Osama: un Mao în era www Răspunde

120430054513-bin-laden-c2-set-story-top

S-a spus deseori că „Primăverile Arabe“ reprezintă o lovitură mortală dată Al Qaeda. În cele din urmă, nu discursul său a animat şi mobilizat masele de revoluţionari care au spulberat unele dintre, aparent, cele mai solide regimuri ale lumii arabe. Şi totuşi, o lectură atentă a scrisorilor recuperate din fortăreaţa de la Abbottabad conturează o cu totul altă perspectivă. Mai mult, ele confirmă o anu­mită cheie de interpretare asupra naturii Al Qaeda care sugerează că aceasta este mai puţin o grupare teroristă tradiţională, cât o mişcare de insurgenţă. Pentru Al Qaeda, Primăvara Arabă este o oportunitate, o bătălie pentru recâştigarea „inimilor şi minţilor“ străzilor arabe.

De fapt, Bin Laden pare să ajungă la aceeaşi concluzie ca şi insurgenţii anilor ’60: „răspunsul nu se află pe câmpul de bătălie, ci în minţile oamenilor“ (Robert Thompson). Iar acest lucru este cu atât mai adevărat, astăzi, în epoca informaţiei globalizate. În cele din urmă, globalizarea nu îi avantajează doar pe cei ghidaţi de cele mai bune intenţii, ba dimpotrivă. Este unealta ideală pentru lumea subterană a criminalităţii transnaţionale. O imagine extrem de sugestivă a acestui „progres“ a fost surprinsă recent de graficianul Dan Perjovschi într-o expoziţie aflată, simbolic, nu foarte departe de „ground zero“: de la World War One (WW1) şi World War Two (WW2) la World Wide Web (www). More…

Ce vrea, monşer, Comisia de la Veneţia de la noi? 6

vod90_EN

Am avut ieri dezbateri destul de aprinse pe Facebook despre sensul raportului (în fapt „opiniei”) Comisiei de la Veneţia. Guvernul a dat pe această temă un comunicat uşor roz-bombon în care „reţine” din raport cam ce doreşte să reţină. Sorin Ioniţă, în schimb, a publicat un articol în Contributors în care ne povesteşte cum Comisia a demascat în limbaj diplomatic puciul parlamentar. Dacă aveţi nervii tari merită citit pentru pentru a vă delecta cu ideea unor instituţii europene atât de debile încât tratează puciul cu mănuşi şi în limbaj diplomatic.

Caragiale ne-ar spune că adevărul se află undeva la mijloc. În fapt adevărul se află undeva deasupra:

The Bad. Comisia livrează una dintre cele mai dure critici la adresa României. Există altele mai rele, dar majoritatea lor sunt isterice sau conspiraţioniste. More…

Ce înseamnă victoria lui Barack Obama pentru România Răspunde

Barack Obama a câștigat al doilea mandat de președinte al SUA după una dintre cele mai disputate campanii electorale din istoria Americii. A fost de departe cea mai scumpă din istoria Statelor Unite: Barack Obama a investit 887 de milioane de dolari, iar Mitt Romney a beneficiat de fonduri în valoare de 777 de milioane. Polarizarea din sânul societății a fost intensă după cum au arătat-o clipurile electorale și retorica candidaților.

Surprinzător este că pe 7 noiembrie situația după aflarea rezultatului era din punct de vedere politic la fel ca cea de pe 5 noiembrie: un președinte democrat, o Cameră a Reprezentanților controlată de Partidul Republican și un Senat controlat de Partidul Democrat. Polarizarea nu a dus schimbarea opțiunilor cetățenilor americani – regimul politic rămâne în continuare divizat între Democrați și Republicani. Mesajul alegerilor este însă evident – cetățenii americani însă vor ca politicienii să renunțe la blocaj și să găsească un consens care să facă guvernarea funcțională. E o șansă acordată dialogului și compromisului bipartizan. More…

Sandy, Walmart şi lecţia de cultură organizatională 2

Pe termen lung, una dintre dezbaterile generate de uraganul Sandy şi care au revenit în prim-planul societăţii americane ţine de efectele încălzirii globale. Un consens pare să se impună: uraganele de tip Sandy sunt produsul încălzirii globale. Formatori de opinie influenţi au îmbrăţişat imediat această teză. Printre ei se află, desigur, fostul vicepreşedinte Al Gore, care scria săptămâna trecută pe blogul personal că „uraganul Sandy este un semn îngrijorător al vremurilor care vor să vină. Trebuie să ţinem seama de acest avertisment şi să acţionăm rapid pentru a rezolva criza climatică“. Lui Gore i s-a alăturat chiar primarul New Yorkului, miliardarul Michael Bloomberg:

În numai 14 luni, 2 uragane ne-au forţat să evacuăm cartiere întregi, ceva ce primăria nu a făcut niciodată înainte. Dacă aceasta este o tendinţă, atunci este nesustenabilă. Clima noastră se schimbă.

Mai mult, el şi-a declarat susţinerea publică pentru Obama – un preşedinte care sprijină reducerea încălzirii globale. Însă discuţia despre Sandy va avea şi efecte internaţionale. Deja se propun investiţii masive în porţi uriaşe care să ţină furtunile la distanţă de ţărm (similare celor care protejează portul Rotterdam) nu doar în New York, ci şi în zonele care vor fi în curând afectate de creşterea nivelului mării, precum Bangladesh. More…

Apel public de condamnare … şi ceva în plus 7

Nu se întâmplă des ca Civitas Politics să ia o atitudine comună asupra unui subiect. Există suficiente locuri cu disciplină militantă şi nu suntem unul dintre ele. Dar problema atacului asupra organizatorilor unei piese de teatru despre istoria gay vizează libertatea de expresie şi ni s-a părut cumva că este şi în curtea noastră. După cum spune o notă editorială mai veche încercăm să „evităm tonul auto-suficient, mesianic, afirmaţiile universaliste şi mascarea propriilor convingeri intime drept fapte”.

Dincolo însă de apelul public la autorităţi, merită să ne gândim la violenţa simbolică ce a marcat acest an. De la inamicii Elenei Udrea din Piaţa Universităţii până la hipsterii cu tricouri marinăreşti din Piaţa Victoriei, am redescoperit cu toţii plăcerea atacului virulent şi al tuşei groase. Iar campania Antenei 3 împotriva CCR a dus violenţa de limbaj acceptabilă în public la un nou nivel.

Nu sugerăm nimănui corectitudine politică. Nu trebuie ca vocile moderate să amuţească de frica extremiştilor. Dar facem un apel la discernământ. Chiar dacă violenţa publică este scăzută în ţara noastră, violenţa privată se manifestă constant. În timp ce chinezii, musulmanii sau maghiarii nu (mai) sunt obiectul violenţelor, femei, copii, ţigani, homosexuali sunt în continuare abuzaţi, uneori mortal. Dacă nu putem împiedica violenta privată, să o împiedicăm măcar să se extindă în spaţiul public.

Ni se spune că urmaşii noştri vor fi aculturalizaţi forţat, statul de drept se va dizolva, brigăzile DNA/ USL vor teroriza ţinutul în timp ce stăpânii oculţi de la FMI/ Kremlin vor seca ţara de avuţii. Se întâmplă prea des ca şi noi, cetăţeni şi producători de conţinut online să cădem pradă acestor fantezii; nu doar moderaţia a căzut victimă în ultima vreme ci şi realismul. Dar ele nu sunt nevinovate. Cochetând cu aceste scenarii apocaliptice încurajăm şi legitimăm reacţiile de apărare care pot degenera în violenţă directă.

În acest spirit ne alăturăm şi noi apelului publicat de Miliţia Spirituală şi Dilema Veche.

Andrei Tiut
George Vişan
Ioan Tănase
Irina Pop
Raluca Toma
David Stancu

PS Din afara blogului au decis să ni se alăture:

Irina Lonean (Bujder) (irinalonean.blogspot.be)

Mihaela Biolan (twitter.com/MihaelaBiolan)

Obama câştigă la televizor. Va avea succes şi la alegeri? Răspunde

Săptămâna trecută, Galeria Lombard Freid, aflată în inima artistică a New Yorkului, a găzduit vernisajul unei noi expoziţii marca Dan Perjovschi: Exit Strategy. Inspirat de prima pagină a ziarului New York Times, mozaicul desenelor condensează tuşele esenţiale ale imaginarului electoral american de astăzi: visele clasei de mijloc, criza capitalismului, clivajul dintre majoritatea celor 99% şi minoritatea celor 1%, America supra-îndatorată. Fundalul este dominat de erorile deceniului 9/11, epoca războiului permanent. Este o Americă preocupată mai mult decât oricând de sine, care priveşte spre interior şi caută cu disperare „exitul“ (ieşirea) dintr-o imensă „harababură“. Este exact şi ceea ce s-a văzut pe sticlă, la ultima dezbatere dintre Obama şi Romney. More…

De ce România ar trebui să se implice în revoluţia medicinii la distanţă, care încă nu a început Răspunde

În primul rând trebuie să menţionăm că elementele tehnice implicate în acest tip de revoluţie există deja. Avem mijloace de a prelua şi procesa fotografii de rezoluţie mare, luate chiar şi la o distanţă focală mică şi cu algoritmi atât de buni încât operatorii de fotografie/film nu trebuie să fie profesionişti. Avem o modalitate relativ ieftina de transport al datelor prin reţelele de telefonie mobilă. În sfârşit, avem aparate de măsură a funcţiilor vitale pentru sportivi şi anumiţi bolnavi cronici (diabet, hipertensiune).

De nu se întâmplă atunci „revuluţia”? Nu cred că este vorba de eluzivul element uman. Elevii din fermele australiene învaţă prin radio şi nu se plâng. Chiar şi rezistenţa socială nu explică suficient acest fenomen. Problema este: de unde începem şi cine sunt cobaii? Orice sistem nou riscă să fie implementat într-o formă imperfectă. De aceea o noutate în medicină nu se introduce decât dacă beneficiile depăşesc riscurile. Aici intră în joc România. Cu un sistem medical în cădere controlată, medici care pleacă şi programatori care încă mai stai, naţiunea noastră pare unul din locurile ideale pentru inovaţie.
More…

Cuvintele noului ambasador despre ţara gazdă (recomandare) 9

Nu mi-a mai fost simpatic un ambasador străin de la Michael Guest încoace. Drept este şi că nu urmăresc prea îndeaproape discursurile diplomatice.

Dl Guest este interesant pentru că este printre primii ambasadori care au spart zidul tăcerii vorbind deschis despre problemele societăţii româneşti. Făcea asta într-o societate condusă de Adrian Năstase şi se adresa unei prese care era … asa cum o ţinem minte. În această situaţie a reuşit să pară nu vocea puterii americane arogante ci vocea copilului care strigă „împăratul e gol”. Desigur, figuri marcante PSD în frunte cu Ion Iliescu au sărit să apere „afacerile interne”. Dar nu am avut vocea unanimă a Puterii, şi nimeni nu s-a simţit capabil să îl ia peste picior. La terminarea mandatului, prezentatoarele TV suspinau de tristeţe inclusiv la Antena 3. More…

De weekend: Cum Facebook nu va cuceri Universul Răspunde

De curând citeam una dintre corespondenţele din închisoare ale lui Adrian Năstase de pe blogul personal. Într-ul colţ un widget bine plasat m-a anunţat serviabil câte mii de persoane „apreciază Adrian Năstase”. Printre care Ileana. Despre Ileana nu pot sa vă spun prea multe, am mers la aceeaşi facultate în ani diferiţi, dar pot să vă garantez că nu „apreciază Adrian Năstase”. Problema este că în tratamentul aplicat brandurilor şi persoanelor publice FB păstrează un model adecvat doar pentru relaţiile personale.

Ileana nu îl simpatizează pe dl Năstase, doar vrea să fie la curent cu ultimele sale… cugetări. La fel şi colegul de blog George. Dar Facebook nu îi permite să efectueze această distincţie. Facebook este o companie care uniformizează (spre deosebire de Google). La fel este (prin forţa lucrurilor, şi Twitter. Dar acesta din urmă a descoperit şi apoi încurajat beneficiile flexibilităţii de sus în jos – de exemplu ei nu au inventat hashtagul (#). More…

America în vâltoarea alegerilor şi cei doi elefanţi din colţul camerei 2

Iranul şi bugetul unui Pentagon în criză ar putea schimba decisiv geometria actualei competiţii electorale din SUA.

Săptămâna trecută, înaintea primei dezbateri oficiale dintre Obama şi Romney, în New York, pe scena Naţiunilor Unite, pre­mierul Israelului şi preşedintele SUA au avut, din nou, o confruntare simbolică. O lectură atentă a fiecărui discurs arată, încă o dată, cât de diferite sunt priorităţile celor doi protagonişti.

Pentru Netanyahu, urgenţa existenţială rămâne prevenirea unei bombe nucleare iraniene. Prin toate mijloacele necesare. „Pentru a înţelege cum va arăta lumea cu un Iran nuclear, imaginaţi-vă doar o Al-Qaeda cu o bombă nucleară.“ Mai mult, el a respins argumentele celor care cred că un Iran nuclear poate fi descurajat prin acelaşi mecanism de tipul „distrugerii reciproce asigurate“, care a funcţionat în timpul Războiului Rece, împotriva re­gi­mului sovietic. More…

De weekend: Revoluţia industrială ce va veni în construcţii 2

În unele poveşti româneşti feciorul se tocmeşte ca argat contra „casă, masă şi două cămăşi pe an”. Acestea par a fi printre necesităţile de bază ale omului, aşa cum sugerează şi piramida lui Maslow.

Iar omenirea a parcurs un drum lung şi fructuos în îndeplinirea acestor nevoi. Indiferent de regimul politic, starea economică şi chiar umanitară, oamenii au cu ce se îmbrăca, potrivit cu nevoile climatului. Încălţările ar fi poate o problemă dar, chiar şi aşa, nu am auzit de o urgenţă umanitară în acest sens. Mâncarea este mai greu accesibilă, doar ţările „în curs de dezvoltare” par să fi depăşit spaima foametei. Dar chiar şi aşa, un regim politic stabil combinat cu deschidere spre piaţa globală par a fi eficiente în rezolvarea problemei.

Mai rău stăm la partea de „casă”. Lipsa locuinţei (vagabondajul) este o problemă chiar şi în societăţile dezvoltate, iar numărul de oameni per cameră poate să fie adesea ne-satisfăcător. More…

Ofensiva central-europeană a lui Mitt Romney Răspunde

Europa Centrală se detaşează drept marea câştigătoare a primului turneu extern al candidatului republican pentru Casa Albă.
În ciuda gafelor care au ţinut prima pa­gi­nă a ziarelor (prin criticile aduse au­to­ri­tă­ţilor britanice faţă de precaritatea mă­su­rilor de securitate din timpul Jocurilor Olimpice sau comentariile privind superioritatea cul­turii israeliene), primul tur­neu internaţional al lui Mitt Romney, candidatul re­pu­blican pentru Casa Albă, a urmărit contestarea la sce­nă deschisă a principalelor direcţii de politică externă asumate de Obama, precum şi recuperarea unor aliaţi, aparent alienaţi de ini­ţia­ti­vele sale. În sine, misiunea pare aproape imposibilă, fiind recunoscut faptul că pen­tru Obama politica externă este un punct forte. Dimpotrivă, el este vulnerabil in­tern, în spaţiul politicilor economice. De aici nevoia de a îngroşa şi exagera anumite teme şi chiar de a le prezenta fragmentar. More…