În ziarul ironic intitulat Adevărul, cameleonicul jurnalist Ion Cristoiu – un termometru infailibil, alături de camaradul său Cristian Tudor Popescu, pentru deruta morala şi dezastrul intelectual ajunse la cote toxice din presa şi societatea românească actuală – redactează o înduioşătoare şi totodată absurdă pledoarie în favoarea fostului premier Adrian Năstase, un simbol al corupţiei, arivismului şi sechelelor comunismului recent condamnat pentru fapte de corupţie, care frapează prin ridicol, stupiditate şi – înainte de toate – prin tupeu.
Category Archives: Comentarii
În mod surprinzător protestele ACTA ar putea dăuna Pieței Universității 5
Piața a cerut să se întâmple lucruri, politicienii au mârâit stresați ca unii ce știu ei mai bine, dar lucrurile au început (foarte parțial!) să se întâmple. Cu atât mai surprins am fost să aud, protestatari din piață, și nu fără vechime, spunând că Piața protestează împotriva ACTA. Și nu post-factum, povestind piața (după expresia prudentă a lui Claudiu Crăciun), ci înainte de fapt, programând proteste. More…
România nu e de vânzare!? Dilemele și semnificațiile unui slogan. 4
O posibilă ipoteză ar fi că cei care refuză acum capitalismul și piața liberă în România se simt dezamăgiți de acestea. Și acest lucru nu e de mirare, dacă luăm în considerare faptul că un tânăr manifestant din piață născut, să spunem în 1990, în timpul unei crize economice[iii], a fost forțat să-și trăiască o parte din copilărie în timpul unei alte crize economice, 1997-2000, și este forțat în 2012 să-și vadă debutul profesional compromis de o criză economică și financiară, care pare să nu se mai termine – 2008-201?. Frustrarea față „capitalism” în acest caz pare justificată. More…
Românii și dictaturile militare 3
Ultima dată când România a fost condusă de un regim militar a fost în timpul dictaturii lui Mareșalului Ion Antonescu. Consecințele acestui regim au fost nefaste pentru România: distrugerea instituțiilor democratice, genocid și o campanie militară dezastroasă. Faptul că la mai bine de 70 de ani de la instaurarea primului regim militar autoritar în România și la 22 de ani de la înlăturarea totalitarismului comunist, un ofițer al Armatei române cere instaurarea unui regim militar, chiar și provizoriu, este un lucru grav și îngrijorător. În mod paradoxal propunerea a fost făcută într-un loc unde de mai bine de de aproape trei săptămâni se strigă „Libertate” și „Jos Dictatura” (sic!). Ce fel de libertate a fi aceea care imediat ar fi suprimată de un regim militar? Și ce fel de societate ar fi aceea care ar renunța de bună voie la Libertate? More…
Scurt îndreptar privind neoliberalismul şi ignoranţa stângii postmoderne reloaded 9
Într-un comentariu apărut pe site-ul Criticatac, un portal al stângii postmoderne româneşti care, printre altele, se străduieşte să nege dezastrul societal şi genocidul social al comunismului tot aşa cum neonaziştii se străduiesc să nege Holocaustului, Cornel Bran şi Daniela Gabor publică un manifest-program intitulat îndrăzneţ, “Cum ieşim din neoliberalism?”, care, în ciuda aparentei sale sofisticări pentru necunoscători, reprezintă un monument de ignoranţă a stângii postmoderne în ceea ce priveşte neoliberalismul şi mai ales în ceea ce priveşte problemele cu care se confruntă economia românească, una atât de puţin neoliberală din nefericire. More…
Societatea civilă şi societatea ONG-urilor Răspunde
Deşi au trecut mai bine de 20 de ani de la restaurarea unei democraţii liberale, în România persistă o confuzie adâncă, ba chiar neînţelegeri profunde, a câtorva noţiuni de bază ale filozofiei politice asociate acesteia. Una dintrele cele mai vizibile dintre acestea este semnul egal pus cu de la sine putere de mulţi intelectuali între ONG-uri, de preferinţă ONG-ul în care aceştia activizează, şi venerabila idee de societate civilă. More…
Cine a avut de suferit mai mult de pe urma crizei: angajaţii din sectorul privat sau cei din sectorul public? Răspunde
În unele segmente ale opiniei publice circulă mitul că angajaţii din sectorul public au fost singurii care suferit ca urmare a crizei economice declanşate în 2009 sau că măsurile de austeritate luate de guvernul Emil Boc, şi anume reducerea cu 25% a salariilor acestora, ar fi fost o măsură ideologică menită să instituie un “război de clasă” între angajaţii din sectorul privat şi angajaţii din sectorul public. Nimic mai fals!
Despre protestele de stradă, opoziţie şi domnia legii 2
Se prea poate ca instituţiile reprezentative să fie disfuncţionale, adică reprezentanţii poporului – fie cei la putere, fie cei din opoziţie – să acţioneze în contradicţie cu sentimentele, valorile şi opiniile poporului care i-a ales. Nici în acestă situaţie însă soluţia nu constă în debarasarea de domnia legii şi de instituţiile democraţiei liberale, „revoluţie” şi instaurarea “democraţiei străzii” sau nu-ştiu-ce altă formă de „democraţie participativă”, ci reformarea şi întărirea instituţiilor reprezentative, adică creşterea capacităţii acestora de a acţiona într-o mai strânsă concordanţă cu sentimentele şi opiniile majorităţii cetăţenilor, prin eliminarea partidocraţiei, îngrădirea rolului deţinut de grupurile de interese în politică, reducerea corupţiei, o mai bună consultare ş.a.m.d. More…
Scurt îndreptar privind indecenţa unor foşti miniştri care îşi dau cu părerea despre economie 2
Într-un comentariu apărut pe Vox Publica, domnul Ionel Blănculescu, un fost ministru în guvernul-etalon al corupţiei din istoria post-decembristă a României, guvernul PSD Adrian Năstase, depune în mod lăudabil un mic efort de a critica în mod cinstit eficacitatea măsurilor de austeritate adoptate de guvernul Emil Boc în 2010, măsuri adoptate în baza unui program cu FMI şi Comisia Europeană cu scopul de a atenua impactul crizei economice asupra stabilităţii macroeconomice a ţării, însă din păcate acesta se rezumă la a aduna fără nicio logică analitică câteva chestiuni şi probleme punctuale care au ţinut prima pagină a jurnalelor economice din ultima vreme şi la a cita ritualic numele (doar numele!) economistului american de stânga Joseph Stiglitz, tot aşa cum şamanii invocă sufletul morţilor.
Antisistem? 2
Alegerea antisistem e cea mai a naibii politică pe care și-ar putea-o imagina cei de la PDL, în cel mai oribil coșmar ce i-ar putea vizita zilele astea. Din masochism, stupiditate sau strategie de manipulare, toți cei de la PDL care au apărut în ultmele două zile repetă tema asta pentru că își imaginează că vor scăpa de o parte din belea dacă dau vina pe ura împotrivă politicienilor venind dinspre prostimea flămândă din stradă.
Oamenii au ajuns la limita răbdării, criza i-a lovit dur, au fost câțiva ani grei pentru toată lumea, sau, preferata mea, pentru că este de departe cea mai perversă formulă: întreaga Europă suferă de aceeași revoltă a celor care au sărăcit brusc, al căror consum a fost tăiat subit. Să lămurim o chestie: să vă ferească sfantul de cei care ar putea veni după Piața din ianuarie și care ar putea într-adevăr dori Antisistemul. Politica antisistem este cea mai a naibii politică pentru că este a celor care refuză Centrul și își asumă marginalitatea. Antisistemul se va vedea la Margine și, în loc să ceară integrarea în jocul prezent, în „sistem”, isi va reclama marginalitatea ca pe o virtute si va dori să iasă din vechiul cerc; își va căuta un alt centru. Poate o altă idee de politic și de societate, dar cu siguranță alte reguli ale jocului. More…
Ziua a şaptea: imagini din Piaţă 4
Tensiunea creşte iar eu hotărăsc, după ezitări, că am venit să apăr democraţia nu o bucată de ciment. Încet, încet mai mulţi protestatari iau aceeaşi decizie. Astfel, la ora 19.00 rămân pe carosabil doar cele două grupuri dispuse să joace jocuri de copii tâmpiţi: ultraşii şi jandarmii. More…
Despre cele două sensuri ale politicului 2
Dacă protestele în stradă nu fac decât să accelereze pierderea puterii unui partid şi venirea la puterea a altuia, cu aceleaşi metehne şi probleme, dacă nu chiar cu mai multe, ele nu sunt altceva decât o distracţie More…



