
Prin 2011, într-un moment de plictiseală, m-am apucat să măsor frecvenţă pe Google a expresiilor „X sucks” vs. „X rules”, unde X=Băsescu, sau Ponta sau Crin Antonescu. Metodologia o găsiţi aici.
Am înţeles, cu mare întârziere, că eficienţa şi integritatea Justiţiei reprezintă punctul sensibil al majorităţii controverselor dintre mine şi simpatizanţii lui Traian Băsescu. Dacă Justiţia este puternică şi independentă atunci doamna Udrea este un ministru onorabil, dl Băsescu un lider onest iar doamna Anastase cel mult un caz exotic în care legea nu a putut fi aplicată. Dacă Justiţia merită acest nume atunci corupţia din vămi este un subiect tabu iar Hidroelectrica a fost corect gestionată (dimpotrivă, USL greşind prin procedura de insolvenţă). Iar apărarea aceste Justiţii independente merită susţinere din partea electoratului. Atunci când mă îndoiesc de aceste afirmaţii partizanii preşedintelui îşi suspendă propriul simţ critic şi îmi cer dovezi. Dovezi înseamnă fie condamnări fie (în logica infamă a dlui Tapalagă) referate ale procurorilor. More…
Europa Centrală se detaşează drept marea câştigătoare a primului turneu extern al candidatului republican pentru Casa Albă.
În ciuda gafelor care au ţinut prima pagină a ziarelor (prin criticile aduse autorităţilor britanice faţă de precaritatea măsurilor de securitate din timpul Jocurilor Olimpice sau comentariile privind superioritatea culturii israeliene), primul turneu internaţional al lui Mitt Romney, candidatul republican pentru Casa Albă, a urmărit contestarea la scenă deschisă a principalelor direcţii de politică externă asumate de Obama, precum şi recuperarea unor aliaţi, aparent alienaţi de iniţiativele sale. În sine, misiunea pare aproape imposibilă, fiind recunoscut faptul că pentru Obama politica externă este un punct forte. Dimpotrivă, el este vulnerabil intern, în spaţiul politicilor economice. De aici nevoia de a îngroşa şi exagera anumite teme şi chiar de a le prezenta fragmentar. More…
Probabil că această întrebare a trecut de multe ori prin mințile multora dintre politicienii USL. Pentru unii dintre aceștia această întrebare a fost însoțită și de alta, mai mult sau mai puțin firească: Dar de ce se bagă ei în problemele României? Și bineînțeles s-a trecut într-un registru naționalist pentru a explica brusca transformare a României în noua oaie neagră a Europei Unite. În fine președintele interimar Crin Antonescu pare să fi găsit explicația pentru degradarea rapidă a imaginii externe a României: o conspirație internă – și a cerut serviciilor de informații să identifice responsabilii.
Sursele lipsei de credibilitate a USL în plan extern și degradarea imaginii externe a României nu sunt rezultatul vreunei conspirații interne. Da, PDL și Traian Băsescu au recurs la rețeaua lor de contacte externe pentru a transmite propria varianta asupra evoluțiilor din România, dar actorii internaționali nu se bazează numai pe aceste surse partizane în evaluarea situației. Occidentul, adică UE și SUA, consideră acțiunile USL dăunătoare pentru interesele lor din România – reforma justiției, consolidarea instituțiilor democratice și combaterea corupției. O simplă strategie de comunicare externă nu va soluționa deficitul de credibilitate a USL – este nevoie de o schimbare de discurs și de acțiuni care să înlăture suspiciunile privind respectarea valorilor democratice și a statului de drept. More…
Într-un articol anterior am estimat, chiar dacă grosier, raporturile de forţă între forţele cele mai hotărâte favorabile şi opuse proiectului Băsescu. Am făcut această analiză în ideea că un compromis, oricare ar fie el, va trebui să ţină cont de acest raport. Spre exemplu, demisia condiţionată a lui Traian Băsescu ar fi fost un compromis rezonabil în 2011, dar probabil nu mai este acuma.
La fel de importante în vederea unui compromis sunt şi raporturile de încredere. În cele de mai jos voi vorbi în primul rând de încrederea intre politicieni. Există o opoziţie independentă faţă de Traian Băsescu însă aceasta nu are – deocamdată – o voce distinctă. Există de asemenea susţinători ai preşedintelui suspendat care au o voce distinctă, însă în toate momentele critice aceştia au ales să nu aleagă o cale independentă. More…
Octavian Manea a realizat pentru Revista 22 o analiză a atentatului sinucigaș de la Burgas.
Nu este exclus ca atacul din Bulgaria asupra turiștilor israelieni să fie o nouă secvență din războiul clandestin pe care îl poartă de câțiva ani Israelul și Iranul.
La 19 iulie, atacul sinucigaș împotriva autocarului cu turiști israelieni din stațiunea Burgas (Bulgaria) a uimit întreaga Europă. Imediat, pe lista suspecților de serviciu au apărut Teheranul și Hezbollahul. „Toate dovezile indică Iranul. La exact 18 ani după groaznicul atac asupra Centrului Comunitar Evreiesc din Argentina, terorismul iranian continuă să lovească în oameni nevinovați. Aceasta este o campanie iraniană teroristă globală şi Israelul va reacționa ferm“, a anunțat premierul Beniamin Netanyahu More…

The West hates us because gypsies make us look bad because they steal all the time. We don’t. We are not racist people, trust me my friend, but gypsies are bad people. Also Russia hates us, they took Basarabia, North Bucovina and Insula Șerpilor from us. I am not racist but they are bad people. Listen, we have this drink, „pălincă” which is very strong, it is a double distilled „țuică” made from plum. More…

În loc să se ocupe de votul multiplu şi alte lucruri reale, mai mulţi comentatori pro Traian Băsescu au încercat să ne asigure astăzi că revizuirea listelor electorale este ilegală, nefezabilă şi, în general imposibilă – deci dezastruoasă pentru ţară. Să ne uităm puţin pe aserţiunile lor:
Ştergerea de pe liste a oricărei persoane care nu a fost dovedită moartă este ilegală.
Această frază porneşte implicit de la ipoteza anti-kafkiană că legea poate fi cunoscută cu exactitate dinainte. Fără să intru acum în detalii, sistemul juridic românesc cuprinde mai multe bazine crepusculare (dark pools) unde faptele celor puternici devin retroactiv legale. Motivul pentru care mulţi nu au observat acest fapt e de natură subiectivă. Până de curând cei puternici erau cei susţinuţi (chiar şi cu reţineri) de facţiunea „proiectul Băsescu” iar faptele lor aveau o prezumţie puternică de legalitate. Acolo unde ele erau prea dubioase, membrii facţiunii au fost foarte fericiţi să îşi suspende judecata critică în favoarea instanţelor care au dat certificate de bună purtare. Oricum, dacă nu am timp să dezvolt întregul argument acuma, pot totuşi să vă ofer un citat: More…
Colegii mei de blog (George Vişan) şi respectiv blogosferă (Barbu Mateescu) au venit zilele acestea cu propuneri/abordări de compromis care ar putea vindeca falia din societatea românească. Deşi texte rezonabile (scrise de oameni rezonabili), ele au un aer foarte specific şi aparte. Sunt acel gen de abordare pe care îl are o facţiune pe cale să piardă lupta. Trăim, într-adevăr în acel moment în care puterea prezentă proiectată este mai mică decât cea reală, şi – de aceea – este rentabil ca ea să fie transformată într-o putere viitoare mai robustă. Nu este nimic ruşinos în ce am spus; dealtfel George se recunoaşte ca simpatizând cu curentul reformist din PDL iar Barbu şi-a scris textul pentru curentul reformist în general.
Eu însă nu simpatizez cu nici unul din curentele asociate PDL şi, de aceea, am o perspectivă diferită. Acolo unde George şi Barbu gândesc un compromis între (relativ) egali eu nu pot să nu mă întreb care este raportul real de forţe pe baza căreia se poate realiza o negociere. More…
Ultimele 30 de zile au reprezentat poate cea mai distructivă perioadă pentru regimul democratic românesc din 1999 încoace. Nu au existat acte de violență masă, guvernul nu a impus vreo stare de urgență sau a scos scutierii pe străzi. În schimb instituțiile statului au fost sub asaltul unei majorități parlamentare care nu a mai (re)cunoscut vreo limitare legală a puterii sale politice – în numele suspendării președintelui s-au depășit regulile jocului democratic. Pe lângă acest asalt instituțional politeia românească se confruntă cu o polarizare fără precedent – atent cultivată de toți actorii politici.
În aceste zile am reflectat la câteva măsuri de bun simț care să consolideze democrația românească. Majoritatea acestor măsuri ar trebui discutate la proxima revizuire a Constituției, iar unele nu sunt nici măcar originale. More…
Ce înseamnă să ai o abordare ştiinţifică în ştiinţele sociale? Să foloseşti multe cifre şi să negi ceea ce nu poate fi cuantificat? – Nicidecum. O abordare ştiinţifică înseamnă să produci ipoteze testabile adică predicţii. Acest lucru este adevărat, nota bene, chiar în descrierea trecutului. Dacă eu aş spune că lângă Sarmisegetusa există o mare piramidă de aur dumneavoastră aţi putea deduce de aici o predicţie: dacă sapi suficient de mult în Grădiştea Muncelului vei găsi o mare piramidă de aur. La fel când „citeşti” baza de date a unui sondaj: nimeni nu explorează toate corelaţiile matematic posibile, ci construieşte o serie de teorii care îi limitează numărul de corelaţii de analizat – de aceea se întâmplă uneori să nu vedem în date ceea ce nu ştim să căutăm. More…
Se spune că ambițiosul rege grec Pyrrus din Epir ar fi spus după bătăliile cu romanii de la Heracleia și Ausculum:
Încă o victorie ca aceasta și suntem pierduți
În aceeși situație se găsesc combatanții celei de-a doua suspendări a lui Traian Băsescu. Undeva pe câmpul de bătălie se află, rănită grav, tânăra și imatura noastră democrație. Împrăștiate pe acest câmp al dezonoarei, aflate în diferite stadii de descompunere, se găsesc legile acestei țări, procedurile democratice, statul de drept, balanțele și contraponderile, separația puterilor în stat, spiritul civic și imaginea țării. Este un spectacol grotesc – un corp politic aflat pe muchia prăpastiei. More…