Președintele Klaus Iohannis este liber să spere, dar timpul nu curge în favoarea României. Dimpotrivă – summitul NATO a demonstrat clivaje importante în ceea ce privește abordările Alianței cu privire la amenințarea rusă. Deși alianța a desfășurat trupe în România, Polonia și țările baltice, a demonstrat concomitent că este deschisă dialogului cu Rusia. De fapt, aceste mișcări militare trebuie privite ca pârghii politice pentru reluarea dialogului cu Moscova, nu numai ca măsuri de apărare. Trupele desfășurate sunt prea puține pentru a face față unui improbabil atac rusesc, dar sunt destule pentru a demonstra hotărârea alianței de a-și proteja membri. Franța, Italia și Germania preferă reluarea dialogului Rusia și ridicarea sancțiunilor – mai ales Franța și Italia. Peste doi ani deci o forță NATO în Marea Neagră ar putea fi considerată un gest provocator. More…

Politica externă românească – din eșec în eșec până la victoria finală 2

13592373_1060344004052850_2456881043087289386_n

Au trecut mai bine de doi ani de când a izbucnit cea mai gravă criză de securitate de după 1989 cu care s-a confruntat România – războiul din Ucraina. Deși această provocare provocare gravă de politică externă și securitate națională ar fi putut fi transformată într-o oportunitate strategică în acest moment asistăm la o serie de eșecuri diplomatice românești grave, care pun sub semnul întrebării capacitatea de a gestiona interacțiunile și evoluțiile din sistemul internațional a statului român.

Dacă România nu va găzdui o brigadă multinațională pe teritoriul său după summit-ul de la Varșovia, cu un calendar de rotire a militarilor aliați, atunci eforturile diplomatice românești pentru asigurarea securității naționale după criza din Ucraina, din februarie 2014 și până astăzi, au eșuat lamentabil. Practic, asistăm la un dezastru de proporții. Pentru care cineva va trebui să răspundă. More…

Revolta municipiilor sau cum a devenit PNL un partid rural 4

Screenshot_9Când am văzut primele estimări ale scorurilor politice la alegerile locale am simțit că ceva nu este în regulă cu procentele PNL. Partidul fusese umilit în capitală iar în marile orașe unde Boc sau Robu umiliseră pe alții… nu prea am avut prezență la vot. De ce, atunci un scor atât de onorabil. Răspunsul natural este că veniseră voturi din orașele (mai) mici și din sate. Dar asta merge în sens invers față de tot ce știm despre PNL. Între timp, BEC a făcut publică baza de date cu procesele verbale, ceea ce înseamnă că putem testa și afla. More…