Un articol al judecătorului Neacșu despre drepturile pe care le cer/ asumă instanțele a atras critici interesante. Printre altele, i s-a spus: ba voi trebuie să fiți dați afară pentru că nu participați la ședințele CSM. Dincolo de justificarea legală a taberelor, un asemenea argument arată că încă nu s-au priceput, după un an de zile, natura și efectele logicii boicotului.
La aceste forme de boicot format sau informal trebuie să adăugăm și alte forme de refuz. Refuzul (anunțat) al lui Traian Băsescu de a-l numi premier pe Victor Ponta. Refuzul lui Traian Băsescu de a delega reprezentarea la Consiliu către V. Ponta deși exista un oarecare consens că premierul este mai potrivit pentru această sarcină. Refuzul premierului de a face formalitățile legale necesare pentru deplasarea președintelui la Bruxelles. Refuzul CSM de a onora cutuma după care judecătorii dețin președinția CSM. Refuzul judecătorilor de a onora cutuma ne-agresiunii reciproce.
Vin apoi contestațiile, care sunt în general negația negației, încercarea de a stopa refuzul și boicotul. Se contestă pe față și în privat, la CCR, la Comisia de la Veneția, la Comisia Europeană. USL care nu are acces la aceste resurse, contestă președintele în fața poporului. Traian Băsescu face recurs la CSM doar-doar va zice că ministrul Justiției nu are drept de a nominaliza candidați pentru șefii parchetelor. More…
Imediat ce a fost citit comunicatul CCR pe televiziuni m-am întors liniştit la filmul la care mă uitam înainte. Nu doream să ştiu mai mult, nu doream explicaţii, nu doream să mai raţionalizez nimic.
Nu sunt un suporter al USL – de fapt am și protestat împotriva actualei puteri în Piața Victoriei. S-ar putea deci să dezamăgesc sau să enervez pe mulți care își vor vedea convingerile personale zdruncinate sau doar contrazise de cele ce urmează. E un risc asumat dat fiind polarizarea politică a societății românești din această perioadă. Dar e bine de știut că eu nu scriu ca să-mi confirm prejudecățile. Pe scurt teza acestui articol, în termeni vulgari, e următoare: Victor Ponta și Crin Antonescu nu vor ramâne la putere sprijiniți de regimente de tancuri rusești, iar în apărarea lui Traian Băsescu nu va intra în Marea Neagră un Carrier Strike Group american. Mi-e teamă că lucrurile sunt un pic mai complicate decât par la prima vedere. 
Colegii mei de blog (George Vişan) şi respectiv blogosferă (Barbu Mateescu) au venit zilele acestea cu propuneri/abordări de compromis care ar putea vindeca falia din societatea românească. Deşi texte rezonabile (scrise de oameni rezonabili), ele au un aer foarte specific şi aparte. Sunt acel gen de abordare pe care îl are o facţiune pe cale să piardă lupta. Trăim, într-adevăr în acel moment în care puterea prezentă proiectată este mai mică decât cea reală, şi – de aceea – este rentabil ca ea să fie transformată într-o putere viitoare mai robustă. Nu este nimic ruşinos în ce am spus; dealtfel George se recunoaşte ca simpatizând cu curentul reformist din PDL iar Barbu şi-a scris textul pentru curentul reformist în general.
Civitas Politics 