Analistul, mama analistului și victoria lui Klaus Iohannis 5

Dacă ați citit acest sit, ați observat cu siguranță că am anunțat victoria lui Victor Ponta în fața lui Klaus Iohannis. Ca atare, vin în fața domniilor voastre să îmi fac autocritica. Sarcina îmi este mult ușurată tocmai de claritatea victoriei challengerului. Claritate care nu a fost așteptată de nimeni. Asta înseamnă că nu doar cifrele sunt greșite ci și undeva ne scăpa un aspect de bază al comportamentului electoral.[…]
Chiar dacă mă simt mai bine când știu că toată lumea a greșit, rămâne un gând care nu îmi dă pace. Domnul Iohannis a înregistrat un plus de aproximativ 3 milioane de voturi. Dintre acestea 1-1,5 erau previzibile, 1,5-2 milioane au venit ca o surpriză. Să zicem 2 milioane ca să fie mai înspăimântător. Dumneavoastră vă dați seama ce înseamnă 2 milioane? Este populația Bucureștiului. Sau jumătate din populația Republicii Moldova. Toți aceștia erau prin punctele a, b, c, d. Și, într-un interval de două săptămâni, au ajuns toți în punctul X fără să îi vadă nimeni. X este pătrățelul unde poate fi ștampilat Klaus Iohannis. Dar dacă era altceva? Se sparie gândul.
More…

Klaus vs Klaus Răspunde

646x404

Primul este o personalitate puternică, care va ocupa o poziție cu puteri semnificative. A promis aleșilor locali ACL că dl Predoiu va fi prim-ministru. A promis poporului că Traian Băsescu nu va fi prim-ministru. A promis că nu se vor tăia în mandatul sau salarii și pensii. Primul domn Iohannis știe dacă un sondaj este manipulat numai citindu-l (nu inventez, a zis asta).

Al doilea Klaus Iohannis este mult mai ponderat decât primul. A pus bemol treptat pe toată discuția cu Predoiu-premier. A admis (aproape) deschis că PNL ar putea să nu fie în stare să dea jos guvernul Ponta. A insistat că președintele nu abrogă legi. A trimis un răspuns nuanțat către Politică fără Bariere. More…

Ce să urmăriți neapărat între cele două tururi de scrutin 1

alegeri-2014

Evident, teme sunt multe și toate esențiale pentru trecutul, prezentul și viitorul tării. Dar numai unele includ cifre și argumente raționale. Ambele teme pe care le identific aici sunt fluide și se reinventează în fiecare zi (uneori mai des). Nu voi da, deci, linkuri.

Prima temă ar fi „cine e de vină pentru că dreapta nu a câstigat alegerile”. Prin „cine” ne referim desigur la categorii de electorat care nu au „văzut lumina adevărului”. Știu, nu pare ceva incitant dar suprinzator de multe pietre au fost răscolite pentru a valida (sau invalida) țapul ispășitor. Unele dintre ele chiar interesante.

A doua temă este dimensiunea fraudei electorale. Deși logic independentă, o veți vedea (prea) des ca o subdiviziune a celei dinainte. Răspunsurile variază de la neglijabil până la „de ce a votat atât de multă lume pe listele suplimentare”. More…

Limitele campaniei împotriva ISIL Răspunde

Isis fighters wave the group's flag from what is thought to a damaged a Syrian air force jet

„Ceea ce se întâmplă astăzi în Irak este în mare măsură o continuare a vechiului război civil cu nuanțe sectare de dinainte de 2007“, îmi spune profesorul Stephen Biddle de la Universitatea George Washington. Cu alte cuvinte, natura conflictului rămâne aceeași: o dilemă de securitate extremă, un joc de sumă zero cu mize ontologice pentru principalele grupări confesionale ale Irakului. Privit în această cheie, rolul pe care Statele Unite l-au jucat în timpul campaniei de stabilizare condusă de Petraeus după 2007 a fost, ca efect, unul foarte apropiat de Balcanii anilor ’90: un rol de menținere a păcii (peace keeping). Așadar, Washingtonul era un mediator, un arbitru între Bagdadul devenit un centru gravitațional șiit și populația sunnită. Mai mult, devenise un protector al revoltei tribale din Anbar împotriva Al Qaeda.

„Există o perspectivă foarte populară în Washington astăzi că ISIL este produsul războiului civil sirian. Însă în Irak problema este în mod esențial una irakiană. În 2007, Maliki nu a devenit peste noapte un Thomas Jefferson sau un George Washington. El și-a arătat disponibilitatea de a coopera cu sunniții numai sub presiunea constantă a americanilor și a capitalului de presiune exercitat de aceștia. Când pârghiile au dispărut, presiunea s-a evaporat, iar Maliki s-a întors la instinctele sale politice tradiționale „marginalizarea și oprimarea sunniților“, spune Stephen Biddle. În acest context, răspunsul acestora din urmă a fost unul cât se poate de rațional: alianța cu un actor violent care putea să le ofere protecție împotriva unui guvern prădător. Toate acestea sunt detalii cheie pentru a înțelege nu doar stadiul în care ne aflăm acum în Irak, de ce am ajuns aici, dar și de ceea ce va fi nevoie pentru a stabiliza această societate. More…

E-Guvernare: The fall of the house of paper Răspunde

Clipboard01

În condițiile în care un manual de hârtie costă 15-20 lei (plus auxiliare) iar tableta cea mai ieftină sub 200 de lei proliferarea manualelor digitale gratuite devine o formă de a subvenționa indirect achiziționarea de tablete. Din nou, vorbim de un concept. Nu încerc să sugerez că actualele manuale chiar ar rula pe cele mai ieftine tablete ci doar că avem o direcție promițătoare.

Zidul de hârtie care înconjoară statul român se fisurează încet-încet. Dacă ne uităm prin crăpături nu o să vedem mare lucru: informații parțial relevante, proiecte parțial finisate, etc. Dacă, însă , ne uităm la crăpături vom vedea ceva mult mai interesant: un zid care stă să cadă. Dar nu vă grăbiți să deschideți șampania, mai durează 5-10 ani. More…

Criză de spionită acută pe malurile Dâmboviței 3

download

Erodarea capacității de control a instituțiilor civile asupra serviciilor de informații are potențialul de a fragiliza instituțiile democratice. Există riscul apariției unei forme de deep state, în care serviciile de informații nu se mai supun autorităților civile, creeze centre de putere alternative și subminează legitimitatea instituțiilor democratice. În cazuri extreme se poate ajunge chiar și la o lovitură de stat (nu e cazul României). Actualul cadru legislativ în care funcționează serviciile de informații românești datează din anii ‛90 iar tentativele de amendare și modernizare a acestuia nu au dat rezultate – este nevoie de o reformă urgentă a acestui cadru.

În ultimii în urma aderării la NATO care a impus o reformă a serviciilor de informații românești, dar și a participării la misiunile internaționale din Afganistan și Irak, au creat o imagine pozitivă de profesionalism la nivel intern și internațional a acestora. Scandalul ofițerului acoperit care candidează la alegerile prezidențiale, precum și acuzele președintelui, decredibilizează comunitatea de informații românească. More…

Gazoductul Iaşi-Ungheni și geopolitica energetică a Rusiei Răspunde

gazoduct-iasi-ungheni.wekt4lon30

„Capul plecat sabia nu-l taie“, aşa ar putea fi sintetizată stra­tegia energetică a Moldovei. Dincolo de presiunile exercitate de Federaţia Rusă, situaţia Republicii Moldova se explică prin interesele pe care guvernanții de orice culoare politică le-au urmat în negocierile cu Moscova. Aceste interese au avut ca obiectiv major menţinerea status-quo-ului politic, prin obţinerea unui preţ mai mic decât cel practicat pe piaţa europeană sau reeşalonarea datoriilor pentru gazul livrat. În toată perioada care urmat după proclamarea independenţei, guvernanţii de la Chişinău nu au încercat să implementeze o strategie energetică care să urmărească realizarea intereselor Republicii Moldova și asi­gurarea unei independenţe politice reale.

În relația cu Republica Moldova, Rusia a manipulat prețul la gaz și reeșalonarea datoriilor până când companiile rusești au ajuns să controleze sistemul moldovean de aprovizionare cu gaz. Spre deosebire de guvernanţii de la Chişinău, Moscova a avut o strategie pe termen lung, implementată pas cu pas, pentru a asigura dependenţa energetică şi, indirect, pe cea politică a Republicii Moldova. Legislația moldovenească care a stat la baza demonopolizării pieței de gaze naturale a asigurat doar separarea juridică a activităților de transport de cele de furnizare și producție. În practică, acest lucru a însemnat crearea mai multor subsidiare ale Moldovagaz pentru furnizare și transport. În paralel, Moscova a monitorizat atent și a subminat tentativele Republicii Moldova de a diversifica sursele de aprovizionare cu gaz. În anul 2012, după ce fostul premier moldovean Vlad Filat și Victor Ponta au semnat o declarație comună privind cooperarea în domeniul securității energetice (ce prevedea inclusiv construirea gazoductului Iași-Ungheni), Rusia s-a asigurat că, cel puţin pe termen scurt, acesta nu va putea fi operațional. More…

Radiografia cazului Turcescu Răspunde

1400314_10153397970355327_676568387_o

Trebuie să mărturisesc că în mod normal nu aș fi abordat un asemenea subiect pe platforma civitaspolitics.org. Într-un anume sens „auto-deconspirarea” lui Robert Turcescu este un lucru trivial. Însă această evoluție are un impact disproporționat asupra opiniei publice, într-un context destul de complicat: debut de campanie electorală și existența unui conflict militar în apropierea granițelor României.

Întreaga această afacere „de spionaj” este extrem de dubioasă și încurcată. Întreaga poveste este „fără cap și fără coadă”. More…

După congres (Poveste din două cetăți) 8

61572514[1]

A semănat cu mitingul USL de 30 000 și va semăna cu mitingul de partid de 100 000 (când și dacă va fi acesta) indiferent de numele partidului de atunci.

Au fost lansate câteva teme noi (nu multe) și a rămas neatinse multe altele.

Ceea ce rămâne ca având impact este efectul de stabilizare a vieții politici, prin care ușor-ușor ne vedem fiecare îngropat în tranșeea sa. Este același efect de înghețare pe care l-a avut suspendarea dar mult (mult!) mai redus. More…

Fals dialog între euro-parlamentarii români și publicul de acasă Răspunde

enhanced-buzz-7440-1371756846-16

Putem specula rezonabil că membrii PPE au votat în funcție de raportul PPE, membrii S&D în funcție de raportul din umbră al lui Victor Negrescu și, poate, membrii ALDE în funcție de poziția lui Mircea Diaconu. Dar faptul că raportorii pe o cerere a României sunt … români, sugerează că votul „pentru” a fost considerat previzibil. Deci raportorii nu au forjat un consens ci doar s-au asigurat că un consens pre-existent se exprimă bine în cuvinte.

Cazul este în mod particular interesant pentru că cel puțin Siegfried Mureșan și Mircea Diaconu au venit în fața alegătorilor ca exponenți ai unui nou mod de a face politică. Ori, reprezentanții vechiului mod de a face politică, huliții baroni locali, ar fi prelucrat informația într-un mod mai subtil, arătând astfel mai multă considerație pentru inteligenta alegătorului. Ceea ce trebuie să ne întristeze, More…

Newport: un summit NATO al jumătăților de măsură Răspunde

NATO-Summit-Newport-2014

Cel puțin dintr-o perspectivă simbolică, summit-ul din Țara Galilor a avut ro­lul de a readuce dez­ba­terea din Alianță în regis­trul inițial care a consacrat-o din primul moment al intrării pe scena istoriei, acela al apărării colective. În cele din urmă, acțiunile Rusiei de modificare a frontierelor prin forță, încălcarea regulilor și principiilor securității europene au condus la revitalizarea unei dimensiuni ușor desuete (apărarea teritorială) într-o Europă cuprinsă mental de inerția „sfârșitului istoriei“. În 1949, menirea NATO era foarte plastic rezumată de primul secretar al NATO ca fiind aceea de a-i „menține pe ruși afară, pe americani înăuntru și pe germani sub control“. Acum, primele două componente, de a-i ține pe ruși la distanță și pe ame­ricani în Europa, rămân la fel de valide, însă sub urgența contextului de astăzi se mai adăugă și cea de reasigurare a Flancului Estic. Așadar, cât de departe a mers și cât de bine a performat summit-ul în această ultimă misiune?

A fost o reuniune unde a triumfat compromisul jumătăților de măsură. Nu a fost nici pe departe pivotul geografic așteptat după schimbarea statu-quo-ului teritorial în Europa. Dar se răspunde în parte temerilor celor mai expuși dintre aliați și care înainte de summit semnalau că „diviziunea de facto a Alianței între vechiul NATO, unde există trupe aliate și infrastructură, și noul NATO, unde nu există aproape nimic, este nesustenabilă“ (în cuvintele ministrului polonez al Apărării). În consecință, statele membre au decis menținerea măsurilor de reasigurare în marja Actului Fondator NATO-Rusia. Cu alte cuvinte, s-au activat prevederile destinate implementării garanțiilor de Articol 5 pentru Flancul Estic, care prevăd că apărarea colectivă se va îndeplini nu prin staționarea permanentă și substanțială de forțe com­ba­tan­te, ci printr-o capacitate de realimentare în caz de urgență. More…

Mesaje americane: România dincolo de punctul de întoarcere? 2

IMAG0023

Poate deveni România un lider regional și un actor european de „talie grea” cum este Polonia? Pe hârtie da, este posibil – însă în momentul de față nu văd să existe voința politica și acele resurse politice care să împingă spre un asemenea deznodământ. Regresul democrației în regiune creează presiune asupra României pentru a promova valorile democratice în mod activ în vecinătatea sa. Este dificil pentru România să stabilească standarde regionale în ceea ce privește buna guvernare, domnia legii și practica democratică, când unele instincte și cutume politice românești nu au legătură cu democrația și buna guvernare. În plus lipsesc mijloacele diplomatice (pe lângă simpla apartenență la UE și NATO) și apetitul pentru a critica acele derapaje de la democrația liberală care au loc în regiune și a promova activ valorile democratice.

Menținerea alianței cu Statele Unite presupune eforturi sporite de consolidare internă a României. O România slabă politic, care nu este prosperă din punct de vedere economic și care nu dezvoltă acele capabilități militare necesării asigurării propriei securită – va atrage agresiunea și își va îndepărta aliații. Degeaba încearcă SUA să recreeze în partea aceasta a Europei succesul Poloniei, dacă Bucureștiul nu reușește să emuleze exemplul Varșoviei. More…