În ultima lună o bună parte a discursului politic autohton s-a axat pe ideea că situația politică din România este o problemă pe care doar românii o pot rezolva și că lecțiile și intervențiile din exterior nu sunt binevenite. Da, criza politică la care suntem martori în acest moment o pot rezolva doar românii, însă nu este bine să refuzi sfaturile și să împrumuți din experiența altor, mai ales când acest lucru nu te costă nimic. Pentru cei care însă cred cu tărie în a doua parte a afirmației le-aș reaminti că din fericire nu suntem singuri pe această lume, că nu suntem singura democrație de pe glob, că nu suntem cea mai veche democrație și nici cea mai avansată. Iar aroganța și ignoranța nu sunt fundamente morale și etice pe care să construiești o societate liberă și democratică. Suntem parte, din voia noastră, a comunității politice europene – iar spațiul nostru constituțional este unul al multiplei jurisdicții. More…
Tag Archives: PNL
USL față cu reforma statului 2
După intrarea la guvernare USL ar fi făcut câteva mutări care ar trebui să îi pună pe gânduri pe partizanii „reformei statului”. Acordurile cu FMI au rămas în picioare, camerele video de la Bacalaureat sunt tot acolo și, de curând, ministrul Transporturilor a spus că ia în considerare privatizarea CFR.
Desigur momentul de reculegere al Opoziției nu va dura mult. Vom auzi că de fapt reformele au ajuns (surpriză!) la un point of no return sau dimpotrivă, că reformele sunt doar aparente atâta vreme cât nu au girul Monicăi Macovei, al lui Daniel Funeriu sau al specialistului PDL în economie (Andreas Vass?). Dar tema în sine este interesantă. More…
Scurt îndreptar privind mitologia PNL 5
În concluzie, PNL, în ciuda eterogenitatii, a schismelor, disidenţelor şi reunificărilor de tot felul, a avut un rol extrem de important în restabilirea şi consolidarea democraţiei liberale în România după căderea comunismului, însă el este departe de a reprezenta un curent liberal cât de cât coerent, atât din punct de vedere istoric, cât şi din prisma activităţii sale după căderea comunismului. În perioada tranziţiei a reuşit să menţină un comportament echilibrat şi să susţină constant procesul de democratizare şi liberalizare, deşi per ansamblu nu s-a ridicat la înălţimea aşteptărilor şi nu se poate lăuda cu performanţele unor formaţiuni politice similare din Polonia sau Cehia, de pildă. More…
Scurt îndreptar privind indecenţa unor foşti miniştri care îşi dau cu părerea despre economie 2
- Gheorghe Tattarascu : 11 februarie 1866 – România modernă (colecţie privată)
Într-un comentariu apărut pe Vox Publica, domnul Ionel Blănculescu, un fost ministru în guvernul-etalon al corupţiei din istoria post-decembristă a României, guvernul PSD Adrian Năstase, depune în mod lăudabil un mic efort de a critica în mod cinstit eficacitatea măsurilor de austeritate adoptate de guvernul Emil Boc în 2010, măsuri adoptate în baza unui program cu FMI şi Comisia Europeană cu scopul de a atenua impactul crizei economice asupra stabilităţii macroeconomice a ţării, însă din păcate acesta se rezumă la a aduna fără nicio logică analitică câteva chestiuni şi probleme punctuale care au ţinut prima pagină a jurnalelor economice din ultima vreme şi la a cita ritualic numele (doar numele!) economistului american de stânga Joseph Stiglitz, tot aşa cum şamanii invocă sufletul morţilor.
Ce poate oferi Opoziția Pieței? 1
Crin Antonescu și unii apropiați ai Opoziției observă cu un ușor deranj tendința protestelor din Piața Universității de a se delimita de partide. Nu este drept, spun ei, pentru că și politicienii sunt oameni.
Oameni sunt, dar ca profesioniști ai politicii au eșuat și să răstoarne guvernul (obiectivul lor declarat) și/sau să mobilizeze masele. Nimeni nu spune că ar fi fost ușor, dar există costuri politice ale ineficienței. Vestea bună pentru ei este că există în continuare lucruri pe care le pot face pentru a mai schimba această impresie.
Despre dubla simbolistică politică a protestului în Piaţa Universităţii din Bucureşti 1
În istoria postcomunistă a României, protestul în Piaţa Universităţii din Bucureşti are o dublă şi puternică simbolistică politică. În acest loc din centrul capitalei, în primăvara anului 1990, s-a coagulat opoziţia democratică împotriva guvernului condus de Ion Iliescu, un guvern revoluţionar emanat din eşaloanele doi şi trei ale aparatului comunist care a preluat puterea după căderea regimului. După luni de manifestaţii paşnice de nesupunere civică, acţiunile de protest ale opoziţie din Piaţa Universităţii au fost reprimate cu barbară violenţă de către forţele de ordine în colaborare cu miile de mineri, forţele paramilitare ale Frontului Salvării Naţionale aduse din Valea Jiului, care au descins în Bucureşti între 13-15 iunie 1990, provocând un adânc clivaj politic care a dominat până recent scena politică românească şi care persistă în memoria publică. More…
Sebastian Lăzăroiu va culege şi ce nu a semănat (anatomia unui eșec) 4
Sebastian Lăzăroiu
Am urmărit o vreme cu interes forfota etichetată de domnul Lăzăroiu cu numele de Albă-ca-Zăpada pentru că undeva în cadrul ei apăruse ideea de a construi o noua mişcare politică (probabil partid) cu o doctrină şi un comportament „post-Băsescu”.
Întoarcerea Regelui sau mitul monarhiei 13
Schimbarea regimului politic republican cu monarhia constituțională este una din ideile din ce în ce mai des vehiculate în spațiul public românesc (a se citi blogosferă).[i] Proponenții acestei schimbări de regim politic sunt fie apropiați ai casei regale, fie idealiști, persoane dezamăgite de calitatea vieții politice și de performanțele actualului regim politic[ii]. Printre cei cu simpatii monarhice se numără chiar și un candidat la alegerile prezidențiale din 2014, președintele PNL Crin Antonescu. Monarhia constituțională este preferată chiar și de Dinu Patriciu, care o consideră viitorul politic al României. În fine remarcile recente ale președintelui Traian Băsescu cu privire la presupusul act de trădare comis de fostul monarh Mihai I, prin abdicarea sa forțată în 1947, au repus în discuție rolul monarhiei în istoria națională.
Istoria utilă a PNL 1
Ion I. C. Brătianu
De curând PNL a împlinit 136 de ani iar domnii Tăriceanu și Patriciu își dispută indirect „adevăratul liberalism”. În acest timp diverse bloguri (Civitas inclusiv) dezbat subiectul iar din când în când se aude și de ruperea de tradiții – vorbă mare. Ce este însă „tradiția” unui grup? De regulă ceea ce în anumite cercuri sociologice s-ar numi „trecutul util” – suma de fapte și evenimente despre care am decis (mai mult sau mai puțin conștient) că ne sunt folositoare.
Statul minimal nu este ceea ce credeţi voi 31
Scriu acest articol fiind încă sub indignarea prilejuită de un text din România Liberă. Autorul acestui text (care sper să fi fost doar o neglijenţă) propune ca pe final de mandat Guvernul să destructureze statul social deşi este evident că după această distrugere nu ar avea timp să pună ceva în loc. Dacă PDL şi-ar propune să depăşească cu un ordin de mărime greşelile de final de mandat ale guvernării Tăriceanu, cred că abordarea propusă în RL ar fi cea mai bună cale.
Acumularea decalajelor economice: divergențe și convergențe 5
Model de dezvoltare economica. Copyright CED Group
Am participat ieri, 16 martie, la o dezbatere organizată de Departamentul pentru Afaceri Europene, Centrul InfoEuropa și Institutul European din România despre acumularea decalajelor economice și lipsa unor politici publice pe termen lung care să remedieze relativa înapoiere a României. Dezbaterea a pornit de la cartea istoricului român Bogdan Murgescu, România și Europa: Acumularea decalajelor economice, 1500-2010, evenimentul împrumutând titlul cărții. Panelul a fost compus din autorul cărții, Bogdan Murgescu, Cristian Ghinea (CRPE), Răzvan Horațiu Radu, secretar de stat în cadrul Departamentului pentru Afaceri Europene și Constantin Rudnițchi, jurnalist economic. Panelul a fost moderat de către Gabriela Drăgan, directorul Institutului European din România.
Alianţă să fie, dar să ştim şi noi 7
Crin Antonescu si Dan Voiculescu
Zbârnâie blogurile despre ACD: şi de bine şi de rău, şi idealist şi pragmatic. Dincolo de întrebarea: „Ce face PNL?” autorii îşi pun, mai discret sau pe faţă şi întrebarea: „Ce ne facem noi cu PNL”. Sau, în cheie Caragiale: „Eu cu cine votez?”.
Spre deosebire de ceilalţi colegi de blogosferă, aş sugera să nu avem deocamdată o părere etică şi nici chiar o analiză pragmatică până vedem care sunt paşii următori.
Civitas Politics 