În România şi, cred, şi în alte părţi ale lumii, chinezii sunt priviţi ca un popor extrem de bine organizat, harnici şi foarte meticuloşi. Un fel de nemţi bruneţi şi cu ochii oblici. Este un mit propagat de neînţelegerea relaţiilor de muncă în China (şi, prin extensie, în toată Asia).
Trebuie precizat în primul rând că societatea chineză are un grad ridicat de mercantilitate. A „face bani” stă la baza realizării ca individ. Cum s-a ajuns aici este o întrebare care îşi are răspunsul în istorie, sociologie şi mental colectiv. Deşi, oficial, cultura chineză s-a bazat pe câteva curente religioase şi filosofice: Taoism, Confucianism, Legalism, Budism care au încercat să găsească un răspuns la problema unei „societăţi armonioase”, în final a prevalat Confucianismul ca şi cod moral acceptat de toată lumea (uneori şi ca filosofie/curent religios oficial) însă, în realitate mercantilismul a devenit coloana vertebrală a societăţii chineze. More…











Nu are utilitate să ne întrebăm ce fel de oameni sunt aceia care au fluierat. Deocamdată (deşi pentru nuntă parcă reacţiile contrare au fost mai puternice) patronajul societăţii este în spatele lor. Merită însă să ne întrebăm cum îi văd acei oameni, şi susţinătorii lor, pe preşedinte: mai puţin decât un criminal, mai departe decât un străin.