Congresul PNL: putere nudă și putere îmbrăcată 3

Congesul PNL din 2012. Sursa: Cronica Romănă

Actualul congres al PNL îmi produce oarecari satisfacții intelectuale. Se face în jur de un an de când am zis că negocierile PNL-PPE sunt serioase (și au fost), că nu vor afecata USL (și nu au creat niciodată probeme), că vor putea produce o sciziune pe partea stângă (centristă) a partidului (și au produs). Am vorbit și de faptul că dl. Tăriceanu are o șansă reală de a produce un partid dacă PSD cooperează suficient (și are). Sau că FC ar putea fi în avangarda rapprochement-ului față de PNL; aici m-am cam înșelat și cei ce au mizat pe Vasile Blaga au avut dreptate. Toate aceste fapte sunt, în principiu, acceptabile în politică.
Și, totuși, am avut față de acest congres o anumită reținere pe care abia curând am clarificat-o. Dacă ne uităm la PNL-PDL-PPE și trebuie să spunem repede ce reprezintă această grupare fără să folosim cuvântul „dreapta” vom avea mari probleme. More…

Flancul estic al NATO – o consolidare parțială 1

_p2a26391

Statele de pe flancul estic al NATO sunt în momentul de față puse într-o situație deloc avantajoasă fiind nevoite să „lupte diplomatic” pe trei fronturi: să convingă Washington-ul să transfere o parte din trupele americane din Germania și Europa de Vest pe flancul estic, să convingă partenerii europeni din NATO de necesitatea acestei redesfășurări de forțe și să reziste presiunilor rusești. În acest context strategic complex summit-ul NATO din Țara Galilor se va dovedi crucial pentru ancorarea flancului estic al alianței, iar membri din Centrul și Estul Europei trebuie să-și argumenteze foarte bine cauza. Asigurarea flancului estic al NATO ar putea primi „o mână de ajutor” din partea Rusiei, dacă Moscova continuă să se comporte agresiv în spațiul fost sovietic.

România, Polonia, Bulgaria și țările baltice nu sunt singure în fața revizionismului și revanșismului rusesc, așa cum a precizat președintele Obama, dar mai au de luptat până când vor primi ceea ce își doresc. More…

Europa a uitat lecţia Solidarităţii Răspunde

d7338fc200c93b8bc5c40553088e24f8641000

În perspectiva sum­mitului din toamnă, NATO se deplasează pe un teren mlăștinos, cu o falie internă intraeuropeană în plină expansiune, amplificată de măsuri luate pe jumătate și care nu corectează nici pe departe dezechilibrul de fond rostogolit din anii ‘90 până astăzi. Rămâne de văzut câte miliarde va pune pe masă Vechea Europă pentru reasigurarea Noii Europe și cât este dis­pusă în al 12-lea ceas să iasă din tradiția măsurilor convenționale, cosmetice, timide. „Ne este greu să înțelegem de ce este OK să existe baze în Germania, Anglia, Spania, Italia, Turcia, și nu în Polonia. De cine apără Germania cei 55000 de militari americani rămași acolo? Vă asigur că Polonia nu este o amenințare. Nici Danemarca nu este o amenințare. Nu știu despre francezi…“, spunea Sikorski la Wrocław pe 7 iunie. Pentru el, soluția este limpede.

Întreaga coregrafie și arhitectură NATO, anchilozată în geografia Războiului Rece, trebuie regândită pentru a reda credibilitatea garanțiilor de securitate oferite de umbrela Alianței. În caz contrar, „dacă Putin le testează și aces­tea eșuează, atunci NATO este terminată“. Și într-o eră în care aliații vorbesc doar de forțe de reacție rapidă (de altfel, în mod tradițional veriga foarte slabă a europenilor) preferând o atitudine mai degrabă „offshore“, iar Moscova își dezvoltă sisteme A2/AD (capacități antiacces și de interdicție regională), un scenariu în care Rusia ține la distanță forțele NATO, blocând realimentarea flancului estic și oferind Alianței un nou fait accomplit pe propiul teritoriu, nu este deloc SF. More…

Traian Băsescu și probabilitatea onestității 11

[caption id="" align="alignnone" width="728"] Sursa: Realitatea TV[/caption]

 

Traian Băsescu se vinde pe sine ca un politician al cinstei și onoarei cvasimilitare. Victor Ponta ca un politician al liniștii și reîntregitor de pensii și salarii. Opoziția este oarecum în tranziție, deci îmi este greu să îi găsesc mitul principal. Merită totuși menționat articolul colegului Alexandru Filimon despre cum Crin Antonescu nu și-a însușit mitul viitorului. Hai să investigăm în ce măsură putem, date fiind și evenimentele recente, să tragem o concluzie despre cinstea președintelui.

Fapte

More…

Edward Lucas: Pericolul unei provocări oportuniste împotriva teritoriului NATO este din ce în ce mai mare 1

russia_03_88951c

O mulțime de oameni susțin că Rusia nu ar întreprinde nimic împotriva NATO. Dar dacă ești Putin și ești convins că NATO este slab, atunci probabil că vrei să testezi această oportunitate. Putin este mare amator de încercări low-cost. Spre exemplu, ce se va întâmpla dacă pune mâna pe un post de frontieră în Letonia și NATO nu face nimic? Cred că pericolul unei provocări oportuniste împotriva teritoriului NATO este din ce în ce mai mare. Am devenit obișnuiți cu ideea invincibilității NATO pe fondul Războiului Rece. Dar nu sunt deloc sigur că NATO a câștigat Războiul Rece. Doar că Rusia nu a fost niciodată tentată să atace Alianța, foarte probabil de teama sistemului de descurajare nucleară desfășurat de Statele Unite. În timpul Războiului Rece, eram mai mult sau mai puțin siguri de faptul că Washingtonul era dispus să riște războiul nuclear pentru a-și apăra aliații europeni. Dar oare mai este dispus să riște astăzi un război nuclear pentru un oraș din statele baltice? Nu sunt sigur.

Relațiile dintre România și Ucraina au fost întotdeauna foarte proaste. În parte, din cauza personalității președintelui Băsescu, problema Moldovei, la care se adaugă și conflictul pentru o amărâtă de insulă. Dimpotrivă, Polonia ar avea mult mai multe motive să urască Ucraina decât România. Naționaliștii ucraineni au ucis în modul cel mai brutal cu putință zeci de mii de polonezi în timpul războiului. Și totuși, relațiile dintre cele două state sunt excepțional de bune. Iar asta este o problemă care desparte Polonia de România. Polonia are un guvern puternic, în timp ce România are unul foarte slab. Mai mult, România este o țară cu o populație numeroasă, însă cu un PIB redus. România poate avea o semnificație tactică, însă, în mod fundamental, Washingtonul se poate baza astăzi pe Polonia, Polonia, Estonia, Polonia, Polonia, Estonia. Mai mult, Polonia și Estonia sunt tot mai interesate de consolidarea relațiilor de apărare cu Suedia și Finlanda. More…

Votul nu e test de sarcină… 4

10010708_280957512073902_9031020822512551912_o

„Greva cetățenească” proclamată de comunitatea #Unițisalvăm nu a avut efectele scontate de organizatori, fiind un eșec organizatoric și de comunicare. Deși participarea la scrutin a fost scăzută, aceasta nu a fost efectul unui boicot organizat, ci rezultatul unei campanii electorale incoerente, în care partidele politice nu au reușit să explice cetățenilor semnificația acestor alegeri. Mesajul „grevei cetățenești”, preluat de la Costi Rogozanu, a fost unul negativ, scatologic și discutabil la nivel de conținut

Tentativa de boicot a alegerilor europarlamentare din 25 mai marchează primul eșec major pentru comunitatea #Unițisalvăm de la lansarea noului val de proteste, la sfârșitul verii lui 2013. Boicotul a reprezentant nu numai un eșec de mobilizare – mai puțin de 100 de oameni strânși pe spațiul verde din fața Teatrului Național, față de aproximativ 30000 de persoane la nivel național în septembrie 2013, ci și unul de comunicare, prin promovarea unui mesaj politic contraproductiv. More…

România și NATO: Ce ar fi fost dacă? (II) Răspunde

BN2014-1011-02

De ce ar fi optat România pentru neutralitate după sfârșitul Războiului Rece? O explicație ține de rațiuni istorice. Apartenența la blocul comunist și participarea în cadrul Tratatului de la Varșovia pe durata Războiului Rece au însemnat că România ar putea fi ținta unei agresiuni sau chiar a unui atac nuclear. În ultimă instanță, atacul nuclear, ar fi însemnat, mai mult ca sigur, dispariția României ca unitate politică de pe hartă.

Existența unui stat neutru nu este chiar atât de simplă cum ar putea părea la prima vedere, mai ales în timpul războaielor hegemonice și a competiției între superputeri. Neutralitatea Belgiei a fost încălcată de Germania atât în Primul cât și Al Doilea Război Mondial. Danemarca, deși formal neutră în Al Doilea Război Mondial, a fost invadată de Germania, iar neutralitatea Norvegiei a fost încălcată atât de către Axă cât și de către Aliații. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Suedia nu a putut rezista presiunilor beligeranților, iar în funcție de cursul războiului neutralitatea ei a fost favorabilă, atât Axei cât și Aliaților. Elveția a trebuit să facă mari eforturi în timpul ultimei conflagrații mondiale pentru a nu dispărea de pe harta, fiind supusă presiunilor atât de către Germania nazistă, cât și de aliații occidentali. Portugalia și Spania s-au declarat neutre la începutul ultimului război mondial, inițial neutralitatea lor fiind favorabilă Axei, pentru ca pe măsură ce cursul războiului se schimba, să devină favorabili Aliaților. More…

Despre Gayfest, pentru cei mai conservatori dintre dumneavoastră 11


Eu de felul meu aș dori să fiu conservator, în sensul precis al respectului pentru soluțiile organice pe care societatea le găsește pentru problemele sale. Și al suspiciunii pentru orice grand design care ne promite o lume bună în trei pași simpli și la un preț ieftin (dar indeterminat). Cum zice texanul, if it ain’t broken don’t fix it. Dar voi, prieteni, you are broken.

Vi se pare normal să vă dedați ocazional la păcate precum curvia, beția sau lăcomia. Poate nici simonia nu va este străină. Toate acestea sunt păcate omenești, pentru că vă plac. Dar păcatele care nu vă plac … acelea ar trebui interzise. More…

Crin Antonescu: o suită de victorii phyrice Răspunde


De ce nu a avut dl Antonescu șansa de a deveni președinte? Poate tocmai din cauza carierei sale atipice. Cariera d-lui Băsescu, spre exemplu rămâne tipică, deși extraordinară. Dl Băsescu are un moment de străpungere în care devine favoritul electoratului (după alegerile din 2004), gestionează corect și întărește acest moment, își întărește partidul și se bucură de câteva așezări favorabile ale timpului istoric.

Prin contrast, dl Antonescu nu devine niciodată politicianul de suflet al majorității românilor. Nu apucă să construiască un partid puternic în spate. Și nu prea beneficiază de conjuncturi natural favorabile (criza economică fiind favorabilă întregii opoziții). Eficiența sa politică este cu atât mai spectaculoasă. More…

Après le déluge – reacții după europarlamentare Răspunde

10380450_10152431995269060_6186931224295423039_o

Triumful euroscepticilor are o însemnătate mai mare pe plan național, unde partidele populiste au pus în cauză partidele mainstream și modul în care fac acestea politică. Victoria partidelor eurosceptice și populiste în Marea Britanie, Franța sau Danemarca este semnificativă mai mult la nivel național, prin mesajul care îl transmite în interiorul sistemelor politice din acele țări. Nu există un consens eurosceptic la nivel național sau unul nivelul european – ceea ce din punct de vedere strategic este o veste foarte bună pentru proeuropeni. Dar în momentul de față, în state membre puternice euroscepticii controlează agenda europeană și dețin astfel inițiativă pe teme europene cheie: integrare, imigrație, etc.

Euroscepticii și populiștii din Parlamentul European sunt puțini, dar vocali. Nu dețin destulă putere în Parlamentul European pentru a influența procesul de luare a deciziilor sau de adoptare a politicilor, dar vor folosi legislativul european ca platforma pentru a-și avansa ideile și pentru a avea un impact politic mai mare la nivel național. De asemenea euroscepticii nu prezintă în momentul de față un front comun, între partidele eurosceptice și populiste care au ajuns în Parlamentul European existând diferende și diferențe care pot fi exploatate de partidele mainstream pentru a le izola, atât în plan european cât și în plan național. More…

Daniel Șandru: analistul politic, politica și societatea 1

river-through-a-magnifying-glass-photography-hd-wallpaper-1920x1080-2545

Aș spune că analistul politic este deținătorul unor competențe analitice și epistemice validate academic, dublate, evident, de talent și de interesul de a respecta statutul unei profesiuni al cărei scop nu este profeția, ci, cel mult, realizarea unor predicții pe termen scurt, plecând de la observarea unor „regularități” din viața politică identificabilă într-un context socio-istoric particular.

Rolul acesteia din urmă și, ca atare, rolul celor care o practică este acela de a decripta, de a demantela, prin apel la modele teoretice și empirice de natură explicativ-interpretativă, cauzele anumitor fenomene politice, ale anumitor relații sau ale anumitor decizii care se iau în sfera politică. Și, țin să subliniez, nu poate exista, nici aici, pretenția de obiectivitate. Ceea ce eu numesc mitul obiectivității – aplicabil azi nu doar științelor umaniste în general, celor sociale și politice în particular, ci până și științelor naturii, de la enunțarea principiului incertitudinii al lui Heisenberg încoace – nu reprezintă decât o remanență pozitivistă în evoluția științei politice, una ce poate fi azi compensată de analiza interpretativă sau ideologică. Nu are sens, însă, aici, să intrăm în detalii tehnice. More…

Articolul 5 și statul de drept: despre implicațiile mesajelor lui Biden pentru securitatea regională Răspunde

800_vz4r3akch3tzrmvawvm9snjjegkttez7

În această perspectiva, pe fondul unor responsabilităţi globale tot mai extinse, dar cu o armata tot mai redusă numeric, o capacitate în declin, mutilată de sechestrul bugetar, Washingtonul este forţat să se bazeze tot mai mult pe alianţe puternice cu membri dedicaţi şi capabili să-şi asume partea leului în ceea ce priveşte asigurarea propriei lor securităţi. În această filozofie, accentul cade preponderent pe o formulă low-cost, inovativă, cu o geografie variabilă, diferită de paradigmă prezenţei terestre permanente, statice, preferând mai degrabă activele uşor transferabile şi flexibile: forţe navale şi aeriene, forţe terestre aliniate regional, dar aflate în regim de rotaţie. Oare va reinventa Ucraina dispozitivul strategic american din Europa redistribuind 10.000 de militari de pe vechiul aliniament al Războiului Rece (Vechea Europa) pe flancul estic, aşa cum a cerut Varşovia şi cum aşteaptă şi Bucureştiul? Răspunsul ar fi mai degrabă nu.

Sigur asta nu înseamnă că Uniunea Europeană, America sau NATO trebuie să poarte „războiul” pentru guvernarea Ucrainei în locul Kievului. Intervenţia Vestului se poate face şi altfel, indirect (imaginea de fond ar fi cea a unui Edward Lansdale sau T.E. Lawrence), cu accent pe (re)construcţia, ranforsarea şi acordarea de asistenţă unor sectoare strategice pentru capacitatea de guvernare a Ucrainei. Uniunea Europeană, că „imperiu administrativ şi normativ”, este în particular bine poziţionată şi echipată în acest sens. De-altfel, intervenţiile recente din Balcani, dar mai ales cele din Sierra Leone, Columbia, Filipine din deceniul trecut, iar în trecut în El Salvador (anii ‘80) sau Dhofar (anii ‘60-‘70), arată un astfel de tipar operaţional. Campania afgană, cu toate limitele şi problemele sale, a resocializat Vestul în astfel de practici operaţionale. More…