Delfinii, Dușa și rușii Răspunde

hans-landa

Zilelele acestea cotidianul rus Izvestia a publicat o știre în care se arăta că pe lângă trupele și navele pe care Statele Unite le va desfășura pe flancul estic al NATO pentru a-și reasigura aliații în fața acțiunile agresive ale Federației Ruse din Ucraina, vor fi trimiși și 20 de delfini militari și 10 lei de mare ai US Navy. Știrea a fost preluată și de agenția de știri rusă Ria Novosti care a prezentat-o în limba engleză pentru a fi preluată și de instituțiile de presă internaționale. Toate bune și frumoase, însă știrea era falsă și era cel mai probabil o intoxicație destinată atât „consumului” intern cât și celui internațional.

Lăsând la o parte presa, aspectul cel mai grav, sau dacă vreți cel mai hilar al „știrii cu delfinii”, este faptul că ea a fost comentată de ministrul Apărării, Mircea Dușa, care nu s-a obosit să o dezmintă, deși poate era cel mai în măsură să facă acest lucru.

Astfel ministrul Apărării a devenit victima și portavocea propagandei rusești, în România. More…

Lecțiile lui Carter pentru Obama Răspunde

the_right_really_really_wants_obama_to_be_jimmy_carter-1280x960

Invazia afgană a generat un șoc strategic pentru administrația Carter, pregătind terenul pentru o repoziționare a Americii în Europa.

Privită într-o perspectivă macrostrategică, politica externă a Administrației Obama din ambele mandate a fost dominată de o recalibrare programatică a angajamentelor militare globale. Mai întâi, accentul cade pe renunțarea la activele toxice, consumatoare de prea multe resurse, precum războaiele din Irak și Afganistan. Ulterior, această secvență a fost completată de imperativul de a sta pe cât posibil departe de formula intervenționismului extins, cu zeci de mii de militari, în campanii cu final deschis, incert, specifice deceniului trecut. De aici, predispoziția de a evita o implicare decisivă în Siria și de a accepta o operațiune sigură, lipsită de riscuri terestre, într-o formulă colectivă, ideală pentru punerea în valoare a capacităților sale chirurgicale, precum în Libia. În general observăm o administrație prudentă, chiar sceptică față de capacitatea Americii de a determina nu doar cum încep războaiele, dar mai ales cum se termină acestea. More…

Mizele lui 2014 pentru viitorul Afganistanului Răspunde

afghanistan election pic

Națiunea afgană este asemenea unui organism slăbit, expus unui virus puternic (insurgența talibană) care atacă neîncetat un „sistem imunitar“ haotic și disfuncțional. „Ceea ce vedem este o națiune bolnavă, infectată cu insurgență. Este o boală pe care trebuie să o trateze“, rezuma recent generalul McChrystal provocarea afgană. Deși comunitatea internațională se află în Afganistan de aproape 13 ani, totuși investițiile coerente la nivelul întregului teatru de operațiuni au început abia în 2009, când Administrația Obama a anunțat o infuzie de 30.000 de militari (ridicând numărul forțelor americane la aproape 100.000) și un nou tratament fundamentat pe principiile rețetei de contrainsurgență aplicată în Irak în 2007-2008. Întreaga mobilizare de forțe a generat o amplă ofensivă împotriva fiefurilor talibane din Hel­mand și Kandahar, derulând în paralel investiții sistematice în reclădirea sistemului imunitar și a anticorpilor instituționali afgani (armată, poliție, forțe locale de autoapărare), toate în scopul neutralizării virusului insurgenței. More…

Diplomație navală americană în Marea Neagră 2

DSCF1091

Nu cred că amiralul Jonathan Greenert, șeful de operații al US Navy, s-a gândit că mutarea unei escadre de distrugătoare americane la Rota, în Spania se va dovedi utilă chiar atât de repede, mai ales că în prezent numai o singură navă din această grupare a ajuns la noua sa bază. În contextul crizei din Ucraina decizia de a desfășura 4 distrugătoare americane din clasa Arleigh Burke echipate cu sisteme antibalistice nu numai că s-a dovedit o deciziei utilă din punct de vedere operațional – reducând astfel semnificativ numărul de nave și resurse detașate din SUA pentru a asigura Faza I a strategiei de apărarea antirachetă – dar a fost chiar una inspirată.

Motivul fundamental al acțiunilor ruse din Ucraina a fost împiedicarea acesteia de a se apropia de occident și pe cale de consecință de sporire a influenței și prezenței acestuia în spațiul post-sovietic. Invazia Crimeei însă, precum și tensiunile din estul Ucrainei, nu au făcut altceva decât să sporească prezența militară americană în proximitatea Rusiei și să reaprindă interesul SUA pentru estul Europei. Mai mult acțiunile Kremlinului au validat avertismentele venite dinspre flancul estic al NATO cu privire la necesitatea întăririi protecției acestuia. Prin trimiterea în Marea Neagră a distrugătorului USS Donald Cook, scutul antirachetă american, o temă care a tensionat relațiile ruso-americane în ultimii 10 ani și care îi vexează pe decidenții de la Kremlin, este mai aproape de granițele Rusiei decât a fost până acum. More…

Statele Unite întrerup dialogul strategic cu Rusia pe tema apărării antirachetă Răspunde

NATO Missile Defense

Statele Unite au încercat de-a lungul timpului să convingă Rusia că interceptorii ce îi va desfășura în Europa nu sunt îndreptați împotriva Kremlinului și a arsenalului strategic rusesc, dar Moscova nu a fost deloc convinsă de aceste demersuri diplomatice americane. Federația Rusă a perceput desfășurarea scutului antirachetă american ca o încălcare a promisiunilor americane din anii ‘90 că nu vor fi amplasate în statele foste membre ale Tratatului de la Varșovia trupe americane și infrastructură NATO. Acest aspect al proiectului american de apărare antirachetă a Europei vexează cel mai mult Moscova, deoarece înseamnă prezență militară americană în apropierea granițelor sale.

În ciuda faptului că elementele de apărare antirachetă pe care intenționează să le desfășoare în Europa nu periclitează în niciun fel capacitatea de descurajare nucleară a Rusiei, Kremlinul se teme că SUA intenționează în viitorul apropiat să dezvolte această tehnologie, astfel încât Washington-ul să devină imun la atacuri nucleare și să poată lansa la rândul său atacuri nucleare împotriva rivalilor săi fără teama unor represalii. Această percepție rusească ignoră stadiul de dezvoltare al apărării antirachetă, performanțele sistemelor care vor fi desfășurate în Europa și pe teritoriul american și amenințările pe care acest sistem încearcă să le descurajeze. More…

Ucraina poate să reinventeze NATO Răspunde

nato

Deopotrivă resetare și reasigurare. Este foarte ușor să acuzi retroactiv Administrația Obama de ignoranță, de blat față de Rusia. Se uită însă că după 2009 nu avem doar resetare, nu avem doar détente în relația cu Moscova. Poate mult mai importantă este tendința articulată secvențial, fără prea mult zgomot, de reasigurare strategică a flancului estic. Administrația Obama a înțeles atunci că statele baltice și Polonia au ajuns să se îndoiască masiv de capacitatea și disponibilitatea Vestului de a le apăra, în eventualitatea unei crize. În acest sens, chiar în timpul resetării, a lucrat meticulous pentru dezvoltarea primelor planuri de apărare teritorială a Poloniei și statelor baltice din istoria NATO. More…

România, la 10 ani de la integrarea în NATO Răspunde

61436498

Anul acesta se împlinesc 10 ani de când România a devenit membru cu drepturi depline al Alianței Nord Atlantice. Aderarea la NATO a reprezentat un proces politic, militar și diplomatic îndelungat care a impus o serie întreagă de reforme, de pe urma cărora a beneficiat întreaga societate, nu numai forțele armate. Acest text inaugurează o serie de articole ce va analiza efectele aderării României la Alianța Nord Atlantică asupra politicii sale externe și a politicii de apărare.

Aderarea la NATO a reprezentant un efort național, poate cel mai mare de la înlăturarea comunismului. Cu greu un om politic român sau o forță politică poate să-și aroge meritul pentru succesul României în cadrul acestui proces complex intern și internațional. Acest proces a generat un consens un consens politic național ceea ce în momentul de față poate părea excepțional având în vedere polarizarea din prezent. Însă cel mai important aspect al aderării la NATO este faptul că România a putut după foarte mult timp să-și selecteze în mod suveran și independent aliații, fără intervenția sau presiunile vreunei alte puteri. Decizia politică de a deveni membru al NATO nu a fost făcută sub imperiul vreunei mutilări teritoriale – cazul alianței cu Germania nazistă după 1940 sau dictată de vreo putere hegemonică, care controla toate aspectele politicii externe românești – cazul URSS și al semnării Tratatului de la Varșovia. More…

Țintele Beijingului: după Marea Chinei de Est urmează Marea Chinei de Sud Răspunde

25-nine-dashed-line-in-the-south-china-sea

Apele din apropierea Chinei devin tot mai tulburi. Tensiunile şi crizele generate de pretențiile teritoriale ale Beijingului se țin lanț. Tot contextul l-a determinat pe Evan Medeiros (director pe afaceri asiatice în Consiliul Național de Securitate al SUA) să avertizeze preventiv Beijingul, la începutul lunii februarie, că proclamarea unei noi zone de identificare şi apărare aeriană, de data această în Marea Chinei de Sud, „va genera schimbări în postura noastră militară regională”. Statele Unite interpretează multe dintre măsurile Beijingului ca fiind o reamenajare, o revizuire a ordinii de după 1945. În această perspectivă, ținta Chinei este chiar fundația acestei ordini: regimul libertăților de tranzit aerian și maritim, în Mările Chinei de Sud şi Chinei de Est.

În noiembrie anul trecut, proclamarea „zonei de identificare şi apărare aeriană“ (ADIZ) acoperind cea mai mare parte a Mării Chinei de Est, inclusiv insulele Senkaku, un teritoriu administrat de Japonia, dar revendicat de China, a declanşat masive proteste internaționale. În încercarea de a descuraja o amplificare a crizei, reacția Americii a fost dură, denunțând încercarea Beijingului de modificare a statu-quo-ului regional şi amintind că insulele se află sub garanția de apărare colectivă oferită Japoniei. La câteva săptămâni distanță, punctul focal al crizei se deplasează din Marea Chinei de Est în Marea Chinei de Sud, o altă suprafață unde mai multe segmente cheie (insule şi recifuri) sunt revendicate de Beijing. Pe acest fundal, o navă militară americană, USS Cowpens, desfăşurată în zonă pentru a monitoriza manevrele noului portavion chinez Liaoning, a fost la un pas de a se ciocni cu una dintre navele marinei chineze, desigur în urma unor acțiuni atent calculate şi premeditate ale părții chineze. Nu în ultimul rând, în ianuarie 2014, Beijingul a anunțat că toate navele străine care vor să pescuiască în zonele Mării Chinei de Sud revendicate de China trebuie să primească aprobarea sa. Şi asta în ciuda faptului că multe dintre aceste ape fac parte, în conformitate cu normele dreptului internațional, din zonele economice exclusive ale statelor vecine. More…

Cine apără Ucraina? Răspunde

58035_733231466721667_602617100_n

Un prim nivel de apărare este armata ucraineană care, ni se spune, este cu totul altceva decât a fost cea georgiană. Desigur, nu toți soldații ucrainieni vor accepta să lupte contra Rusiei. Și nu toate mijloacele tehnice vor da randament. Armata Ucrainei este, din câte înțeleg, un amestec de vechi și nou, loialitate națională și nostalgie sovietică. Dar tocmai asta o face imprevizibilă. Dincolo de șocul inițial al încălcării teritoriului unui stat suveran, este evident că Putin execută în Crimeea un fel de acrobație tactică menită să minimizeze rezistența la sol, reacția internațională și reculul opiniei publice în Rusia. O armată imprevizibilă face aceste calcule imposibil de menținut.

Apoi, există reacția străzii în Ucraina. Dacă înaintează, armata rusă se va vedea mai devreme sau mai târziu nevoită să lupte cu civili înarmați cu arme ușoare și pietre de caldarâm. Este genul de situație din care nu ai cum să ieși bine. Dacă masacrezi civilii escaladezi problema la un cu totul alt nivel. Dacă aplici forța în mod limitat te poți trezi că piețele marilor orașe sunt ocupate de manifestanți și scoase de sub autoritatea ta. Când estimăm șansele Rusiei de a gestiona acest tip de situații merită să ne amintim că, dincolo de succese izolate ale britanicilor și francezilor nu există nici o putere invadatoare competentă în momentul de față la nivel mondial. More…

Wess Mitchell: Rusia testează sistemul european post-89 1

Russian President Putin during his meeting with Armenian President Sarksyan in Yerevan

Rusia ar putea fi acum încurajată să aplice tactici similare în altă parte, iar oportunitățile abundă de-a lungul periferiei sale. Precedentele teritoriale pe care le-am văzut în Crimeea și Oseția de Sud devin dintr-o dată posibile peste tot în spațiul ex-sovietic, mai ales în statele baltice, care dispun de aceleași ingrediente care au fost prezente în Ucraina și Georgia. Această situație poate determina statele mici, din interiorul, cât și din afara NATO, să caute modalități alternative de a-și susține securitatea printr-o varietate de alte mecanisme, ceea ce va conduce la revenirea jocurilor de sumă zero, similare celor cu care se confruntă astazi aliații Washingtonului din Asia de Est.

Dacă statele din Europa Centrală și de Est sunt într-adevăr aliați ai SUA, atunci ele așteaptă ca Washingtonul să răspundă credibil în fața agresiunii ruse. America poate comunica această intenție strategică prin staționarea de active militare semnificative pe teritoriul lor. Consolidarea prezenței militare pe flancul NATO trebuie făcută într-un mod care să țină cont de reactivarea geopolitică a frontierei est-europene. Rusia investește masiv în capacități antiacces, de interdicție regională, care ar putea să prevină ca NATO să își sprijine efectiv aliații în eventualitatea unei crize. Asemenea aliaților SUA din Pacific, flancul estic al NATO ar trebui consolidat prin dezvoltarea unor mijloace convenționale care să țină în șah Moscova. More…

O Uniune Europeană disfuncțională în criza din Crimeea 1

{3e861812-c2d0-4899-877b-2f687c0dbedd}

UE este disfuncțională și nu doar Berlinul este principala problemă. Orice expert ar fi indicat la o primă observație doar realismul nemților, care încearcă să profite la maximum de relațiile economice privilegiate cu Moscova. Explicația este valabilă până la un punct, dar nu e suficientă pen­tru a înțelege un fenomen mai profund – divizarea Europei nu doar în clasica interpretare a sferelor de influență UE-Rusia, dar și fragmentarea UE în interior, determinată de percepțiile diferite ale vechilor europeni și ale noilor state membre, precum și de interesele naționale ale acestora. Pentru liderii statelor occidentale, profund preocupați de situația economică a propriilor state, situația din Ucraina este o chestiune secundară a agendei de politică externă, pentru că, pe de o parte, le oferă un argument pentru a continua abordarea de non-membership în relațiile cu Kievul și pentru că Rusia este un partener economic important.

Câteva state din Europa Centrală s-au întors la gândirea și dinamica geopolitică din perioada anilor 1990-1991 și au reactivat Grupul de la Vișegrad (Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia), un format de cooperare creat la începutul anilor ’90, cu susținerea unanimă a UE, pentru a se sprijini reciproc în procesul de europenizare (democratizare) și de reorientare către Occident a politicilor externe. Pentru aceste state, interesele economice s-au diluat prin reactivarea vechilor percepții asupra politicii externe a Moscovei. Membrii est-europeni ai Uniunii aflați geografic mai aproape de Ucraina și care au păstrat în mentalul diplomatic, macăr în stare latentă, teama de Moscova au perceput no­ua escapadă militară a Kremlinului ca fiind o emanație a pretențiilor imperiale ale liderilor de la Moscova. More…

Ucraina şi credibilitatea internaţională a SUA Răspunde

22TH_OBAMA_1765478f

Niciuna dintre avertizările făcute de Statele Unite pe parcursul săptămânii trecute la cel mai înalt nivel nu a injectat o doză serioasă de risc în calculele lui Putin față de Ucraina. Mai întâi Susan Rice, consilierul pe probleme de securitate națională al președintelui Obama, a avertizat Rusia că o intervenție militară ar fi „o gravă eroare“. Apoi, chiar pe fondul mobilizării forțelor ruse la granița cu Ucraina, Samantha Power, ambasadorul SUA la ONU, a cerut „respectarea suveranității Ucrainei“ și reafirmarea la nivelul Consiliului de Securitate a anumitor principii de bază, precum „unitatea și integritatea teritorială a Ucrainei“.

În septembrie anul trecut, pe scena Na­țiu­nilor Unite, Obama afirma că Statele Unite sunt pregătite să folosească forța militară pentru a se opune „agresiunii externe împotriva aliaților și partenerilor, așa cum am făcut în timpul Războiului din Golf“. Reasigurările erau adresate statelor din Orientul Mijlociu, în special saudiților și israelienilor, tot mai nervoși față de reacția ambivalentă, timidă a Washington-ului în raport cu Siria și Iranul. Oare ce valoare mai au astfel de reasigurări pentru publicul țintă din Orientul Mijlociu, când garanțiile de securitate colectivă oferite prin Memorandumul de la Budapesta, și in­vocate astăzi de Ucraina, sunt complet ignorate de Moscova? More…