S-a ajuns [aici] deoarece USL a încetat să mai acumuleze suficientă putere cât să ajungă la toată lumea. În special PNL a fost lovit. Crin Antonescu a eşuat să utilizeze poziţia în Comisie pentru a poza ca pater patriae. PDL nu a murit, dimpotrivă, a recuperat puţin. DNA s-a dovedit mult mai eficient în a descoperi corupţii liberali decât cei ai PSD. Confruntat cu această situaţie PNL a recurs la una din tacticile tradiţionale ale acestui partid: s-a poziţionat drept copilul rebel al puterii, încercând să exploateze slăbiciunile aliaţilor. Doar că PSD nu este PNŢCD şi nici 2013 nu este 1996+ (atunci PNL avea destul de puţin de pierdut, acuma apără postul de preşedinte al ţării).
More…
Category Archives: Posts by author
Visul unei nopți de iarnă – legături dubioase între Moscova și Tallinn Răspunde
Deși o țară mică atît ca suprafață cît și ca populație, Estonia a devenit lider mondial în tehnologie și, de cînd a aderat, este un mic miracol al zonei Euro. Cînd majoritatea membrilor au suferit recesiune, economia estoniană a crescut. Estonienii și-au recăpătat independența față de URSS destul de tîrziu, în 1991. Interesant este că astăzi, aproximativ 325 000 de ruși încă locuiesc în Estonia, care are o populație totală de numai 1,3 milioane, arată stat.ee.
Ce înseamnă numerele astea? Înseamnă că nu e tocmai ușor să se ia decizii „pro-europene”, dacă vreți, sau pro-integrare, din cauză că o bună parte din populație are relații strînse (rudenie sau de orice alt fel) cu naționali ruși de peste graniță.
Este poate de înțeles faptul că anumite grupuri de interese din Rusia încă păstrează legături cu grupuri politice din state ex-sovietice, însă este poate mai greu de conceput faptul că legăturile acestea sînt atît de stînse încît să încline balanța în favoarea unui candidat la primăria unei capitale a Uniunii Europene. More…
Uniți restaurăm liniștea. Cine mai vine duminică la proteste Răspunde
Prolog. Pentru săptămâna trecută prognozasem că participanții se vor auto-număra până vor ajunge la 6500. Pentru săptămâna aceasta aceeași prognoză arăta cam 3000 de participanți (din nou: auto-evaluare a protestatarilor). Apoi din 27 ale lunii stabilizare undeva în jurul cifrei de 2000 („nucleul dur”) și apoi stingere. Săptămâna trecută au venit, după estimările protestatarilor, 5000 de oameni, probabil pe fondul disputelor privind traseul (cu sau fără DNA).
De atunci s-au întâmplat o serie de evenimente suficient de spectaculoase. Guvernul a girat cea mai prost gândită operațiune de plasare a unei sonde. Protestatarii au supralicitat ținând un moment de reculegere pentru un mort viu și huiduind pe cei care spuneau rugăciunea Tatăl Nostru. Apoi luneta mașinii lui Daniel Barbu s-a spart, fie de tristețe, fie pentru că unii protestatari (sau provocatori) bătuseră cu pumnul în ea. Merită discutat ce efecte au aceste evenimente More…
Criza vetocrației americane Răspunde
Proliferarea circumpscripțiilor servite, tribalizarea politicii și dispariția centrului bipartizan (Gates, Lugar, Hagel) fac aproape imposibile moderația și compromisul.
Washingtonul traversează vremuri cu adevărat tectonice. Simptomele se văd pretutindeni. Blocajul instituțional dintre Congres și Casa Albă este din nou la un pas să arunce țara în incapacitate de plată, cu efecte potențial seismice asupra piețelor internaționale și a economiei globale. În cea mai mare parte a secolului XX, pentru 80% dintre americani răspunsul standard era că au încredere în guvern să facă ceea ce trebuie. Astăzi, încrederea în instituțiile centrale ale demecrației americane este undeva în jur de 20%.
În trecut, în marile universități americane, prima opțiune a cursurilor destinate studiului fundamentelor securității naționale era probabil Diplomația lui Kissinger sau orice alt „manual“ capabil să surprindă mecanica unei lumi care funcționa în spiritul balanței de putere al geopoliticii tradiționale. Astăzi, într-un curs intitulat national security and defense transformation predat de un profesor care și-a petrecut toață viața în armată, mi se recomandă drept manual, nici mai mult, nici mai puțin, decât Prețul Politicii, cea mai recentă carte a legendarului jurnalist Bob Woodward. Și dacă ar fi să rezum spiritul, atmosfera Washingtonului contemporan, așa cum apare în Prețul Politicii, o lume în care default-ul a devenit o armă politică, nimeni nu o face mai bine ca Robert Gates, veteranul a 8 administrații prezidențiale: „Liderii de la ambele capete ale Bulevardului Pennsylavania trebuie să iasă din jocul de sumă nulă“. More…
Obama și sindromul Vietmalia Răspunde
Al doilea mandat arată un Obama schimbat, realist, pragmatic, mult mai puțin dispus să se lase ghidat de idealism în politica sa externă.
Într-un moment sensibil pentru Administrația sa, expus criticilor pentru modul în care a gestionat răspunsul în cazul crizei siriene, la câteva zile distanță de un simbolic shutdown guvernamental, președintele Obama a folosit oportunitatea discursului de acum două săptămâni ținut în fața Adunării Generale a ONU pentru a clarifica obiectivele politicii sale externe în Orientul Mijlociu și Nordul Africii. Multe dintre nuanțele folosite atunci par să anunțe o schimbare de optică, o resetare a filosofiei de securitate națională din timpul primului mandat. More…
Prezidenţiabilii 15
Să începem cu o observaţie simplă. Toţi candidaţii cu şansă la alegerile prezidenţiale au fost fie percepuţi ca „oameni de stat” fie au fost sprijiniţi de o alianţă. Prin alianţă nu înţelegem reunirea unor partide care pe vremuri au fost un singur partid ci o coalizare între partide cu electorate diferite. Explicaţii posibile aici. Ştiind acum acest lucru, putem să ne uităm cu alţi ochi la suma de potenţiali candidaţi.
Am ales pentru această scurtă analiză nume a căror notorietate şi încredere le dă dreptul, măcar teoretic, să spere la acest post. Totuşi, vă încurajez să nu confundaţi încrederea cu intenţia de vot. Dacă cetăţeanul are încredere în candidat el poate totuşi să voteze un alt candidat în care are mai multă încredere, pe care îl consideră a avea şanse reale sau pe care îl consideră mai potrivit pentru post. More…
De ce se înghesuie lumea la moaştele Cuvioasei Parascheva 2
Ce te faci însă dacă credinţa este slabă? Simplu, reţeta sugerată în Biblie şi preluată apoi de biserici spune aşa: „post şi rugăciune”. Să lăsăm deoparte rugăciunea şi să ne ocupăm de post. În tradiţia ortodoxă postul presupune abstinenţă de la carne (şi, în general, produse animale), ulei (orice grăsime vegetală), vin (şi, în general, alcool) şi, într-o anumită măsură, de la sex. Pe scurt, de la orice plăcere carnală care era disponibilă din Antichitate până în Evul Mediu. Dincolo de prescripţiile explicite, însă, creştinul este îndemnat să postească renunţând voluntar la alte plăceri. O mai mare reţinere sau renunţarea la limbajul licenţios, de exemplu, este recomandată adeseori. Şi este doar o problemă de timp până când duhovnicii de generaţie mai nouă vor sugera abţinerea de la Facebook. More…
Cum a ratat Crin Antonescu să fie un președinte al viitorului (2) 3

Principala problemă a lui Crin Antonescu este joncțiunea cu masele (un test de maturitate pentru orice politician de vârf), și generarea charismei […]. Acest „handicap” politic putea fi compensat în mod eficient prin utilizarea și cuantificarea progresivă a mitului viitorului. O ironie inteligentă și vibrantă, dublată de o condescendență „șarmantă” la adresa lui Traian Băsescu ar fi fost de preferat și ar fi reprezentat o soluție bună sub aspect praxeologic. Lecția politică la acest capitol ar suna cam așa „Declinul charismei este și un declin al viitorului”. Când se întâmplă acest lucru, societatea are nevoie de un arhitect, nu de un erou salvator.
O strategie a discursului de început ar fi putut fi schimbarea cuvântului „reformă” (utilizat exhaustiv în discursul public și politic) cu vocabula „viitor”. Spre exemplu, un „viitor al educației”, nu o „reformă a educației”. Cuvântul „reformă” e devenit un laitmotiv pentru incompetență guvernamentală și non-viziune politică. Lexicul politic ar trebui să renunțe la acest cuvânt pe o perioadă nedeterminată. La fel și Crin Antonescu. More…
Un model statistic mediocru al prezenţei la proteste 4
Avem o serie de estimări optimiste (dar nu aberante) făcute de participanţii la proteste pentru ultimele 4 săptămâni: 20.000 – 15.000 – 5.000 – 10.000. De ce avem 5000 în penultima săptămână? – Evident pe motiv de vreme rea. Dar dacă aveam vreme bună, câţi veneau? Păi punem datele în LibreOffice, facem o regresie liniară şi obţinem o cifră frumoasă şi intermediară More…
Complexul diplomatico-informațional 2
Am început să scriu un articol despre posibilii candidați la Președinția României în 2014. Undeva spre finalul acestui articol va fi o notă despre câțiva șefi de servicii secrete. Acest grup select îi cuprinde pe domnii Maior, Meleșcanu și Geoană și Ungureanu (deși dl Ungureanu primește tratament separat ca șef de partid). Ce au acești oameni în comun?
Au în CV diverse poziții legate de securitate și de politică externă (cel puțin într-un domeniu, de obicei în amândouă). Sunt fii sau membri ai vechilor elite socialiste ridicați prin forțe proprii. Totuși, asta nu pare să îi facă antipatici în ochii SUA. Vorbesc rar, măsurat, demn și, dacă li se oferă ocazia, destul de mult. În mod tipic este greu să re-povestești a doua zi ce au vorbit. Au schimbat cel puțin o dată în viață loialitatea politică. Toți sunt prezidențiabili: au candidat le președinție sau au fost luați în considerare pentru această candidatură.
Acest articol este inspirat întrucâtva din ideea americană de military-industrial complex. Însă nu atât în aspectul de big business ci acela de „old boys network” și „revolving door” More…
Gazele de șist, o evaluare din perspectiva percepției publice și a jocului politic Răspunde
Articol publicat și în Revista 22.
Tema gazelor de șist a apărut pe „radarul” opiniei publice românești în ianurie 2012 cu prilejul demonstrațiilor maraton din Piața Universității. Această temă a apărut pe agenda publică în momentul în care un grup de protestatari ecologiști au desfășurat un banner în timpul protestelor anti-guvernamentale din 2012. Ca temă în spațiu public românesc, gazele de șist au fuzionat cu opoziția față de proiectul minier de la Roșia Montană, fiind relativ eclipsată de această din urmă. Cele două teme au în comun utilizarea unor metode de extragere controversate: fracturarea hidraulică și respectiv, cianurarea – metode care prezintă anumite riscuri pentru mediul înconjurător. Mai mult, ele au în comun protestul față de o elită politică nereprezentativă, care nu promovează interesul românilor. Astfel aceste două proteste de factură ecologică se pliază pe o temă mai veche prezentă la nivelul opiniei publice – „lehamitea” față de politică și politicieni.
În prezent, în cadrul protestelor anti-RMGC din Piața Universității se militează și împotriva gazelor de șist, deși acest demers nu este la fel de vizibil ca opoziția față de demararea proiectului minier. Aceste două teme gemene pun în discuție modul în care statul gestionează și exploatează resursele minerale ale României.
More…
Relațiile franco-române: Back to the future? Răspunde
Dacă la începutul verii relația bilaterală româno-franceză părea să „reintre pe un făgaș normal” iar parteneriatul strategic franco-român părea relansat, la nici trei luni după vizita premierului Jean-Marc Ayrault în țara noastră, Parisul aruncă în aer din nou relația cu Bucureștiul, opunându-se aderării României la Spațiul Schengen. Consider Franța principală responsabilă de tensionarea relației bilaterale deoarece România nu a provocat această criză, iar acțiunile Parisului au mai mult de a face cu o agendă publică internă, nu neapărat cu criteriile pe care trebuie să le îndeplinească sau angajamentele politice pe care România trebuie să le ia pentru a adera la Schengen. Având în vedere modul cum stau lucrurile, parteneriatul strategic româno-francez ar trebui reconsiderat din punct de vedere politic, nu în sensul abandonării lui, ci tratării componentei politice cu mai multă circumspecție.
România trebuie să-și recalibreze parteneriatul strategic cu Franța, astfel încât să-și reducă pierderile în raport cu Parisul. Componenta politică a parteneriatului strategic trebuie reconsiderată, România trebuind să ceară mai multe garanții din partea Franței când este vorba de proiecte sensibile precum aderarea la Spațiul Schengen. Trebuie să se înțeleagă la nivelul decidenților că România, din cauza multiplelor sale slăbiciuni interne și a subdezvoltării este vulnerabilă la atacuri venite chiar și din partea unor „aliați tradiționali” din UE, mai ales când este vorba de accesul la resursele Uniunii. Interesele românești sunt fundamental sacrificabile, când este vorba de chestiuni delicate de politică internă – aceasta este lecția „parteneriatului strategic” cu Franța. În al doilea rând România trebuie să fie mai vocală în apărarea propriilor cetățeni – situația romilor din Franța cere tragerea unui semnal de alarmă în privința xenofobiei și discriminării etnice din partea autorităților din Hexagon. În al treilea rând relația cu Franța, și influența franceză în România trebuie să fie contrabalansate prin consolidarea relațiilor cu Germania sau cu alte state membre UE importante. Trebuie urmat sfatul premierului Jean-Marc Ayrault în timpul vizitei din iulie 2013 – relațiile franco-române nu trebuie romanțate – e politică până la urmă. More…








