Tag Archives: Rusia

De ce nu are Germania o politică externă în relația cu Ucraina? Răspunde

by • Comentarii, Ileana Racheru, International Affairs, Posts by author, Recomandări, Serii, Ucraina • Tags: , , , , , , , ,

e7487980-a9dd-11e3-a0f0-a5e8aafb61ea_Merkel-and-Putin

Informațiile oficiale furnizate de Ministerul de Externe de la Berlin oferă doar re­latări sumare despre relațiile politice dintre Germania și Ucraina în contextul situației tensionate din ultimele luni, dinamica raporturilor economice și angajmentele asumate de Fundația pentru Cooperare Juridică Internațională, în vederea construirii unui stat de drept în Ucraina. Mai mult, strategia de politică externă a Germaniei nu menționează Ucraina, nici măcar la pachet cu statele Parteneriatului Estic (PaE). Practic, Germania nu a avut nicio strategie de politică externă în relațiile cu Ucraina și a aplicat doar principiile clasice ale Ostpolitik „schimbare prin apropiere“, care au însemnat, în practică, investiții în economia ucraineană (Germania este al doilea partener economic al Ucrainei după Cipru) și susținerea societății civile angajate în pro­cesul de democratizare. Comunitatea de experți în analiza politică a spațiului ex-sovietic nu a realizat niciun studiu cu privire la relațiile politice Berlin-Kiev, analizele publicate au abordat strict raporturile economice ale Germaniei cu statele CSI și, în principal, cu Federația Rusă.

Anexarea Crimeei și războiul neconvențional pe care Rusia îl poartă acum în estul Ucrainei au fost punctul de cotitură pentru întreaga comunitate de politică externă de la Berlin. Lecția ucraineană a politicii externe germane este una simplă, de geopolitică de secol XIX – actorul care a atentat la pacea și securitatea din Europa trebuie pedepsit. Dar această lecție este greu de acomodat în mentalul unor experți și politicieni obișnuiți cu reguli ale relațiilor internaționale stabilite în secolul XX. More…

România și NATO: Ce ar fi fost dacă? (I) 7

by • Analysis, George Visan, International Affairs, Romanian Politics • Tags: , , , , , , ,

resize-of-2004-nato-drapel

La zece ani de la aderarea la NATO, o întrebare încă rămâne încă fără răspuns: Ce ar fi fost dacă România nu ar fi aderat la Alianța Nordatlantică? Ce s-ar fi întâmplat dacă România nu ar fi ales să se alăture celei mai de succes alianțe politico-militare din Europa? În ce poziție strategică s-ar fi găsit România dacă nu ar fi fost membră a Alianței? Acestea sunt întrebări legitime care trebui puse, mai ales în contextul crizei din Ucraina, și care ne vor ajuta să înțelegem rațiunile pentru care România a ales să devină membru NATO și să aibă un parteneriat strategic cu Statele Unite ale Americii
Acesta este un exercițiu de istorie și de strategie contrafactuală – pe cale de consecință este atât un demers intelectual cât și un exercițiu de imaginație – ce-i drept unul care se bazează pe fapte, dar privite dintr-un alt unghi.

Procesul de aderare al României la NATO a fost unul sinuos, cu multe puncte de inflexiune și momente de cumpănă. Dacă în acele momente alte decizii ar fi fost luate decât cele care au dus în final la aderarea la NATO sau dacă evenimentele ar fi luat altă turnură, atunci România nu ar fi devenit membru al Alianței Nordatlantice. More…

O Uniune Europeană disfuncțională în criza din Crimeea 1

by • Analysis, Ileana Racheru, International Affairs, Posts by author, Ucraina • Tags: , , , , ,

{3e861812-c2d0-4899-877b-2f687c0dbedd}

UE este disfuncțională și nu doar Berlinul este principala problemă. Orice expert ar fi indicat la o primă observație doar realismul nemților, care încearcă să profite la maximum de relațiile economice privilegiate cu Moscova. Explicația este valabilă până la un punct, dar nu e suficientă pen­tru a înțelege un fenomen mai profund – divizarea Europei nu doar în clasica interpretare a sferelor de influență UE-Rusia, dar și fragmentarea UE în interior, determinată de percepțiile diferite ale vechilor europeni și ale noilor state membre, precum și de interesele naționale ale acestora. Pentru liderii statelor occidentale, profund preocupați de situația economică a propriilor state, situația din Ucraina este o chestiune secundară a agendei de politică externă, pentru că, pe de o parte, le oferă un argument pentru a continua abordarea de non-membership în relațiile cu Kievul și pentru că Rusia este un partener economic important.

Câteva state din Europa Centrală s-au întors la gândirea și dinamica geopolitică din perioada anilor 1990-1991 și au reactivat Grupul de la Vișegrad (Polonia, Ungaria, Cehia și Slovacia), un format de cooperare creat la începutul anilor ’90, cu susținerea unanimă a UE, pentru a se sprijini reciproc în procesul de europenizare (democratizare) și de reorientare către Occident a politicilor externe. Pentru aceste state, interesele economice s-au diluat prin reactivarea vechilor percepții asupra politicii externe a Moscovei. Membrii est-europeni ai Uniunii aflați geografic mai aproape de Ucraina și care au păstrat în mentalul diplomatic, macăr în stare latentă, teama de Moscova au perceput no­ua escapadă militară a Kremlinului ca fiind o emanație a pretențiilor imperiale ale liderilor de la Moscova. More…

Ce este și ce nu este criza din Ucraina… 1

by • Analysis, George Visan, International Affairs, Posts by author, Ucraina • Tags: , , , , , , , , ,

1000x7503

De fiecare dată, în ultimii 70 de ani, când izbucnește o criză internațională care opune Occidentul sau Statele Unite unei agresiuni, unui gest politic agresiv sau unui stat care nu se conformă normelor de conduită diplomatică acceptate este utilizată analogia cu Acordul de la München din 1938. Este de departe cea mai des uzitată și abuzată analogie istorică când este vorba de o criză internațională. Acesta este și cazul crizei generate de invadarea Crimeei de către Federația Rusă.

Uzul acestei paralele istorice este în general motivat de dorința de a forța decidenții occidentali sau americani să nu cedeze în fața amenințărilor, agresiunilor sau șantajului. München este în istoria relațiilor internaționale, precum și în jargonul diplomatic, simbolul universal al trădării, al abandonării aliaților și al conciliatorismului în fața unui stat revizionist care nu își respectă angajamentul. Ea evocă compromisul „murdar” cu cel mai destestat lider politic din istorie – Adolf Hitler, și consecințele nefericite ale lipsei de fermitatea a liderilor lumii libere. Evocă, de asemenea, experiențele negative ale unei generații de oameni de stat și diplomați care s-au format în perioada interbelică sau în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. More…

Criza din Ucraina – escaladare fără precedent 2

by • Analysis, George Visan, International Affairs, Posts by author, Ucraina • Tags: , , , , , , ,

unidentified-armed-men

Din informațiile disponibile în momentul de față se poate trage concluzia că, în ciuda hotărârii parlamentului rus de a desfășura trupe în Ucraina, Federația Rusă nu pare să fie pregătită să folosească forța pe scară largă împotriva Kievului. Acest lucru s-ar putea schimba însă, situația fiind fluidă și tensionată.

Este probabil ca acțiunile rusești să vizeze în momentul de față atingerea unor obiective limitate – detașarea Crimeei de restul Ucrainei pentru menținerea bazei militare de la Sevastopol – însă hotărârea camerei superioare a parlamentului rus se referă la Ucraina, nu doar la Crimeea. În cazul escaladării tensiunilor și utilizării forței de către Federația Rusă, costurile politice și diplomatice pentru Kremlin vor fi destul de ridicate.

Reacția Kremlinului la evenimentele din Ucraina din ultimele luni nu reprezintă un act al unui stat încrezător în statutul său de mare putere în cadrul sistemului internațional. Mai curând pare a fi o reacție nervoasă bazată frica de a pierde accesul la un punct strategic cheie pentru forța sa militară – baza de la Sevastopol, frica că mișcările de stradă din Ucraina să nu alimenteze fenomene similare în Rusia și să ducă la răsturnarea regimului Putin și frica de a pierde controlul asupra Ucrainei prin alinierea acesteia la Occident, și pe cale de consecință slăbirea hegemoniei rusești în spațiul fost sovietic. More…

Stimate abonat, participi la un protest neautorizat 2

by • Analysis, International Affairs, Marius Șuiu, Posts by author • Tags: , , , , , , , ,

kliciko

Acesta este mesajul SMS pe care susțin că l-ar fi primit marți, 21 ianuarie, imediat după miezul nopții, persoane aflate în apropierea locului unde, cu doar o zi înainte, noi ciocniri se produseseră între protestatari radicali și autoritățile din Kiev.

Pe 19 ianuarie 2014, Kievul a devenit scena unor conflicte mortale. De o parte a conflictului se află autoritățile, care încearcă să protejeze puterea actualei conduceri, reprezentate de prim-ministrul Nikolai Azarov și de președintele Viktor Ianukovici. Pe de cealaltă parte a baricadei se află protestatarii pro-europeani sau nemulțumiți de lipsa reformelor și de sărăcie, care dorește apropierea Ucrainei de Uniunea Europeană (UE) și condamnă măsurile legislative autoritare și tentativele de reprimare violentă a manifestațiilor pașnice ale regimului Ianukovici. Figurile politice care se remarcă din mulțime sunt cele ale opoziției. Cei mai vizibili lideri ai acesti sunt fostul campion mondial la box, Vitali Kliciko, care intenționează să candideze la alegerile prezidențiale din 2015, și Arseni Iațeniuk, lider al celui de-al doilea mare partid din Ucraina, aliat al fostului premier Iulia Timoșenko, care se află acum în închisoare.

Conflictele din capitala Ucrainei nu sunt noi și au venit pe fondul deciziei președintelui Ianukovici de a refuza semnarea unui Acord de Asociere cu UE, acord ce ar fi liberalizat comerțul dintre cele două state și ar fi creat posibilitatea relaxării sistemului de liberă circulație spre UE. More…

Mitul independenței energetice 5

by • Analysis, George Visan, Romanian Politics, Serii • Tags: , , , , , , , , ,

tumblr_mua3e0QHYR1rj8vkao1_1280

În toată „dezbaterea” națională din acest an privind exploatarea resurselor naturale s-a strecurat un nou termen – independența energetică – care în traducere liberă înseamnă sistarea importurilor de gaze din Rusia pe termen lung.

Asupra temei independenței energetice există un consens neașteptat între președintele Traian Băsecu și premierul Victor Ponta, obișnuiți să se contreze și să se contrazică pe majoritatea temelor politice din spațiul public.

Limbajul folosit de cei doi poate duce ușor în eroare cetățeanul neavizat și poate crea impresia că România s-ar putea să nu mai importe petrol și gaze de pe piața internațioanală, nu numai din Federația Rusă, țara noastră pregătindu-se să devină în curând un El Dorado al hidrocarburilor. Însă situația nu stă chiar așa. Vârful de producție la petrol în România a fost atins în anul 1976 când au fost extrase 14,7 milioane de tone de țiței, după care producția proprie a intrat în declin – chiar și așa regimul comunist a decis dezvoltarea unei industrii petrochimice supradimensionate în raport cu resursele naturale disponibile în țară.

La gaze naturale vârful de producția în România s-a atins la mijlocul anilor 80. Asta înseamnă că producția de gaze naturale de la noi din țară se află pe o pantă descendentă de ceva vreme. În fapt dacă noi perimetre nu sunt date în exploatere în curând și alte de resurse de gaze naturale nu sunt identificate, rezervele de gaze naturale ale României se vor epuiza în următorii 10 ani.

More…

Geopoliticile Nordului se dezgheață încet, dar sigur Răspunde

by • Analysis, International Affairs, Marius Șuiu, Posts by author • Tags: , , , , ,

Northwest Passage

Ultimii ani au adus pe agendele internaționale un subiect la care nu ne gîndim atunci cînd discutăm politică internațională. Schimbările drastice de mediu produse în Oceanul Arctic au pornit discuții geopolitice cel puțin interesante.

Un studiu recent condus sub umbrela Ernst & Young estimează că aproximativ 13 % din rezervele de petrol și 30% din rezervele de gaze naturale nedescoperite încă se află sub Oceanul Arctic. Deci nu ar trebui să fim surprinși că, odată cu dezghețarea acestuia, va crește și activitatea în zonă. Prin urmare, diferite conflicte vor apărea. Cîteva state puternice care au „deschidere” la Ocean au pornit deja o cursă pentru a-și extinde zona economică exclusivă (exclusive economic zone), drept garantat de Convenția Națiunilor Unite privind Dreptul Mării (UNCLOS). More…

Ucraina – Goodbye UE! Răspunde

by • Analysis, Ileana Racheru, Posts by author, Recomandări • Tags: , , , , , , , , ,

APTOPIX Ukraine Protest

Decizia Ucrainei de a suspenda negocierile pentru semnarea Acordului de Asociere cu UE nu pare să aibă nicio logică sau sugerează negocieri obscure, în urma cărora au cedat presiunilor rusești.

Un comunicat publicat de Ministerul de Ex­terne de la Varșovia, după anunțul Kievului, men­ționează că „decizia finală cu privire la semnarea AA cu UE va fi luată de Consiliul de Securitate și de președintele Ucrainei“. Documentul polonez direcționează analiza către președintele Viktor Ianukovici, deși acesta nu a avut apariții publice după ce guvernul a anunțat suspendarea negocierilor cu UE. Decizia lui Ianukovici se explică prin modul în care acesta a ajuns și s-a menținut la putere în Ucraina postsovietică. Propulsat în politică de clanuri din estul Ucrainei cu afaceri obscure, Ianukovici are doar experiența unor campanii electorale create și fraudate cu ajutorul tehnologilor politici afiliați Kremlinului și a unor mandate de premier și președinte în regimuri autoritare, susținute de corupția ge­neralizată. De fapt, Ianukovici este aproape lipsit de experiența politică a socializării cu UE, situație care l-a determinat să aleagă, în contextul alegerilor prezidențiale din 2015 și a unor sondaje în care nu apare ca favorit, sprijinul Rusiei, care nu impune normele unui scru­tin corect, solicitate de UE. În plus, Rusia nu a făcut presiuni pentru eliberarea Iuliei Ti­moșenko, care a pierdut la limită ultimele ale­geri prezidențiale și care, cu sprijinul Occidentului, a organizat protestele revoluției portocalii, în urma cărora Ianukovici a fost depo­sedat, în 2004, de un mandat prezidențial ob­ținut prin fraudă. More…

Unirea cu Republica Moldova – ersatz de proiect de țară 1

by • Comentarii, George Visan, International Affairs, Posts by author • Tags: , , , , , , ,

1082518_10151782340257488_1159446721_o

Unirea cu Republica Moldova este un surogat de proiect național – un nechezol servit în mod inimaginativ și populist unei opinii publice care încă rezonează la sloganuri naționaliste. Unirea cu Republica Moldova reprezintă un obiectiv anacronic, de secol XIX și XX, care nu ia în considerare realitățile românești și le ignoră pe cele din Republica Moldova. Nu reprezintă o viziune de dezvoltare sau de politică externă fiabilă și riscă să sporească animozitățile cu Ucraina și Rusia. Sloganul unirii cu Republica Moldova ignoră realitățile sociale, culturale și economice din această țară și nu ia în considerare aspirațiile cetățenilor moldoveni sau ale elitei politice de la Chișinău, care în cazul „re-unificării” ar fi transformată într-o elite provincială de „baroni locali”. Acest pseudo-proiect național alimentează propaganda Rusiei în Republica Moldova cu privire la „imperialismul românesc” și decredibilizează politica externă a României în raport cu aliații occidentali. Cât de credibil poți să fii în Europa Unită atât timp cât plănuiești dispariția unui stat a cărei suveranitate și independență ai recunoscut-o în primă instanță acum 20 de ani?

Dacă adepții unirii vor într-adevăr să formuleze o „strategie câștigătoare” care să conducă în timp la unificare celor două state românești trebui să urmeze dictonul lui Léon Gambetta – Y penser toujours, n’en parler jamais – clamarea publică a unirii cu Republica Moldova nu le ajută cu nimic cauza, mai mult oferă muniție retorică adversarilor acestui „ideal”. În plus România trebuie să fie o alternativă atrăgătoare și un model pentru Republica Moldova – fapt ce presupune formularea unui „proiect de țară” de succes, care să fie un și un punct de reper pentru cetățenii Republicii Moldova. Mai mult România ar trebuie să-și sporească gradual prezența economică dincolo de Prut, să asiste autoritățile de la Chișinău să creeze instituții democratice și să sprijine societatea civilă din Republica Moldova. More…

Scutul anti-rachetă: O comparație între deciziile a două administrații americane Răspunde

by • Analysis, George Visan, International Affairs, Posts by author • Tags: , , , , , , , , , , , ,

mda_aegis

Problema apărării Europei împotriva amenințărilor cu rachete balistice a fost abordat în mod diferit de două administrații, una republicană, cealaltă democrată. Au fost avansate două soluții diferite – fapt neobișnuit pentru politica externă americană. Ambele soluții au punctele lor tari și punctele lor slabe. Și ambele strategii propuse de administrația George W. Bush, respectiv de administrația Obama urmăreau scopuri diferite și încercau să contracareze amenințări diferite. Dar poate mai important, cele două strategii propuse într-un interval de timp foarte scurt au stârnit controverse, atât în politica internă americană, cât și la nivel european și în interiorul statelor gazdă.

Amenințarea cu rachete balistice din Orientul Mijlociu este una emergentă pentru Europa. Nu neg existența acesteia, dar se manifestă în principal la nivel regional – Iranul dezvoltându-și arsenalul cu rachete balistice în principal pentru a lovi aliați americani sau rivali ai republicii islamice aflați în proximitatea sa. Motivele fundamentale pentru care statele din Centrul și Estul Europei au ales să găzduiască pe teritoriul lor sistemul anti-rachetă american țin de consolidarea relațiilor cu SUA (capitalizarea în termeni politico-strategi a aderării la NATO), contrabalansarea asertivității Federației Ruse (mai ales după războiul ruso-georgian din 2008) și stabilizarea strategică a unei zone a bătrânului continent cunoscută pentru istoria sa tumultoasă. Mereu prinsă între menghină geo-strategică a ambițiilor de mare putere ale Germaniei și Rusiei, prezența americană este percepută în Europa Centrală ca un factor care contribuie la pacea și stabilitatea continentului.

Nu trebuie uitat că problema strategică cu care s-au confruntat statele Europei Centrale și de Est în secolul XX a fost supraviețuirea în cadrul sistemului internațional ca actori politici suverani și independenți. Prezența americană este o garanției că situația din secolui XX nu se va repeta și în secolul XXI. Din punctul acesta de vedere, însă, transferul unei părți a trupelor americane din Germania în Estul și Centrul Europei (în Polonia și România) ar fi o garanție politică și militară mai substanțială decât scutul anti-rachetă. More…

Scutul anti-rachetă, pe ultima sută de metri Răspunde

by • Analysis, George Visan, International Affairs, Posts by author • Tags: , , , , , , , , , ,

1421174_10153439104355454_11658091_o

Am participat marți, 29 octombrie, la masa rotundă organizată de Ambasada SUA cu prilejul debutului oficial al lucrărilor la baza de la Deveselu unde vor fi instalate elemente ale scutului anti-balistic american ce va fi desfășurat în Europa, în cadrul European Phase Approach. Construcția instalațiilor de la Deveselu care vor adăposti radarul și interceptorii, a început pe 28 octombrie în prezența oficialităților române și americane, baza urmând a deveni operațională în 2015.

Masa rotundă de la ambasada Statelor Unite a fost condusă de asistentul secretarului de de stat pentru politică spațială și de apărare, Frank Rose, care a avut o serie de mesaje politice importante de transmis publicului românesc cu privirea la politica americană în domeniul apărării anti-rachetă pentru Europa. More…